2,190 matches
-
timp, valorează ca impunere cu autoritate în agora a unei imagini convenabile convențional, dar și ca restabilire decisivă a armoniei în "familia" ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice, pedagogul "de școală nouă" Mariu Chicoș Rostogan propagă definiții de o stupiditate absolută, iar "intelectualii" din berării, birturi și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi fără presă." 137), culminând cu o ilariantă deformare a expresiei "a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi fără presă." 137), culminând cu o ilariantă deformare a expresiei "a tăia nodul gordian" în "Ai tăiat gardianul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din Căldură mare, Leonida, gazetarii, polițaii care întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale și contribuții narative sunt întotdeauna logice, clare, coerente, "potrivite" subiectului și net detașabile de "limba eroilor" săi. În ceea ce privește personajele și situațiile, la Urmuz absurdul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia devenea scriitor...","Tânărul scriitor...","Gazetarul intransigent democrat..."," Tânăr cum era la cei douăzeci și cinci de ani ai săi..." etc.27 Prin același ochean întors descoperă superficialitatea "amicului" Petru Creția: 337. De fapt mă tem că Petru Creția nu are judecăți proprii. Acum câțiva ani am mers
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului. Prin notele înalte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent la Mircea Horia Simionescu controversatul homo duplex apare aici perfect integrat imaginarului său, nu ca simplu observator și scriptor al comediei umane, ci de-a dreptul caragializat, întruchipându-i simultan pe gazetarii "scârța-scârța pe hârtie" și pe tribunii gen Cațavencu, Farfuridi, Dandanache, dar și eminescianizat, în postura unui "Mitică sumbru, corect gramatical"46. Cristalizarea locului geometric al caragialismului în această scriere simbiotică, justifică încadrarea autorului târgoviștean într-o posibilă direcție literară postcaragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
, revistă apărută la București între 24 iunie și 15 octombrie 1939 (trei numere), având subtitlul „Săptămânal de literatură, teatru și cinematograf”. Directori: Mihail Șerban și Gheorghe Șoimu. Cei doi tineri directori, unul scriitor și celălalt gazetar, își declară intențiile într-un mod insolit, semnând fiecare câte un text ce poate fi considerat articol-program: Mihail Șerban - Mai departe prin tranziție și George Șoimu - Preludiu, acesta încercând să precizeze aspirația publicației: „a ne apropia de fiecare cititor cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
, Petre (1883, București - 3.III.1919, București), gazetar, prozator și autor dramatic. Elev la Liceul Internat din Iași, apoi la Liceul „Matei Basarab” din București, L. prinde încă din ultimii ani de școală gustul actoriei. Urmează Conservatorul de Artă Dramatică la clasa lui C.I. Nottara, dar, cum făceau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
MOLDOVAN, Silvestru (1861, Agârbiciu, j. Cluj - 31.V.1915, Sibiu), gazetar și prozator. Este fiul Mariei, originară dintr-o familie de români macedoneni, și al protopopului Simion Pop Moldovan. Învață mai întâi la Cluj, urmează liceul la Brașov și face studii de filosofie la Cluj și Viena, absolvind în 1884. Funcționează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
vol. I: Ținuturile de pe Olt, vol. II: Ținuturile de pe Mureș, Brașov, 1911-1913. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov, Brașov, 1902, 588; Silvestru Moldovan, „Almanahul scriitorilor de la noi”, 1914, 111-118; Vasile C. Osvadă, Un vrednic gazetar ardelean: Silvestru Moldovan, „Almanahul presei române”, 1926, 82-84; Petrea Dascălu (Ion Agârbiceanu), Amintiri recunoscătoare, LU, 1935, 46; Ion Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Dicț. lit. 1900, 585; Dicț. scriit. rom., III, 271-272. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și a absurdului ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și psalmii arghezieni), sondează diferența specifică din scrierile gazetarului, recenzează critic ediții, resuscită sintagme devenite clișeu („poetul nepereche”), intervin în disputa deschisă de revista „Dilema” în 1998. Unghiul critic se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
, Al.[exandru] (pseudonim al lui Aron Rosen; 28.V. 1876, București - 1948, București), gazetar și prozator. A studiat un an la Facultatea de Medicină din București. Debutează în „Adevărul ilustrat”. Douăzeci de ani va fi redactor la „Adevărul”, apoi la „Universul” (până în 1914). După război a lucrat ca redactor la „Izbânda”, din nou la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
