3,612 matches
-
repertoriază cinci feluri de recunoaștere. Primul, care are loc datorită unor semne distinctive, nu este un procedeu specific dramatic. Însuși Aristotel subliniază acest lucru, citând exemplul lui Ulise în Odiseea, când este recunoscut de doica sa grație unei cicatrici de pe gleznă. Al doilea este cel "aranjat de poet", în care personajul își revelă singur identitatea. Acesta este cazul în Ifigenia lui Euripide, unde Oreste este recunoscut când evocă locurile copilăriei. Aristotel respinge, ca fiind improprii de a face să se nască
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu (Un gazetar de rasă, Margareta Popescu, Obligații, Costică, S-au supărat profesorii, Manevre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se petrece comedia. Popa Niță se vâră și el. Ce este? Ce face atâta senzație? Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrențăros și murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în haine nepotrivite un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit face caraghiozlâcuri. Este un mititel măscărici foarte dăstrăbălat jigărit, sfrejit și galben; pulpele-i uscate care se văd prin sfâșiitura nădragilor sunt pline de jupuituri. Așa de prăpădit, este totuși foarte îndrăzneț. Fumează o țigară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să-i spuie o vorbă, zâmbindu-i fermecător, îi puse în palmă, drept mulțumire, o floricică... și cu un salt, ca o plutire în aer, fu pe Sultan și urmată de Pârvu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
amintești fotografia lui Darcey la vârsta de treisprezece ani, stând lângă statuia Maicii Domnului în holul de la intrarea școlii St Margaret, dolofană, în uniforma verde care stătea aiurea pe ea, cu părul neîngrijit în ochi, cu ciorapii trei-sferturi lăsați peste glezne. Până în clipa aceea ignorase nevrozele colegelor ei cu privire la înfățișare, la haine, la coșuri sau greutate; însă de când a văzut poza, a început să refuze prăjiturile irezistibile și fripturile apetisante ale lui Minette, schimbându-le cu salate și sucuri de fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o pereche de pantofi Marc Jacobs care să se asorteze la costum. Lui Darcey îi plăceau pantofii scumpi. Sigur că nici pe aceștia nu și-i cumpăra în culori foarte tinerești, dar tocurile îi plăceau pentru că știa că datorită lor gleznele ei urâte arătau mult mai subțiri. Rezultatul era însă faptul că nu prea avea confort la mers. Și sigur că mai era și posibilitatea de a se trezi lățită pe trotuar în cazul în care îi cedau picioarele. Își depășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
N-are rost să rămân aici, își spuse. Trebuie să mă ridic și să mă duc la un doctor. Dar pe când încerca să se ridice de pe jos, își dădu seama că, pe lângă că-și lovise încheietura, își mai scrântise și glezna, pentru că de îndată ce își sprijini greutatea în ea, se prăbuși din nou pe dușumea. Nu se poate să mi se întâmple mie așa ceva, scânci ea respirând adânc. O să fie bine îndată. Trebuie doar s-o iau mai ușor. Stătea ghemuită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fie bine îndată. Trebuie doar s-o iau mai ușor. Stătea ghemuită la capătul scărilor, cu halatul bine strâns, și încerca să nu plângă. Nu mai știa dacă îi venea să plângă din cauza durerii din încheietură (și a celei din gleznă) sau din cauza finalului cumva rușinos al călătoriei ei încărcate de succes. Sau poate din cauză că se afla pe treptele unui hotel de cinci stele întrebându-se dacă avea să fie în stare să se ridice și să ajungă înapoi la salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
