2,610 matches
-
poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții privirea Întoarsă spre geamul lucios, Întunecat, dar nu poți să vezi peisajele care gonesc În noapte. Ești Într-un expres, Într-un intercity. — Bitte den Fahrscheine! Îți pipăi buzunarele de parcă ai vrea să ieși pe culoar să fumezi, cei din compartiment stau cu ochii țintă la tine, se uită? Nu se uită? — Bonjour, mesdames
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vis sâcâitor, ca să te trezești, ți-ai Înfipt unghiile moi În carnea moale, Încerci să faci pumn palma flască, dar ești tot aici. Orice faci, degeaba, nu poți să scapi, alergi nebunește, uite uniforma controlorului În capătul culoarului, spre el gonești nebunește, e prea târziu să te mai Întorci cu spatele, e prea târziu să te mai prefaci că nu-l vezi, e În fața ta, la doi pași. — Actele! auzi din spate. * De câte ori n-ai mai stat așa, În gara pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna Încordată pe volan, În mașină s-a făcut răcoare după ce, făcându-se că nu observă fața lui, nemulțumită, dar, cel puțin, trează, a Închis geamul și a dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceea ce el nu a Înțeles nici după această călătorie. Nu mai are chef nici măcar să-și continue fraza, Își economisește nervii și energia ca să ducă până la capăt această zi istovitoare. Dacă s-ar putea Întinde pe jos, cu ochii Închiși, gonind imaginile care se reîntorc, mereu, tot mai vii cu cât se Îndepărtează de ele... * Portalul dreptunghiular al bisericii romane din secolul al XI-lea, cu silueta străveche veghind din Înălțime mașinile colorate care se rostogolosc de-a lungul autostrăzii. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Era ora de somn. După ce mi s-a arătat locul meu și m-am culcat, numărul paturilor și al needucabililor a devenit egal. Deasupra ușii atârna stema Västerbottenului, făcută din gips colorat: un ren măreț, cu coroană și copite roșii, gonind printre stelele Căii Lactee. Cine eram noi? Ca să fiu sincer, nu știu sau, mai exact, eu n-o pot spune. Nimic nu arăta că aș fi fost o apariție așteptată. Dar nici neașteptată. Unii zăceau nemișcați, alții se răsuceau în paturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de albaștri. ― Nici a ta pe tine, îmi zice el. Simt o căldură familiară ridicându-mi-se pe față: e roșeața pe care Jemima Jones a urât-o atât de mult, aceeași pe care se presupune că JJ ar fi gonit-o pentru totdeauna. Da, roșesc, și tot nu-îmi pot lua ochii de la el, nu-mi vine să cred ce noroc am. Brad râde și-și dă părul din ochi - părul lui blond cu șuvițe decolorate de soare - și dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A luat surul de dârlogi și a pornit la pas alături de cal... Parcă îi era milă de el, fiindcă prea îl gonise venind spre țigancă. Când a ajuns la pârâul din pădure, l-a adăpat și abia după aceea a urcat în șa. ― Hai, flăcăule, că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de la mână pân’ la gură. Ia și mănâncă, că îți fac și mâine seară - l-a îndemnat ea. Fără nici un gând îndoielnic, hangiul a mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
domnul inspector Toma este aici tocmai pentru a se ocupa de cazurile acestea! Puteți vorbi fără probleme de față cu el. E la curent cu tot ce se petrece aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lângă Râpa Dracului. Drumul nu fusese ușor și durase chiar mai mult decât estimase mercenarul șef. Era cât pe ce să îi surprindă noaptea pe munte. Abia reușiseră să ajungă acolo când înserarea începuse să se lase. Plecaseră în grabă, gonind ca disperații la vale. Dimineață, se întorseseră cu toții ca să ducă la bun sfârșit operațiunea. În sfârșit trecură podul și așezaseră capcana la locul ei. Nu se mai grăbeau, Boris nu era dispus să lase la voia întâmplării nici un detaliu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea împăcat cu tot și cu toate, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în jurul a 950 km/oră, dar gândurile lui gravitau aiurea, la viața-i de până atunci, mizerabil de agitată, la viața și mai câinească pe care avea s-o îndure acolo, la Houndsville, cum răsbotezase zeflemitor numele orașului spre care gonea. Și, deși gândurile îi erau sumbre, prin mintea lui Homer nu trecu nici o presimțire a teribilului thrill ce-l aștepta în următoarele patru minute. De fapt, cum ar fi putut slaba-i minte umană, ce-și înțelegea atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
jocuri nevinovate, atât de nevinovate încât Măriuța, isteața lor slugă, exclamă îngrozită: „Cât sunt eu de desfrânată, dar mai-mai că m-a-ntrecut, numai eu îi știu adâncu și ce pasuri au făcut”. Gestul final al părintelui exasperat, boier Iordache, care îi gonește din casă pe tinerii superficiali, a trezit aprobarea entuziastă a spectatorilor vremii. Deosebirea de mentalități între generații apare și în piesa O bună educație de C. Bălăcescu. Comedia prefigurează într-o oarecare măsură universul Nopții furtunoase. Costache Caragiale a îmbogățit
