5,702 matches
-
sosire și nimeni nu putea să intre fără a prezenta cardul de membru. Vizavi de biroul ei Începeau scările care duceau În jos, către subsol, iar alături se afla avizierul. La stânga ei erau ușile creșei, cele ale sălii principale de gimnastică și cele către toaletele de la etaj. Stăpână peste toate, Împărățea Lou. — Ai o priveliște splendidă de aici, am observat eu. Poți să vezi pe toți cei care pleacă sau sosesc. În prezent, nu prea am ce să văd, răspunse Lou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe coridor, ținând clamele În mână. Am aruncat o privire afișelor de pe pereți, care făceau reclamă la concursuri de aerobic de o zi, petreceri rave, restaurante cu mâncare sănătoasă și altele chestii. La stânga mea se aflau cele două săli de gimnastică, una pentru femei și una pentru bărbați, și În amândouă urla muzica, semn că În spatele ușilor Închise activitatea era În toi. Linda era foarte severă În privința economiei de electricitate și se asigura prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
minte vreun motiv plauzibil pentru care ea ar fi dorit s-o omoare pe Linda. Deși știam că era complet Împotriva eventualelor Îmbunătățiri și adăugiri de la sală, nu mi-o puteam Închipui comițând o crimă pentru a menține Sala de Gimnastică și Centrul de Recreere Chalk Farm În starea de neprihănire de acum, nepătată de atingerea murdară a economiei de piață. Chiar dacă ar fi prins de veste că Linda și vreo câțiva dintre consilieri complotau pentru a forța aplicarea planului propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar fără să-mi iau ochii dintr-ai lui. Speram că va roși, dar n-a făcut-o. — De câteva zile tot umblu cu hainele tale la mine, Sam, spuse. Ca replică de Încheiere, nu era chiar neinspirată. * * * Sala de Gimnastică și Centrul de Recreere Chalk Farm primise permisiunea de a se redeschide, iar eu m-am dus, conștiincioasă, chiar de-a doua zi. După mine, atmosfera nu se Îmbunătățise semnificativ față de ultima dată când fusesem aici. Aș fi exagerat spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ta trebuia să Înceapă la patru fix... — Prostii! Am sărit În picioare și-am coborât rapid, străduindu-mă să par genul căruia nu-i pasă dacă a citit sau nu articolul despre bebelușul Prințesei Stephanie de Monaco. În sala de gimnastică a femeilor, opt doamne așteptau răbdătoare să Înceapă ora. Mi-am cerut scuze pentru Întârziere. Josie, aflată la mijlocul primului rând, mi-a trimis un zâmbet iertător care-mi Îngheță sângele. Părul și ochii Îi erau la fel de strălucitori ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
intra În sala de antrenament a bărbaților ca s-o ia fără ca, ăăă... — Brian. — Da, fără ca acesta să observe. El zice că ar fi observat pe oricine altcineva. Felicity Brady afirmă că absolut nimeni nu a intrat În sala de gimnastică a femeilor și Încă n-am aflat nimic ce ar contrazice-o. Iar Jeff ăsta, Roberts, declară că nu a luat nimeni vreo ganteră din birou. Ceea ce iarăși nu e În favoarea lui Brewster. Își termină cafeaua și lăsă cana jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dornici să regăsească, În palatul plutitor, cele mai somptuoase distracții de pe țărm, ca și anumite Încântări ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am întrebat eu. „Signora Maria a plâns când mi-a dat scrisoarea pentru tine. Mi-a spus să am mare grijă de ea și să ți-o predau personal. Iar tata s-a gândit să-ți dăruiască bicicleta lui de gimnastică. Crede că va fi bun pentru mușchii tăi de la picioare.” „Dar îi trebuie pentru inimă.” „Nu mai are putere să calce pedalele”, a clătinat din cap Francesco și i s-au umezit ochii. „Obosește și își pierde răsuflarea numaidecât. Medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în cameră, își scutura prosopul de câteva ori, având grijă să nu-i rămână vreo cută și apoi îl așeza la uscat pe calorifer, iar periuța de dinți și săpunul le punea la locul lor. Apoi deschidea radioul și făcea gimnastică. Eu obișnuiam să citesc seara până târziu și puteam să