începuseră să îi șiroiască pe față în mod inexplicabil, și-ar fi dorit cu ardoare să nu mai fie din nou în centrul atenției pentru un lucru atât de stupid. Doctorul Tay era calm și avea un aer profesionist. Examină glezna și încheietura lui Darcey, îi spuse că era posibil s-o fi rupt pe una și s-o fi scrântit pe cealaltă și apoi aranjă să fie dusă la spitalul din apropiere cât mai repede cu putință. Cei de la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi scrântit pe cealaltă și apoi aranjă să fie dusă la spitalul din apropiere cât mai repede cu putință. Cei de la spital erau și ei calmi și cu un aer profesionist. Îi făcură radiografii atât la încheietură, cât și la gleznă, deși asistenta cea tânără îi spuse că era puțin probabil să și le fi fracturat pe amândouă. Dar ce nenoroc, spuse ea. Câteodată, nu-i așa?, lucrurile cele mai simple provocau cele mai mari încurcături. Darcey așteptă rezulatele radiografiilor, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de curând dacă nu voia să piardă avionul. Reușise să se convingă că totul era în regulă când apăru și medicul cu radiografiile și i le arătă. —Vești și bune, și rele, o anunță el vesel. Dar, în principiu, bune. Glezna e scrântită rău, dar nu e ruptă și ar trebui să-și revină de îndată ce dispare umflătura, deși trebuie să o lași liniștită vreo câteva zile. Din păcate, ți-ai fracturat încheietura mâinii. Nu e o fractură foarte gravă, dar sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
amâne zborul cu câteva zile. Îi zise să nu-și facă griji și să nu se obosească s-o sune, pentru că probabil o să doarmă. Doctorul îi dăduse analgezice și, deși a doua zi după ce se întorsese de la spital, încheietura și glezna încă o dureau, pastilele îi mai atenuau durerea. Stătea în capul oaselor în patul de hotel, dar știa că probabil n-o să fie în stare să se uite la televizor, pe care îl deschisese. Se simțea de parcă venise din celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sperăm că nu. Mâna nu e în stare gravă. Doctorul spune că totul a decurs bine, cu toate că mai durează până să se refacă total. Din fericire, problema e la brațul stâng, așa că n-o să mă deranjeze atât de tare. —Și glezna? — O simplă entorsă, îi spuse ea. Se pare că o să se învinețească în curând, dacă nu s-a învinețit deja. De ce nu te-ai uitat pe unde mergi? o întrebă el. — Mă știi cum sunt, răspunse Darcey. Am alunecat. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Mulțumesc pentru tot. Sincer. —Cu plăcere. Nu te grăbi să te întorci la birou. Ia-ți câteva zile libere. Mâine mă duc la doctor, promise ea. După aceea, mai vedem noi. —Darcey, cred că ți-e greu să umbli cu glezna aia, îi spuse el. Și ai fost deja cât pe-aci să omori o femeie la aeroport cu ghipsul. — Îmi stătea în cale, zâmbi ea. Uite ce e, hai să vedem ce zice doctorul. Am s-o sun pe Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai moale câteva zile și să-și odihnească piciorul cât de mult putea. În mod normal, i s-ar fi părut greu s-o lase mai moale, însă acum era epuizată complet, și din cauza drumului, și din cauza durerii permanente de la gleznă și încheietură. Așa că sună la birou și vorbi cu Anna, care o compătimi pentru accident, îi spuse să stea acasă cât de mult voia și promise să o viziteze în seara următoare. — Credeam că m-am lecuit de căzături, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
comentă ea. Dar uită-te și tu cum arăți! Și mai ai și cearcăne la ochi. Darcey nu dormise bine în noaptea de dinainte, iar drumul cu trenul o zdruncinase mai mult decât se aștepta. Acum o dureau capul și glezna, iar la mână simțea o mâncărime enervantă sub bandaj. De îndată că ajunseră acasă, Minette îi ordonă să se întindă pe canapea cât timp îi făcea ea o ciocolată caldă. —O, maman, oftă Darcey luând cana din mâinile sale. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dumneavoastră a trăit aici de multe generații? — De fapt nu, răspunse el. Am ales castelul ăsta din cauza numelui. —Ce coincidență. Minette și Darcey intrară pe poarta deschisă. — Sunteți sigură că puteți să ajungeți la castel singură? Bărbatul se uită la glezna lui Darcey. —Am să pășesc încet, zise ea. — Am să merg și eu cât de încet pot, îi spuse Malachy. —Merg eu cu dumneavoastră, interveni Minette. Darcey poate să vină în urma noastră. Apropo, mă cheamă Minette McGonigle. Darcey e fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
