7,834 matches
-
foarte însemnați Părinții Duhovnicești pe care i-am cunoscut și care, din mila lui Dumnezeu și dragostea Sa cea sfântă, a lăsat o vie impresie asupra mea; aș putea întocmi, aici și acum, o adevărată listă, de fapt, un bogat, generos și veritabil pomelnic, pe care îl păstrez la loc de cinste, în cămara inimii mele: Dacă ar fi să enumăr câțiva dintre ei voi menționa faptul că primul mare Părinte Stareț, mai puțin cunoscut dar deosebit, a fost Arhimandritul Timotei
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
o astfel de faptă din acei ani de școală. Era pe la sfârșitul clasei a treia, la început de iunie. Curtea școlii era plină de caiși plantați cu pricepere de mâna de gospodar a domnului Arsu. După o primăvară blândă și generoasă, ajutați și de hărnicuțele albine, tinerii și viguroșii caiși își umpluseră crengile cu acele boabe de smarald pe care le ajutau să crească, pompând în ele seva lor de grijulii „părinți”. Că visul oricărui pom este să facă fructe cât
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
care dispun de mult mai multe resurse materiale. Românii informaticieni sunt apreciați peste tot in lume, și Bill Gates confirmă aceasta prin comunitatea pe care și-a creat-o cu ei la „headquarter-ele” lui din Seattle, statul Washington. Gazde mai generoase și călduroase ca românii n-am întâlnit. Prietenii mei de suflet sunt români sau francezi. România este o țară frumoasă. În viață însă totul trebuie „cântat” și noi românii nu am învățat încă bine să ne cântăm frumusețile culturale și
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
să ne ajute Dumnezeu ! (Viorel DARIE, scriitor București) COLECȚIA CREDO *** VECHIUL TESTAMENT - Adaptate în versuri de IOAN CIORCA, Cluj-Napoca Pentru editura Armonii Culturale, devenită - în cei doi ani de existență în inefabila lume a cărții - un nume prin titlurile sale generoase, prin personalitățile literare, artistice și culturale ale momentului, ce i-au acordat girul de a le publica valoroasele opere, este o onoare de a i se încredința, de către IOAN CIORCA, adaptarea în versuri a VECHIULUI TESTAMENT, jumătatea CĂRȚII SFINTE (o
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
oameni cu un ales caracter, ce au apreciat atât actul creator, cât și gradul de noutate al proiectului, autorului i-ar fi fost imposibilă concretizarea visului propriu - acela de a-și vedea lucrarea publicată. Un astfel de vizionar, promotor și generos confrate este RADU BOTIȘ, președintele fondator al Asociației Cultural Creștin Umanitară ”ARS VIVAT”, care, cu noblețe, preia - la propriu - povara finalizării unui astfel de proiect. De admirat, eforturile comune făcute în acest sens, atât de autorul IOAN CIORCA, cât și
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
fi primiți oaspeții din străinătate și vor fi organizate evenimente cu semnificație religioasă, congrese, conferințe și alte manifestări ale preoților și tinerilor români din țară și străinătate. Utilitatea publică a viitoarei Catedrale patriarhale va fi evidențiată și de amenajarea spațiului generos de aproape 6 hectare din jurul ei ca parc public, mărind suprafața spațiilor verzi din București. 3. Simbol al unității dintre lucrarea spirituală și socială a Bisericii În ansamblul Catedralei Mântuirii Neamului, lucrarea spirituală de ordin liturgic, catehetic și omiletic se
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
a cărții și vizitând acest miraculos plai mioritic. Gânduri de recunoștință și apreciere se îndreaptă către personalitățile Râmnicului și, în mod deosebit, către scriitorul Ioan Barbu a cărui inițiativă a făcut posibilă apariția acestei cărți, „un mare om, cel mai generos om pe care l-am întâlnit eu, pe care prietenii, cunoscuții, îl numesc Nenea, în semn de respect, jurnalist, scriitor [...]. Nenea este pescar de scriitori, de poeți, de artiști, pe care îi strânge în jurul lui, creând la Râmnicu Vâlcea o
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
