4,147 matches
-
Lucrarea. H.G.Wells? — Ca de obicei. — Oamenii Îți răpesc prea mult timp. Nu citești destul. Știu că trebuie să-ți protejezi vederea. Dar merge bine? Nemaipomenit. — Aș vrea să nu mai faci glume despre asta. — Ce, e prea important ca să glumești? — Păi e importantă. Da. O.K. Își sorbea cafeaua de dimineață. Azi, chiar În după-amiaza asta, urma să vorbească la Columbia University. Unul din tinerii săi prieteni de la Columbia Îl convinsese. De asemenea, trebuia să sune apropo de nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spus el. Crede că e o avere aici. Tu ce crezi? — Habar n-am. Dar Wallace e genul care să aibă asemenea fantezii - povești cu comori ca cele cu Ali Baba, căpitanul Kidd sau Tom Sawyer. — Dar spune, și nu glumesc, că este o avere În bani În casă. Nu o să se lase până nu o găsește. N-ar fi o dovadă de răutate din partea vărului Elya dacă... — Dacă ar muri fără să spună unde este? — Da. Shula păru puțin rușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea la rândul lui, o clipă foarte lungă. Apoi a izbucnit în râs: — Te-am păcălit. Sheba a rămas tăcută. Și-a pus mâinile pe umerii lui și i-a studiat rânjetul de pe faț. I-a spus să nu mai glumească niciodată cu asta. I-a spus că îi va fi foarte greu să păstreze secretul și că într-una din zile s-ar putea simți tentat să se încreadă în cineva și chiar dacă va fi absolut convins că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din cauza asta, a spus Alice în timp ce tastele calculatorului continuau să tacă. Clubul sushi e singura mea ... n-aș fi putut să supraviețuiesc fără voi. Știi asta. Nu puteți să considerați cartea ca un compliment ? Îți aduci aminte că tot timpul glumeam pe tema asta ? Viețile secrete din clubul sushi. Cum ziceam c-ar fi un titlu excelent de roman. Toate ați râs. Nu-ți amintești, Mary ? Cine n-ar fi râs după patru pahare cu sake și după ce toate scandalurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mirosea delicios, a un parfum condimentat și a țigări arăbești. Ahmad era micuț de statură și rafinat - nu era decât cu cinci centimetri mai înalt decât ea - dar adevărul era că pe Irene o băga în sperieți. Fie că femeia glumea sau îl insulta, răspunsul lui era același: o privire directă, glacială. Ahmad avea pielea de culoarea lemnului vechi, catifelată și aproape cenușie, și niște ochi căprui mari, încastrați în orbite proeminente, cu un spațiu potrivit între ele. Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dat seama că aprinsesem vreo zece bețe de chibrituri cu care omorîsem peste douăzeci și patru de gîndăcei, adunați acum Într-o moviliță pe masă. — A, trebuie să fie grozav! Se hrănesc cu saké-ul vărsat pe masă. Hai să vedem! Crezînd că glumește, am rămas tăcut locului, dar individul Întinse iute mîna, apucă vreo cîțiva și-i vîrÎ repede În gură. Am vrut să-l opresc, dar n-am mai avut timp Un tînăr care trecu pe lîngă mine - probabil angajat al localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
porți ca atare. Pentru Dumnezeu! Ce cauți aici ? — Ei bine, chiar așa. Ce-oi căuta? — Te afli aici cu totul Întîmplător, nu ? Treceai pe-aici și ai observat... — Pe legea mea! zise el chicotind și pocnind din degete. Nu, nu glumesc. Bănuielile tale sînt neîntemeiate. Zău că nu... De fapt s-au Încurcat rău niște ițe, foarte ciudat... Dacă asta-i părerea ta, ar fi mai bine să-mi explici și mie. Aș fi preferat să mă prefac că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din când în când mâinile spre cer și trântind ușa. Iar noi am rămas râzând în hohote și în înserare. Și lumea în care trăiam se dizolva în râsul nostru... Mihaela: Câr-Mâr M-au apucat remușcările după comentariile tale. Nu glumesc deloc. Mi-am dat seama că era să intru într-un clișeu de autoculpabilizare când de obicei cel clasic este de victimism. Drept să spun, îmi priește simțul nuanțelor pe care mi-l imprimi. Probabil că educația mea neoplatonică își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
