KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

decât atât cât îmi trebuie ca să-mi fac socotelile la frizerie... Am priceput, răspunse Sever, fără să se grăbească să spună nici da, nici ba. De undeva, din altă încăpere, se auzi glasul Anicuței, care-și striga mama. Norica se grăbi să iasă, lăsându-l pe Sever singur cu musafirii. Să vedem, zise Sever pe gânduri. Eu n-am timp decât seara... E bine și seara, se grăbi să se declare Ticu de acord. Mă rog, încuviință Sever și conveni cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
din altă încăpere, se auzi glasul Anicuței, care-și striga mama. Norica se grăbi să iasă, lăsându-l pe Sever singur cu musafirii. Să vedem, zise Sever pe gânduri. Eu n-am timp decât seara... E bine și seara, se grăbi să se declare Ticu de acord. Mă rog, încuviință Sever și conveni cu Ticu să-și trimită fiul la pregătire începând chiar din ziua următoare. Satisfăcut, Ticu îi strânse mâna și, mai înainte de a se ridica să plece, scoase dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
care-i situația gestiunii, ridică Stelian din umeri și consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ulterior de cele întâmplate în satul său natal, Virgil declară că, după ce aveau să vină americanii, ca să readucă libertatea în țară, acel militar ar fi meritat să fie decorat și chiar declarat erou național. La rându-i, Stelian nu se grăbi nici să aprobe, nici să dezaprobe întâmplarea, ci doar se mulțumi să observe că nechibzuința și lipsa de omenie nu puteau fi decât aducătoare de nenorociri. Dar, de fapt, această istorie îi întări convingerea că nu era cazul să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
librăriile din centru, ca să-și cumpere, din banii agonisiți ca frizer, rechizitele necesare pentru facultate. Ieșind de la magazinul Victoria, întâmplarea făcu să dea nas în nas cu mentorul său, Sever, agil și pedestru în deplasările lui prin oraș ca întotdeauna, grăbind să ajungă de la serviciu acasă. Când își văzu discipolul, el se opri brusc în loc și, strângându-i mâna cu vioiciune și bunăvoință, se interesă cum o mai ducea și ce planuri de viitor avea, invitându-l să-i mai facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
fata, strângându-și și mai tare la piept gentuța ei cu cărți, dacă dumneavoastră l-ați citit vreodată pe Eminescu... Tipul cu înfățișare de hingher, înțolit în haine de domn nu găsi pe moment ce să răspundă, așa că fata se grăbi să completeze: Vă-ntreb asta, fiindcă dacă l-ați fi citit ați fi văzut că a mai scris și alte poezii decât "Împărat și proletar"!... Și nici nu puteți să ne învinuiți că l-am ascultat recitând din Eminescu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A, da?! exclamă Victor surprins. Credeam că mai avem de mers! La revedere! îi spuse fata, întinzându-i mâna cu un gest colegial. El rămase o clipă nedumerit, apoi se grăbi să-i întindă la rându-i mâna. Ea avea o mână catifelată și caldă, la atingerea căreia își simți inima zvâcnind. Mi-a făcut plăcere să vă însoțesc până aici, îi spuse Victor. Nici n-am apucat să mă prezint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
vă însoțesc până aici, îi spuse Victor. Nici n-am apucat să mă prezint... Am o propunere, îl întrerupse fata. Ce-ar fi să nu ne mai vorbim cu "dumneavoastră"? De acord... Și mie mi-a trecut prin cap! se grăbi el să încuviințeze. Foarte bine, aprobă fata, pe curând! și dădu să plece. O clipă, colega! o reținu Victor. Ai uitat să-mi spui cum te cheamă. Fata se opri în poarta parcului și începu să râdă: Ce uitucă sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate de înscriere, zăbovise pe-acolo vreun sfert de ceas, după care o ștersese la fel de grăbit cum venise, de astă dată însoțit de o fată foarte blondă și foarte frumoasă, cu care părea să fie în relații mai mult decât colegiale. Se înțelege, fără să mai repete gestul de frondă din zilele trecute. Ultima dată când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-l drept cine se dăduse, îi confirmă că Felicia era studentă în primul an și chiar îl rugă să-i comunice fetei să aducă fotografii pentru legitimație și o adeverință. Ușurat și vesel, Victor îi mulțumi doamnei ceremonios și se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
simt ca o biată orfelină... Și îi zâmbi șăgalnic. CAPITOLUL V 1 Cu toate strădaniile sale, Virgil nu reuși să obțină în cursul acelui an mult doritul transfer. Zadarnic îi tot scrise el tatălui său, cu rugămintea reînnoită de a grăbi cu rezolvarea problemei și zadarnic se deplasă el însuși, într-o zi ploioasă și rece de toamnă, la Vidra, în același scop. Ușile transferului său rămâneau mai zăvorâte decât o poartă de cetate. Din acest motiv, el avu tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
personală, o luase pe Mariana de braț și, după ce se îndepărtaseră puțin, pe stradă, el se oprise în dreptul unei băcănii, unde intrase ca să-și cumpere un pachet de țigări, iar când ieșise îi declarase că nu era bine să se grăbească să cheltuie banii așa, deodată, pe ce apă nu curge; mai bine era să-i păstreze și să rămână în casa părinților, la țară, unde nu le lipsea nimic! Căci, dacă se gândea mai bine, era mai bună viața de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