încadrat în bugetul ei. Nu știa cât costă să închiriezi un castel, dar se gândea că nu poate fi ieftin. Tipic pentru Nieve. Pentru Nieve cea extravagantă. Minette și Malachy o așteptau la intrare. Grăbi puțin pasul, deși o durea glezna, și îi prinse din urmă. —Sunteți bine? întrebă Malachy. Dădu din cap. Vreți să dăm o raită? Dădu iarăși din cap, deși, la drept vorbind, ar fi preferat să stea jos și să se odihnească. Dar îi urmă printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mașină și se așeză lângă ea în față. Minette claxonă în semn de adio și porni spre casă. — Te simți bine? o întrebă pe fiica ei pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
șchiopătând pe pardoseala de la parter. Nici nu m-am mai gândit de data asta. —Bună, Darcey, mă bucur să te văd printre noi. Cum te simți? Sally, recepționera, îi zâmbi. Acum arată mai rău decât e în realitate, răspunse Darcey. Glezna e de un milion de ori mai bine și mâine îmi schimb bandajul de la mână cu unul mai ușor. —Trebuie să fi fost groaznic să ți se întâmple asta atât de departe de casă. — Durerea a fost crâncenă, fu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să vadă aranjamentele pentru nuntă. —Darcey, sunt împreună de zece ani. Știu, știu. Dar... — Încă ai de gând să mergi la nuntă? întrebă el. —Am acceptat invitația. —Pentru numele lui Dumnezeu, femeie! Însă mâna tot o să fie în ghips, deși glezna ar trebui să se vindece până atunci. Dar probabil că tot n-o să pot să port pantofii mei buni și nu știu dacă mai are rost să mă duc. —Scorpie înfumurată! Niciodată nu-l mai auzise vorbind cu atâta mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iar Carol o compătimise, însă văzând acum expresia de pe chipul lui Nieve, o compătimi și pe aceasta. Da, e aici, zise ea. Săraca Darcey, a căzut pe scări acum vreo două săptămâni, și-a rupt mâna și și-a scrântit glezna. O deranjează bandajul de la mână, iar de mers, merge șchiopătând. —Aha. —A tras o fugă până la farmacie să ia niște analgezice, continuă Carol degajat. Călătoria a cam zdruncinat-o. Știu că drumurile sunt mai bune în ultimul timp, dar îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în State și că Nieve nu i-l înapoiase. Darcey admise că returnarea mobilului nu era prioritatea numărul unu a lui Nieve, dar își dorea să-și fi amintit să-l ceară. Se demachie și se trânti în pat. Și glezna, și mâna o dureau foarte tare și mai era și frântă de oboseală. Dumnezeu știa cum avea să decurgă ziua de mâine. Capitolul 32tc " Capitolul 32" E ra o zi de poveste. Chiar la ora șase dimineața, soarele strălucea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai face Nieve? —Asta e problema. Nu știu. M-a părăsit. Mă gândeam că poate vrei să mă ajuți. Darcey stabili o întâlnire cu Aidan la castel într-o oră. Acum putea să conducă mașina lui Minette, deși o durea glezna, și opri în fața clădirii mari de granit cu zece minute mai devreme. Însă Aidan era deja acolo, în capul scărilor, cu Malachy Finan alături de el. —Mama ta nu a venit cu tine? întrebă Malachy pe când ieșea șchiopătând din vehicul. Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vor umple cu stele Și ultima noapte va plânge etern. 2 iunie 2011 Cele două jumătăți ale mele o parte din mine este sonoră oceanul de vorbe îți atinge degetele le strângi înfiorată abia apoi pătrunzi în lăuntrul meu până la glezne până la genunchi până la durerile pe care le păstrez ascunse așa încerc să uit cuvinte fiecare sunet se zbate zadarnic țintuit de ochii tăi cealaltă preferă profunzimea incalculabilă a tăcerilor nerevendicate ridică din umeri placidă refuză ostentativ vuietul impetuos al valurilor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]