chiar și cu dușmanii. Noi știm de dificultățile dumitale domestice. Adăpostește-te sub marile noastre aripi și vei regăsi nu doar credința părinților dumitale, ci și ajutorul de care ai nevoie. Nici un cămătar din Florența nu poate fi atât de generos ca noi. Dante se apropie, pregătit mai curând să muște decât să sărute. — Credeți că pentru salvarea mea aș fi dispus să vând libertatea Comunei? Și, Încă mai Înainte, adevărul? — Biserica știe bine slăbiciunile oamenilor, Întrucât le este milostivă păzitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la curent cu ceva. Dar cu ce? Care erau ideile pe care și le schimbase? — Mi-ai spus că ai rămas cu buza umflată din partea guelfilor, Încercă el să zvârle la Întâmplare. Crezi că imperialii vor ști să fie mai generoși? Cecco nu răspunse, așteptând ca poetul să continue. — Marile familii ghibeline s-au Întărit pe domeniile lor din nord și nu au nici o intenție să coboare mai jos de valea Padului. La sud, În Regat, puterea e În mâinile francezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Biblie că ei tocmai se aflau la fața locului și au văzut cu ochii lor personali cum se petrecuseră lucrurile - Încep Încet-Încet să-și arate roadele. Își aduc obolul și câțiva gazetari de provincie, care dau publicității, in extenso, relatările generoase ale proprietarului hanului, și astfel, legenda abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așa mai departe. În pofida aparențelor, asemenea momente sau perioade fericite sunt multe, mult mai multe decât am bănui, judecând după rezultatele globale ale derulării vieții lumii. Am Încercat să inventariez și să analizez astfel de fenomene, de tendințe, de impulsuri generoase ale istoriei În toate articulațiile și detaliile lor, iar concluzia a fost surprinzătoare, ca să nu spun de-a dreptul șocantă. Într-un număr semnificativ de cazuri, am constatat că evoluția lor este, la un moment dat, curmată brusc și ireversibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ani, făurind planuri și pregătind noi expediții, adânc convins de menirea sa de a schimba morfologia lumii. Este tânăr, puternic și a dovedit cu prisosință că o poate face. Cu el, istoria pare Înscrisă ferm pe acel făgaș pozitiv și generos al evoluției despre care vorbeam la Început. Și tocmai acum, ca și când, pe neașteptate, ceva sau cineva s-ar fi speriat de binele ce va să vină, se produce nenorocirea: În timpul unui banchet, Alexandru se simte rău, acuză dureri violente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
exemplu. Creatorul inventează și zămislește ceva - un lucru, În termeni generici, o realitate fizică, o entitate fenomenologică, o monadă - și constată că acel ceva reprezintă În sine un lucru bun, un lucru temeinic Întocmit și apt să servească unui scop generos... - Greu de admis. În context, „bine” nu poate avea conotația etică pe care vreți să i-o atribuiți, pentru că-i lipsesc termenul de opoziție și un sistem de referință revelator. Etica nu funcționează În absolut, este o valoare contextuală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centrului. Sursa principală o reprezenta internetul, dar monitorizarea nu se limita la el, după cum mi-a precizat șeful sectorului, un italian după nume, Valentino Negrinni. Se mai primeau date și pe alte căi, Însă insul nu s-a arătat prea generos cu detaliile, În sensul că a schimbat vorba brusc, ca-n proverbul etrusc. Noroc că nu toată lumea de pe-acolo suferea de secretomanie cronică, așa că mi-a trebuit puțin timp să am confirmarea a ceea ce intuisem deja: existența unei vaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă cu orice preț secretele, primejdioase pentru ea, privind viața și moartea lui Isus descoperite În timpul primei cruciade? Va fi fost oare menținerea, timp de două secole, a privilegiilor generoase cu care Papa Îi blagoslovește la crearea Ordinului prețul tăcerii? Sau arestarea și uciderea lor se datorează setei de răzbunare și cupidității lui Filip cel Frumos, regele franc având și dorința, și interesul de a-și adjudeca pentru propria vistierie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adevăratul secret al templierilor să-l reprezinte proiectul prodigios al unei mari alianțe Între Occident și Orient, care presupunea Înlocuirea autocrației regilor europeni medievali, meschini și corupți, cu noocrația unei elite de oameni inteligenți și drepți, suprimarea, În cel mai generos ecumenism cu putință, a granițelor dintre religii, constituirea unei civilizații comune, În egală măsură