doilea, întâlnirile lor aveau loc tot la universitate, pe holuri și în amfiteatre, ca la început, iar după cursuri el o însoțea până în dreptul Cișmigiului, unde invariabil ea își lua rămas bun de la el, cu un aer parcă din ce în ce mai misterios, grăbindu-se apoi să se facă nevăzută undeva pe aleile parcului. Într-o bună zi, însă, după examenele din sesiunea de iarnă, Victor se decise s-o rupă cu protocolul acceptat în mod tacit până atunci și, în loc să-i spună fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri din țigara lui și azvârli chiștocul de la câțiva metri într-un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și că în nici un caz nu era vorba de ceea ce ți-ai închipuit tu. Voi, tipii ăstia subțiri la minte, aveți ideile voastre fixe și imediat va supărați, dacă nu vă convine ceva. Nu întrebați și nu cercetați, dar vă grăbiți să aruncați anatema. Chestia asta, cu anatema, e așa, o figură de stil. Nu-mi place să fiu anatemizată fără motiv. Cred că nici ție. Dragă uriciosule, dacă vrei să ne întâlnim și să discutăm, eu te aștept azi, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
întâmplate. Să își facă mea culpa acolo, în văzul tuturor, precum un erou dostoievskian, să-și ușureze sufletul împovărat de o vină reală sau închipuită, dar se mulțumi să-i sărute mâna și să o salute, după care amândoi se grăbiră să plece din locul acela, prea agitat și prea zgomotos, ca să poată sta de vorbă în tihnă unul cu altul. De data aceasta n-o mai apucară în jos, spre Cișmigiu, ca de obicei, ci se îndreptară, printr-un acord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
griji, doamnă, îi veni Victor în ajutor. Eu am dorit numai sa vă cunosc și să vă asigur de întregul meu respect pentru tot ce ați făcut pentru Felicia... Atât, deocamdată... Cu căsătoria nu suntem așa de grăbiți... Nu suntem grăbiți deloc, întări Felicia. Să nici nu mai vorbim despre asta!... Te pricepi să vorbești, tinere, nimic de zis! remarcă domnul Măgureanu. Dar ascultă..., continuă bătrânul, schimbând tonul și fixându-l pe deasupra ochelarilor cu niște ochi atenți. Vreau să te întreb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Bravo, fraților! Am dat-o-n bară!... Că aceste vorbe spuse în doi peri s-ar fi putut să se adeverească cumva, nu-i trecu în acele momente prin cap nimănui. După ultimele examene, Victor și Felicia nu se mai grăbiră s-o apuce fiecare pe drumul lui, ca în urmă cu un an, ci continuară să se întâlnească și să-și petreacă timpul împreună. Fără a o spune deschis, ei simțeau că așa era firesc. Merseră la filme și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
asculte, fumând și uitându-se pe fereastra compartimentului. Lasă, mă, nu te mai gândi atâta, că la-ntoarcere o să fii ginerică! îl asigură, bătându-l pe spate complice, Paulică, pe când soseau în Videle. Sărind din mers pe peron, el se grăbi să adauge: Și dacă nu te descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de la Budapesta. Noi, la medicină, ne gândim să înființăm un comitet de grevă, vesti calm și sigur de sine studentul medicinist, un tip înalt și zvelt, cu o meșă de păr albit prematur căzându-i peste frunte. Sandu Bura, se grăbi Tase să-l prezinte. Băiat fin și dintr-o bucată. Ar trebui să faceți și voi un comitet pe-aici, sugeră imperturbabil medicinistul, uitându-se în jur. Să le arătăm că suntem solidari. Ce tot vorbești, frate-meu?... sări cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru. Ideea fu imediat acceptată și studenții se grăbiră să părăsească holul unde staționaseră până atunci. Lângă ușă mai rămase doar un singur student, ca să le dea celorlalți de veste când avea să vină profesorul de marxism. 8 În loc să se gândească la viitorul său alături de Felicia, în acele zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
trecem la fapte, zise Sandu Bura. Am stat destul în expectativă. Ajunge. Dacă nu facem nimic acum, o să ratăm ocazia. Mediciniștii sunt pregătiți să se implice... Tot așa și noi, cei de la filologie, confirmă Ianolide. Colegul său, Călin Moraru, se grăbi să-l aprobe cu entuziasm: Stăm pe un butoi cu praf de pușcă... Doar fitilul mai trebuie să-l aprindem... Ce dracu mai așteptăm?... Îmi pare rău, dar la matematică n-avem nici un butoi cu praf de pușcă. É liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
tată, nimic? Știi bine că eu și Felicia suntem prieteni și am hotărât să ne căsătorim, îi vorbi Victor tatălui său direct, fără ocolișuri. Dacă așa ați hotărât voi, eu ce pot să mai zic? răspunse omul fără să se grăbească. Eu m-am însurat mai târziu, dar văd că lucrurile s-au mai schimbat... Ei, să fiți sănătoși amândoi! Fericită să-și audă soțul dându-și consimțământul, Mafalda o îmbrățișă încă o dată pe fată și o pofti să stea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de undeva, de pe la țară... Eu nu prea am timp să stau să citesc cărți... 10 Ceasul deșteptător nu sunase. Victor sări din așternut și începu să se îmbrace în viteză, apoi se strecură neauzit afară și o apucă cu pași grăbiți spre stația de tramvai cea mai apropiată. Aici, însă, ghinion: o mulțime de oameni așteptau de aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât se părea, pe traseu era o pană de curent și circulația se întrerupsese. Doi pensionari îmbrăcați în haine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]