da lovitură dată valorii supreme a lui average american: siguranța shopping-ului. Mă întreb cum o să fie lumea în care magazinele vor arăta ca aeroporturile: cu oameni umblând desculți de colo-colo. La aceeași emisiune de știri la CNN, unul simpatic glumea: Bush s-a hotărât să trimită americani pe Lună. Probabil a inclus-o pe Axa răului. Extern, pentru televiziunile americane există: o țară numită Irak, în care ei au trupe (doar ei, poate și ceva englezi rătăciți, dar nu arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
facă, pentru vizitatorii străini, neobservabilă adevărata realitate a timpului. E vorba de grădina publică, unde am întâlnit-o prima dată pe Keti, frunzișul era la fel de verde și boltit, dar lipsea capelmaistru care dirija și se înclina spre public, în timp ce noi glumeam râzând, că pentru noi anume. 4. A doua zi după sosirea mea în oraș - asta în iulie - mă prezentasem președintelui tribunalului, care fusese nefiresc de politicos, cu toată distanța de vârste dintre noi, lăsând chiar impresia unei bucurii personale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îndeobște, nu se putea să nu tresari cu adevărat surprins de această miraculoasă întoarcerea concretă în timp. Nu se poate. Atunci câte direcții de surpriză are viața? -„M-am plimbat prin grădină, doamnă Pavel” - „Cam mult, cam mult” ar fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe-ai mei. „Ana!” spusei, în timp ce profesoara se ivi lângă mine, cu o tăviță pe care erau puse două cești cu cafele, ce urmam să le bem așezați în fotoliile noastre, rămase neocupate. - Ați stat cam mult singur, domnule judecător! glumi zâmbind copilărește, și-mi făcu semn să stau în fotoliu. Era într-adevăr interesantă, fața-i lumina spre inteligență, iar trupul, nedepășind granița tinereții, părea melancolia unei mari întrebări. Se făcuse târziu, invitații începuseră să plece. Nu peste mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prefăcui a fi fost neatent, deși auzisem clar ce-mi spusese. Vorbind, am constatat că, în realitate, căutam un răgaz la ceva, nu știu la ce, așteptam o tăgadă - să-mi spună că nu e nimic din toate, că a glumit.... - V-am spus că nu-l cunoașteți, reluă el, a venit în comună în septembrie, deci după ce-ați plecat dumneavoastră, e noul învățător, titular pe postul pe care a fost, mai tot timpul războiului și după aceea, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi facă plăcere, sau bucuroasă ea însăși, își puse pe ea capotul ce i-l dădusem, și o clipă fața-i străluci de frumusețe. Lung, zâmbind, își trecu țigările din pachetul lor, cum le cumpărase, în tabachera de metal; adăugă, glumind: - Așa tabacheră cere numai țigări boierești! M-am boierit, domnule judecător, statul mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vă mulțumesc pentru cartea pe care mi-ați dat-o prin doamna Pavel - e vorba de Paul et Virginie, am citit-o încă în penultima clasă de liceu, făcea parte din lecturile obligatorii la „franceză”. - N-am știut, zâmbi. Apoi, glumind o reverență, adăugă: „ Scuzați vă rog” și zâmbi în continuare. Dar atunci de ce ați mai ținut-o? - Am considerat că ar fi fost o grosolănie să v-o restitui chiar atunci, prin mătușa dumneavoastră, ați fi putut interpreta greșit. Gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mă, aveți carte multă dar ați văzut puține în viață, sunteți prea tânăr, n-aveți experiență; experiența îți dă al șaselea simț, era prin ’30-’32 când am presimțit războiul, cum presimt șobolanii cutremurul de pământ. - Nu vă uitați, întrerupse glumind doamna Pavel de-alături, prin ușa deschisă a bucătăriei, așa este el, prăpăstios. Ce-a fost, a fost, și gata, bine c-ați scăpat; ce putem face? După dânsul, de tânăr de când îl știu, vine sfârșitul lumii în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
grosolan, dar dintre cele mai ușor de înțeles”. - „Pentru mine, răspunse, lucrurile sunt simple și clare; unu și cu unu fac doi, niciodată trei cum se întâmplă - mi-ați spus odată - în profesia dumneavoastră atunci când interpretați legile, dacă nu cumva glumeați. Credința dumneavoastră este creația închipuirii firii dumneavoastră. Vorbind, îmi aruncă pe jos două pulovere și un halat plușat, fără nici un control sau scuză și se așeză pe scaunul astfel golit, picior peste picior, aprinzându-și țigara pe care o ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