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
calorică slabă, mai mult afumă decât să dea energie), presimt că o să-mi rămână impregnat multă vreme în singurul rând de haine pe care le-am cărat după mine. Trenul nu-mi mai provoacă răul fizic din copilărie. Peisajul tot gonind spre nord (pe când eu mă târâi dinspre Babadagul meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți fosforescenți. Noi acuma mergem în sat la băieți, da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe jos, pe drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din mers șortul prăzuliu pe fundul ei obraznic. O pornesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioarele la mine-n poală. Acum chiar n-o să mai pot să dorm. Ce, mai vreți să dormiți? rostește ea cu voce tare gândul. Eu nu mai pot să dorm fără p... - Fără ce? tresar, cu orice urmă de somn gonită într-o clipă. - M-ați auzit... Ce, nu vă place de mine? Sau ești și tu poponar ca moș Țârțâc? Cu degetele de la picioare umblă pe la șlițul meu. - Stai cuminte... Hai, fată, potolește-te. - Care fată? râde ea, strângându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Tatuatele cu hitul lor de mai-an, Nas ne dagoniat, într-o traducere de nepriceput Pe noi nu ne ajunge nimeni; ca să-ți dai seama de ce mă gândeam la ele, trebuie să-ți spun că videoclipul melodiei reprezintă un tren care gonește cu viteză tot mai mare, spre un zid inevitabil.) Poate e exagerat să asociez numele lui A. chiar cu al sfântului vindecător al cărui mesager mă făcusem în ultimii ani ai lui C. Scrisoarea Sfântului în cutia poștală, scrisă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să trăim. Il visasem pe Baci și pe Mătușa, o văzusem pe Lili la înmormântare și eram la o școală unde aveam să învăț cum se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
piesă oarecare. Acordurile melodiei mă calmau. Era o nuanță ciudată de tristețe și fericire În ea. Părea că-mi amintește de ceva. Mă puteam imagina dansând. Era lentă, un amestec ridicol de familiar de sunete perfecte. 11 februarie 2011. Am gonit vocea enervantă din minte. Am Închis ochii. M-am imaginat În studioul de balet...și am știut imediat că mai dansasem pe melodia aceea. Parcă Îmi puteam aminti chiar și coregrafia. Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră-sa era plecată în provincie, și s-o am. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simțământ curat de ocrotire față de o ființă aflată în paza mea. Legătura cu Mihaela era pură, îmi trezea avânturi de generozitate, îndemnuri la fapte mari. Aș fi făcut pentru ea chiar acte de eroism dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la Cici, prietena ei. Dacă nici asta nu știa unde șade Mihaela, nu răminea decât să mi-o descopere întîmplarea. Mă păștea însă nenorocul. Rița îmi dădu de veste că fiica proprietarului plecase la mare. Ce fel, toată lumea părăsise Capitala ― gonită de arșiță? (Era, într-adevăr, pe la sfârșitul lui august.) Poate plecaseră și ele, surorile Deleanu. Ce era de făcut? Să aștept așa sine die? Până cînd? N-aveam răbdare, trebuia s-o găsesc cât mai repede chiar dacă s-ar fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în care se afla Mihaela, deși, la drept vorbind, trebuia s-o prevăd măcar ipotetic. Am lăsat în plata Domnului toate considerentele cu și fără rost și m-am repezit la cea mai apropiată stație de taxiuri. ― Strada Sapienței... Mașina gonea destul de iute, dar nu pe măsura nerăbdării mele. ― Mână, te rog, mai repede. Șoferul stopă în fața unei case cu mai multe etaje. Am urcat treptele câte trei și am ajuns în fața unei uși pe care sta lipită o carte de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a sunat. Degeaba. Nu era nimeni. Grija sporea, legată direct de minutarele ceasului care goneau fără odihnă și mai ales fără cruțare. ― Ce s-o fi întîmplat? Cu siguranță că s-a întîmplat un accident. Altă explicație nu e! M-am apropiat de telefon, am pus mâna pe receptor să întreb la Salvare. O frică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
netăgăduită ca însuși faptul că trăiam. Era acea siguranță revelatorie cu care vine minții noastre dezlegarea unei probleme îndelung frământate. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. ― La spitalul Filantropia! Circulația după miezul nopții era redusă, automobilul gonea spintecând aerul ca o săgeată. Deși voiam să ajung cât mai repede, ca să am o clipă mai devreme confirmarea teribilei bănuieli, totuși mi se strângea inima. ― Mai încet! Aș fi vrut acum să nu mai ajungem, să întîrziem cât mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]