16,377 matches
-
o petrecere dansantă într-un zbor al TWA către Lună, unde băiețași și fetișcane cool dansează twist sălbatic la gravitație zero și mănâncă delicioase pilule snack. Asta vreau. I-o spun lui Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca și când ai sta în casă, îmi zice Brandy. Claustrată. Singură-singurică. Aruncă șifon galben. Mă înfășoară în nailon roșu cu model. Așa cum e lumea noastră, umăr la umăr, oamenii care știu totul despre tine dintr-o privire, un văl bun e geamul fumuriu al limuzinei tale. Ediția inedită a feței tale. În spatele unui văl bun ai putea fi oricine. O vedetă de film. O sfântă. Un văl bun zice: N-am fost prezentați așa cum se cuvine. Ești premiul din spatele ușii numărul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe când încă am gură, așa că nu mă îngrozește așa tare ideea să suflu-n lumânări. Casa, sofaua maronie din living și balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața casei, unde o parchează de obicei. Mașina e încuiată în garaj. E-un zăvor mare pe ușa din față care mi se pare că nu fusese înainte. Pe poarta principală e-un anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fusese înainte. Pe poarta principală e-un anunț mare cu „Câine rău“ și altul mai mic care informează despre prezența unui sistem de alarmă. Când ajung acasă, mama îmi face semn să intru repede și zice: — Nu te apropia de geamuri, Cucuieț. Crimele pe motiv de intoleranță au crescut cu șaizeci și șapte la sută anul ăsta față de anul trecut. Zice: — După ce se face întuneric, încearcă să nu lași să ți se vadă de afară umbra peste draperii. Pregătește cina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
supuși. Sari la ce mare greșeală a fost asta, să vin acasă. Sari la cum Shane ar trebui să vadă, cât de ciudat se comportă ai noștri. Tata stinge veioza pe care am aprins-o eu în living. Draperiile de la geamul panoramic sunt închise și prinse cu ace la mijloc. Ei cunosc toate mobilele pe întuneric, dar eu, eu mă împiedic de fiecare scaun și de fiecare măsuță. Dobor la pământ o bombonieră, zbang, și mama țipă și se aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
orice senzație de control. Flash. Mi-amintesc cum ușa din față s-a deschis și s-a închis pur și simplu, nu s-a trântit. Cu lumina aprinsă în camera mea, tot ce reușeam să văd era reflexia mea în geamul dormitorului. Când am stins lumina, iată-l pe Shane, stând chiar în fața geamului, uitându-se la mine, cu fața toată distorsionată și hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
deschis și s-a închis pur și simplu, nu s-a trântit. Cu lumina aprinsă în camera mea, tot ce reușeam să văd era reflexia mea în geamul dormitorului. Când am stins lumina, iată-l pe Shane, stând chiar în fața geamului, uitându-se la mine, cu fața toată distorsionată și hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din câte știam, nu fumase niciodată, dar aprinse un chibrit și-l duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din câte știam, nu fumase niciodată, dar aprinse un chibrit și-l duse la țigara pe care o avea între buze. Ciocăni la geam. Zise: — Hei, lasă-mă înăuntru. Dă-mi negare. Zise: — Hei, e frig. Dă-mi ignoranță. Am aprins lumina din cameră ca să mă văd doar pe mine în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l duse la țigara pe care o avea între buze. Ciocăni la geam. Zise: — Hei, lasă-mă înăuntru. Dă-mi negare. Zise: — Hei, e frig. Dă-mi ignoranță. Am aprins lumina din cameră ca să mă văd doar pe mine în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
las să cadă printre eleun cadou de la Tiffany’s. Toaleta asta în care ne ascundem e un exemplu de decorațiuni exagerate pe ideea unei grote submarine. Până și telefonul cu disc e de culoarea apei, dar când te uiți pe geamurile mari de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle din vârful lui Capitol Hill. Vasul de veceu pe care șed, doar șed, capacul e închis sub curul meu, nu-ți face idei, dar vasul de veceu e o mare cochilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste prin geamurile cu margini de alamă ca niște hublouri mari. — Talia mea, zice Brandy. Gura Plumbago pare puțin prea albastră, e de-un albastru deschis Tiffany’s, după părerea mea. Supradoză de albastru-pulbere. Sofonda a zis că trebuie să am o talie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sparge sticle de bere și s-ar bucura de sex neprotejat aici sus, printre bătrânele ruine. În serile de vineri, vârful ăsta de deal ar fi plin de copii zicând: Uite, acolo se vede casa mea. Lumina aia albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de blocuri de piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte poștală cu ceruri din 1962 senine și albite de soare și-un Ac Spațial în ziua inaugurării. Te-ai putea uita pe geamurile hublou ale băii să vezi ce s-a ales de viitor. Infestat de goths încălțați în sandale și care acasă-și pun linte la înmuiat, viitorul pe care-l voiam nu mai e. Viitorul care mi s-a promis. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nici un oraș în care să mă poată găsi. Nu eram nicăieri. Iar acum mergem cu mașina înapoi la Evie. Spre destinul lui Brandy. Tot drumul de întoarcere, eu și Ellis, noi scriem cărți poștale din viitor și le aruncăm pe geamul mașinii în vreme ce mergem spre sud pe Autostrada 5 cu doi kilometri jumate pe minut. La fiecare două minute suntem cu cinci kilometri mai aproape de Evie și pușca ei. La fiecare oră, o sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fiecare două minute suntem cu cinci kilometri mai aproape de Evie și pușca ei. La fiecare oră, o sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis scrie: Nașterea ta e o greșeală pe care vei încerca toată viața s-o îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și Ellis aruncă ilustrata afară în suflul lui A-5. Eu scriu: Toată viața încerci să devii Dumnezeu și apoi mori. Ellis scrie: Când nu-ți mărturisești problemele, urăști să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
venit s-o înfrunte. Adevărul e că nimeni de aici nu e așa prost sau rău cum am lăsat eu să se înțeleagă. Mai puțin eu. Adevărul e că am ieșit cu mașina afară din oraș în ziua accidentului. Cu geamul de pe partea șoferului ridicat pe jumătate, am coborât și am tras prin sticlă. La drumul de întoarcere în oraș, pe autostradă, am apucat-o pe banda de ieșire spre Growden Avenue, ieșirea spre Spitalul Memorial La Paloma. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
te gândești ce mult timp economisesc neuitându-se în oglindă să verifice dacă soarele nu le-a afectat pielea. Voiam siguranța zilnică a faptului că sunt mutilată. Așa cum o oloagă deformată și desfigurată din naștere își poate conduce mașina cu geamurile deschise și să nu-i pese dacă-i ciufulește vântul părul, ăsta-i genul de libertate pe care o căutam. Eram obosită să rămân o formă de viață inferioară doar datorită aspectului meu. Obosită să fac comerț cu el. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din nou, transformându-mă, adaptându-mă, evoluând. Va fi o provocare la nivel fizic. Abia așteptam. Am scos pistolul din torpedo. Purtam o mănușă ca să nu mă ardă praful de pușcă, și-am ținut pistolul cu brațul întins scos pe geamul spart. Nici măcar n-a fost nevoie să țintesc, dat fiind că pistolul era doar la vreo jumătate de metru. Puteam să mă omor în felul ăsta, dar de-acum ideea asta nu mi se părea foarte tragică. Această transformare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acela pe care-l uitasem. Shane de dinaintea accidentului cu sprayul fixativ. Nu știu de ce am uitat asta, dar Shane a arătat întotdeauna așa deplorabil. Sari la părinții noștri acasă noaptea, proiectând filme făcute de ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sprayul fixativ. Nu știu de ce am uitat asta, dar Shane a arătat întotdeauna așa deplorabil. Sari la părinții noștri acasă noaptea, proiectând filme făcute de ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ochi! ACUM! Și eu trebuie să plec, Shane, cât timp tu dormi. Dar vreau să-ți dau ceva. Vreau să-ți dau viață. Asta-i a treia șansă a mea, și nu vreau s-o irosesc. Aș fi putut deschide geamul de la camera mea. Aș fi putut-o împiedica pe Evie să te împuște. Adevărul e că n-am făcut-o, așa că-ți dau viața mea, pentru că eu n-o mai vreau. Îmi vâr poșeta sub mâna mare și îngreunată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau, luceau cu geamurile în lună, ascunzînd așa interiorul. Nu puteai vedea nimic din stradă. Auzi de două ori un greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe firme, cu siguranță și hotelul, dacă mai era, se informase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din București, unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi proțăpit in stația de tramvai, cu pălăria trasă pe ochi, cu jurnalul sub braț și nu s-ar mai fi mișcat de acolo ore întregi, uitîndu-se pînă l-ar fi durut ochii de praf și de silință drept la geamul cu pricina. Sigur că domnul în cauză ar fi văzut asta. Dar ar fi observat din prima clipă că agentul o face dinadins. Că nici domnii pe care îi supraveghează Serviciul nu sînt amatori. Pe ăia îi au în grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]