același timp tânărul învățător, aflat în spatele meu, îmi puse mâna pe umăr, abia atingându-l, și-mi vorbi: - Aveți talent, domnule judecător! De câte ori mă uit la pânzele lăsate de dumneavoastră mă uimesc. Și totuși, sunteți judecător... - Nu e nici o incompatibilitate, glumii, numai că nu mai pictez de când am plecat de aici... El vru să spună „Păcat!”, dar se opri fără să știe de ce, - se simți încurcat, din care cauză luă de pe masă două păhărele și turnă din sticla cu țuică aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
una din nopțile rare ale lumii, s-a întâmplat o minune mai mare decât cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului și-al Sfântului Duh... Amin! Stăteam în genunchi în biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind în sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea în mână. În biserica în care, copil fiind, la vârsta școlii primare, mă spovedisem în fața lui, deși încă nu începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ospitalieră, de mătușa ta, mă întreb dacă mai trăiește, și despre tine, m-a, întrebat, ce ai ajuns? unde ești? Ne-am întâlnit abia acum și-mi spui că ești judecător; orice m-așteptam să fii, numai judecător, nu, râdeai, glumeai, mâncam plăcintele făcute de mătușa ta, le mâncai cu zgomot, cu bucurie de copil, amănunte ce n-ar fi anunțat un viitor magistrat, dar eu niciodată n-am fost un bun psiholog. Am reflectat mult pentru că am pierdut mult, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel care se afla atunci în fotoliul lui din sufragerie. Zâmbi, superior: - Iată, domnule judecător, că în țara asta se poate sta în pușcărie și fără tribunale și judecăți. E mai simplu. - Adevărat! Asta confirmă că puterea respectă încă justiția, glumii, o urmă de respect, pentru că e conștientă că nu i se poate cere să condamne în orice situație, adică să fabrice infractori. - Sunt abia la început, aveți răbdare, rosti cu o voce pândită de silă, mai târziu va fi altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se credeau curajoase, încântate de prezența lor în timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, în zona ideilor ce guvernau acele sfâșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea “înălțimi” cum constata mâhnit însuși vorbitorul, stăpân al casei. „Așa-s femeile!” conchidea în sine, înțelegător și resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plecați? o întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimâine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și întrebuință râzând, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivând protocolar. Ea râse din nou. Și în seara aceea, pentru că era mult prea târziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei până acasă și ne despărțirăm în fața porții ei sărutându-i mâna. A treia zi, pe la orele prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și mi-am pregătit documentația cu actele normative aferente domeniilor tratate în acest document. Lipsa de interes și izolarea, pe care le-am observat, m-au pus în gardă, îndârjindu-mă și mai mult (am văzut că nu este de glumit și am înțeles că nu mă pot bizui decât pe ce știu eu); până una alta, era soarta mea în joc și nu era de glumit, dacă vroiam să mai supraviețuiesc în profesie. Am asistat, în prima zi, la discutarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pus în gardă, îndârjindu-mă și mai mult (am văzut că nu este de glumit și am înțeles că nu mă pot bizui decât pe ce știu eu); până una alta, era soarta mea în joc și nu era de glumit, dacă vroiam să mai supraviețuiesc în profesie. Am asistat, în prima zi, la discutarea rapoartelor altor țări, spre a ști mai bine procedeul și a mă obișnui cu atmosfera; în cele câteva zile și nopți cât am stat, până să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]