dorm dimineața liniștit până la ora opt. Chiar dacă el se scula și începea să-și târșâie pașii prin cameră și s\ fac\ gimnastic\, eu tot mai reușeam uneori să dorm, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a spus că pentru a rezista la viața în comun trebuie să treci cu vederea anumite lucruri. Da, așa o fi, mi-am zis eu, dar în a patra zi n-am mai rezistat. Ia ascultă, nu poți să faci gimnastica asta pe acoperiș? am zis eu apăsat. Nu pot să dorm când sari în halul \sta! — Păi, e șase și jumătate, zise el uimit de tonul meu. — Știu și eu că e șase și jumătate, numai că asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să bombăne. Sub noi nu e decât o magazie, așa că nu se supără nimeni. Ieși în curte! Du-te pe pajiște! — Nici acolo nu se poate. Nu am radio și apoi am nevoie de priză. Fără radio nu pot face gimnastică. Avea dreptate. Radioul lui era o vechitură nenorocită fără baterii, iar al meu era un tranzistor portabil, dar nu mergea decât pe ultrascurte. Nu prindeam decât muzică. — A, mi-a venit o idee! Hai să facem un compromis, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nenorocită fără baterii, iar al meu era un tranzistor portabil, dar nu mergea decât pe ultrascurte. Nu prindeam decât muzică. — A, mi-a venit o idee! Hai să facem un compromis, am zis eu. N-ai decât să-ți faci gimnastica de dimineață, dar renunță la partea cu săriturile. Faci prea multă gălăgie! Ce zici? — Să-săr-sărituri? Ce să-săr-sărituri? întrebă el teribil de uimit. — Păi sari în sus și-n jos. — Eu nu fac așa ceva. Începuse să mă doară capul. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
renunț, dar m-am gândit că-i mai bine să-mi spun punctul de vedere până la capăt, să-l fac să priceapă ce anume mă deranjează. M-am ridicat, am fredonat melodia de la postul de radio NHK pentru programul de gimnastică ritmică și am început să sar. Uite, despre partea asta e vorba. Vezi că există? — A, asta? Da, ai dreptate. Nici nu mi-am dat seama. — Acum înțelegi? l-am întrebat eu așezându-mă pe marginea patului. Te rog renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui ca la ochii din cap. Mi-a zâmbit când m-a văzut c\ st\tea neputincios pe marginea patului și a încercat să mă consoleze: — Hai, Watanabe! Ce-ar fi să te scoli și tu devreme și să faci gimnastică cu mine? Nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat la cantină. * Naoko s-a prăpădit de râs când a auzit că am făcut gimnastică, dimineața, împreună cu Cavaleristul. Nu încercasem s\ o amuz, dar până la urmă am râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Hai, Watanabe! Ce-ar fi să te scoli și tu devreme și să faci gimnastică cu mine? Nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat la cantină. * Naoko s-a prăpădit de râs când a auzit că am făcut gimnastică, dimineața, împreună cu Cavaleristul. Nu încercasem s\ o amuz, dar până la urmă am râs și eu. Chiar nu mai râsesem de mult cu atâta poftă. Am coborât din tren la stația Yotsuya și am luat-o pe digul de lângă gară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
viața în comun? — Da, răspunse Naoko. — Depinde cum iei lucrurile. Sunt o grămadă de nimicuri care te pot deranja: regulamentul căminului, indivizi care fac pe nebunii de nu le ajungi la nas nici cu prăjina, colegul de cameră care face gimnastică dimineața la șase și jumătate, când începe programul de gimnastică la radio. Dar dacă te gândești că probleme există peste tot, nu te mai deranjează. Dacă nu ai unde să stai în altă parte, atunci poți să trăiești bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Sunt o grămadă de nimicuri care te pot deranja: regulamentul căminului, indivizi care fac pe nebunii de nu le ajungi la nas nici cu prăjina, colegul de cameră care face gimnastică dimineața la șase și jumătate, când începe programul de gimnastică la radio. Dar dacă te gândești că probleme există peste tot, nu te mai deranjează. Dacă nu ai unde să stai în altă parte, atunci poți să trăiești bine și la cămin. — Așa o fi. Naoko părea că se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