musulmană și creștină. După părerea lui Saint-Yves d’Alveydre, templierii au realizat, În Evul Mediu, chintesența sinarhismului, exercitând, timp de două sute de ani, o putere aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când sunt În Încurcătură și caută o ieșire. Inhalarea norișorilor de tabac nu le e de nici un folos efectiv, bineînțeles, dar obișnuința funcționează În virtutea unor rațiuni pe care constientul nu le cunoaște. De data asta Însă, viciul mi-a pus generos În brațe soluția. Impropriu spus În brațe; direct În palmă: bricheta. Surescitat, am stins veioza din cameră și am aprins obiectul speranței renăscute subit. Nu era chiar un reflector, dar pentru ce-mi trebuia mie răspândea suficientă lumină. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hârtie și să transmit prin viu grai gândurile pe care le am. Citind, îți îmbogățești sufletul și poți comunica mai ușor cu cei din jurul tău, cu cei dragi, cu cei necunoscuți. Drumul citirii unei cărți nu are sfârșit. Cartea răsplătește generos dragostea pe care i-o purtăm, ea instruiește chiar și fără să i-o ceri și, poate când nici nu dorești. Ea, fiind un prieten desăvârșit, am grijă să o tratez cu mult respect și înțelepciune, cu dragoste și încredere
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
iepurele mai mult mort decât viu în patru. L-am cumpărat de la un pur-sânge neamț. Episodul 47 DESCRIERE Până se fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un bucătar chiar așa de bun cum spune... Marcel Charrière s-a dovedit un bucătar mai mult decât acceptabil, căci, în mai puțin de o oră, a pregătit un imens platou cu spaghete cu sos picant, urmate de o porție generoasă de copane de rață la grătar, ceea ce a însemnat un adevărat banchet pentru niște sărmani beduini care de ani de zile mâncau același lucru. Făcu și o cafea foarte tare și le oferi bărbaților havane veritabile, care-l făcură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
principiul că nimeni nu trebuie să treacă prin așa ceva dacă ne stă în putere să evităm lucrul ăsta. — Este un fel nobil de a privi viața. — Nu încerca să mă lingușești. Nu este nevoie. Tradiția îmi cere să mă arăt generos și să încerc să ajung la un acord. Dacă-mi dai suficiente garanții, vă ajut să supraviețuiți. — Ce fel de garanții? — În primul rând, am nevoie de un document prin care să recunoașteți că voi ați fost cei care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
decît În absența unei conștiințe. În primul rînd a conștiinței individuale a fiecărui cetățean, singura garanție a existenței ca națiune. Cunoști fără Îndoială rezultatele catastrofale ale seismelor politice acolo unde nu a existat un popor conștient. Chiar și cele mai generoase idei riscă să se transforme În arme exterminatoare dacă lipsește — Știu, acum urmează pledoaria pentru dezarmarea nucleară și incriminarea poluării mediului Înconjurător. — Îți Înțeleg reacția. Ți-am observat zîmbetul de cînd am rostit cuvintele popor și națiune - cine, eu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alerge și să i-o ia Înainte cum să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos se sacrifică pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
club, s-a dus direct la hotel. „Eberhart face aluzii cinice la inegalitatea de șanse!“ - a apărut în ziarele de dimineață, pe care a trebuit deja să i le citească Edit. „Acum, în pragul războiului, nu putem fi atât de generoși, încât să nu considerăm drept trădare de țară toate afirmațiile ambigue.“ Dar eu n-am apucat să citesc aceste articole decât mult mai târziu, în biblioteca lui Eberhart. În fiecare sâmbătă venea de la mănăstire o soră care răzuia săpun galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Dragă Feifel, te rog, fă ceva bun azi! Ca și cum pământul ar cere ceva în schimb pentru darurile lui. Să facă ceva bun. Hmm. Ce? Feifel încercase toată viața să ghicească ce i se cere, în fond. Fusese mereu amabil și generos cu soția lui, Rita. Dar ea nu remarcase niciodată. Și, cu timpul, apăruseră între ei numai jigniri, vorbe grele și țipete. Rita e vânzătoare ambulantă, are un chioșc pe roate - fierbe cartofi și cârnați să domolească foamea universală a trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]