literar 31 din Cluj și Iașul nou32. Se pare că, în fine, unul dintre gravele neajunsuri ale prozei realist-socialiste, figura palidă a personajului pozitiv, începe să fie înlăturat. Dar să reținem câteva opinii din două cronici literare. În Contemporanul: „Tânărul gazetar Dumitru Mircea - autorul romanului Pâine albă - este cunoscut cititorilor prin câteva nuvele (Răfuieli, Candin etc.) publicate în ultimii ani în reviste. Aceste nuvele s-au remarcat printr-o reușită descriere a unor aspecte din viața satului (...). Primul său roman Pâine
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
activitate «orală» la Academie, conferințe, cuvântări și cine cercetează Analele Academiei R.P.R. din perioada 1949 încoace se convinge de aceasta, deși nici participarea scrisă, atâta cât o făcea sau putea s-o facă, nu cred că mulțumea condeiul său de gazetar activ; dovadă că, în acest an, prezența sa în presă este mult mai frecventă; și nu numai în publicistică, ci și în apariții editoriale. Mai ilustrativ mi se pare cazul lui Cezar Petrescu, dar mai ales al lui T. Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fost unul din cei mai remarcabili oameni de cultură și personalități din viața politică a României de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului al XX-lea. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală - jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor și om politic - Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiții vechi și nezdruncinate, a intelectualului angajat. Timp de aproape un sfert de veac cât a activat în Iași (1892-1916), C. Stere sa definit ca teoretician al poporanismului
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
chiar mai crezi în forța cuvântului (alt clișeu, dar pe care nu doresc să-l evit, tocmai pentru că în multe urechi sau ochi mai are prestigiu/semnificație). Totuși, Cristian Tudor Popescu, deși nu mi-e foarte simpatic, are forța unui gazetar autentic, așa cum mi-i imaginez pe marii gazetari francezi din istorie. Am citit articole impecabile stilistic și logic produse de peana sa. Multe. De cele mai multe ori nu se înșeală, e chiar profetic. De aici și teama ta, în privința lui. Dar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dar pe care nu doresc să-l evit, tocmai pentru că în multe urechi sau ochi mai are prestigiu/semnificație). Totuși, Cristian Tudor Popescu, deși nu mi-e foarte simpatic, are forța unui gazetar autentic, așa cum mi-i imaginez pe marii gazetari francezi din istorie. Am citit articole impecabile stilistic și logic produse de peana sa. Multe. De cele mai multe ori nu se înșeală, e chiar profetic. De aici și teama ta, în privința lui. Dar dacă, de cele mai multe ori, Emil joacă un rol
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că și Cristian și-a "clădit" un rol, dar este mult mai apropiat de propria sa intimitate, care nu poate fi la o leghe distanță de ceea ce vedem și citim. Ceea ce-l distinge, în opinia mea, pe CTP de restul gazetarilor este faptul că el reușește mai des decât toți ceilalți să aibă dreptate, să fie confirmat pe termen scurt. Majoritatea celorlalți au confirmări pe termen lung, ceea ce este mult mai ușor de obținut. Nu, CTP își apropie cele mai multe victorii pe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Expoziție și fiecăruia dintre voi care prin prezența voastră ați venit să faceți mai frumoasă această întrunire, ce este așa de frumoasă și așa de însemnată prin partea ei esențială. Și partea esențială sunteți voi, prea iubiții mei fii, voi gazetarii catolici din 45 de nații ale Europei și ale Americii, din 53 de ținuturi ale Asiei, Africei și ale Oceaniei, veniți să desfășurați steagurile voastre stindarde și arme ale adevărului aici unde, prin voința dumnezeiască, este veșnic vie și grăitoare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și povestiri, umor, curiozități geografice și istorice, relatări de călătorie, articole de astronomie și medicină, rubrici de muzică, modă, jocuri distractive ș.a. Cazzavillan îi anexează numeroase suplimente - literare (începând din 1888), umoristice, ilustrate, pentru copii etc. Printre redactori se numără gazetari profesioniști reputați ai timpului: Ion Popescu, D. Teleor, I. Gh. Nicoleanu-Fix, D. Marinescu-Marion, Panait Macri, Iuliu I. Roșca, Grigore Ventura, Aurel Alexandrescu-Dorna, Cornel Scurtu, C. Cosco. O vreme secretar de redacție a fost D. Marinescu-Marion, iar din 1898 această responsabilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
orientări. Printre ei, cu diverse prilejuri se vor afla Take Ionescu (1919), N. Iorga (1922), Simion Mehedinți, Nichifor Crainic, Al. I. Lapedatu, G. Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Traian Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
, C.[onstantin] (1.VI.1865, Horodiște, j. Soroca - 26.VI.1936, Bucov, j. Prahova), gazetar și prozator. Este fiul Pulcheriei (n. Kaciaunov) și al lui Gheorghe (Iorgu) Stere, proprietar al unor întinse moșii în ținutul Soroca. (După unii cercetători, S. s-ar fi născut la 16.XI.1865.) Bunicul patern, Ștefan Stere, era, se pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]