transpirație cu prosoape umede, i-am luat temperatura din oră-n oră și i-am schimbat cămașa. Febra nu i-a scăzut deloc în ziua aceea, dar a doua zi dimineața a sărit din pat și s-a apucat de gimnastica lui cretină, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Și-a luat temperatura și avea 36 cu 2. Îmi era greu să cred că e o ființă normală. — Ciudat, spuse Cavaleristul. N-am avut febră în viața mea. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
inventa ceva care să nu deranjeze. Da, ai dreptate, am spus eu, admirativ. — Hai, gata cu ale mele! Deoarece Midori voia și ea să audă câte ceva despre căminul în care locuiam, i-am povestit despre ridicarea steagului dimineața și despre gimnastica Cavaleristului. Și pe Midori a distrat-o grozav povestea acestuia, ca de fapt pe oricine altcineva. Mi-a spus că i-ar plăcea mult să vină să vadă cum e la cămin. I-am spus că nu-i nimic amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spuse Naoko. Doctorul Miyata. — Ai dreptate, spuse Reiko. Pun pariu că e cel mai nebun de aici. — Și domnul Omura, portarul, e cam nebun, adăugă Naoko. — Adevărat, zise Reiko, în timp ce se lupta cu porția de broccoli din farfurie. Când face gimnastică, dimineața, țipă cât îl ține gura, fără nici un motiv. Are plămâni, nu glumă! Înainte de a veni Naoko aici, mai era la birouri domnișoara Kinoshita, care suferea de nevroză și care a încercat să se sinucidă, iar anul trecut au concediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
picioare. M-am apucat să spăl rufe, ceea ce nu mai făcusem de săptămâni întregi, m-am dus la baia publică, m-am bărbierit, făceam cumpărături, îmi găteam, îl hrăneam pe Pescăruș, pe care-l neglijasem complet, beam numai bere, făceam gimnastică treizeci de minute zilnic. Când m-am uitat în oglindă în timp ce mă bărbieream, nu-mi venea să-mi cred ochilor că ajunsesem într-un asemenea hal. A doua zi dimineața am mers mult cu bicicleta și după ce am mâncat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e și mai rău. — Nu te simți bine? Nu. Mi-e rău. Dacă nu mi-era rău nu m-apucam să vorbesc așa. — Și lu’ tata i-e rău cîteodată dimineața. — Da? — Sigur. Și ce face ca să-i treacă? — Exerciții, gimnastică. — Ei, tre’ să fac douășpatru de paturi. Poate că asta-i soluția. După ce a Început să plouă, ziua pe tren a devenit foarte lungă. Ferestrele erau ude, așa că nu mai vedeai bine ce-i afară și, oricum, ploaia le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mi-a plăcut să trăiesc acolo alături de el, când îl vizitam. Mă purtam ca un cetățean obișnuit, nu ca un turist oarecare. Patrick primise de la bancă un apartament la marginea cartierului Village, imobilul avea portar - lux, nu alta! -, sală de gimnastică la subsol și o grădină amenajată pe acoperiș. Priveam pe fereastră de la înălțimea apartamentului său și mă simțeam ca un adevărat new-yorkez. Cunoșteam împrejurimile mai bine decât el. El lucra prea mult și nu avea timp de astfel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mâncam noi când eram mic. —Mmm. Atunci înseamnă că prefer ce avem acum, anunț eu, cu ochii la ultima bucățică de lipie cu humus. —Mi-am dat seama, continuă el să se distreze. Mi-era foame! mă apăr eu. Toată gimnastica de dimineață mi-a făcut o poftă de mâncare! —Cum așa? Eu am făcut toată treaba! — M-am zvârcolit o grămadă, o țin eu pe-a mea. Nu ai idee ce obositor e. — Se pare că nu, spune Jake și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Petit Montagnard, la vechiul său pian de acasă, fără teama de a fi supus judecății. Nu se gândea să creeze; el, cel atât de terorizat de scris, știa că aceea nu era creație, ci dovadă de eficiență electronică, exercițiu de gimnastică. Însă, uitându-și fantasmele lui obișnuite, tocmai găsea În jocul acela formula pentru a-și exersa acea adolescență de revenire, specifică unui om de cincizeci de ani. În orice caz, Într-un fel, pesimismul lui natural, dificila lui Împăcare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]