2,209 matches
-
Dunării etc. Darie are parte de două întâlniri providențiale care-l salvează de la o posibilă soartă tragică: mai întâi cu Gură-Neagră, căpetenia partizanilor macedoneni, ce fusese mai demult pândar al moșiei boierului Arizan de la Clocociov, și apoi cu Ivan, sergent grănicer bulgar, fiul lui bai Gheorghe, ce avusese înainte de război o grădină de zarzavat pe valea Călmățuiului. Sosirea la București coincide cu arestarea guvernului provizoriu rus condus de Kerenski, ceea ce-i oferă mult mai maturului Darie ocazia de a-i striga
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Vasile Bodnărescu - agent diplomatic al lui Iancu Flondor pe lângă Guvernul României, a solicitat la 4 noiembrie o intervenți militară română În dimineața zilei de 6 noiembrie 1918 au intrat în Suceava, Câmpulung Moldovenesc și Gura Humorului primele detașamente române de grăniceri și jandarmi, iar la 9 noiembrie 1918 a intrat în Bucovina Divizia a VIII-a a generalului Iacob Zadik, care la 11 noiembrie a ajuns la Cernăuți. Civilii au pus la dispoziția autorităților militare caii și trăsurile, au participat la
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
a fost repusă în exploatare a fost Jannowitzbrücke (U8), pe 11 noiembrie 1989, la două zile după căderea Zidului. Stația a fost echipată cu un punct de control similar celui din Gara Friedrichstraße, unde au fost instalați provizoriu vameșii și grănicerii est-germani, pentru a ușura tranzitul pasagerilor din și în direcția Berlinului de Est. Indicatoare inscripționate de mână au fost fixate pe pereți acoperindu-le pe cele vechi, din perioada anterioară anului 1961; acelea erau deteriorate de vreme și le lipseau
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
luni ca stațiile să fie curățate, să fie evacuate deșeurile și reamenajate interioarele; toate stațiile au fost redeschise pe 1 iulie 1990, la ora 11 a.m., în aceeași zi cu adoptarea de către RDG a monedei RFG, marca vest-germană. Posturile de grăniceri din stații au fost abandonate. Pe 2 iulie 1990, Gara Oranienburger Straße a fost prima stație fantomă redeschisă de pe magistrala Nord-Süd-S-Bahn. Pe 1 septembrie 1990, Unter den Linden și Berlin Nordbahnhof au fost redeschise după ce au fost executate lucrări de
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
local și anunță referendum pe 25 mai. În noaptea de 27 spre 28 februarie, aeroporturile din Crimeea au fost ocupate de persoane înarmate, cel mai probabil rusofone. Printre clădirile ocupate se află și aeroportul Belbek din Simferopol. Militarii ucraineni și grănicerii din Balaklava au fost dezarmați de către persoane înarmate, cel mai probabil soldați ruși fără însemne. La 28 februarie aeroporturile din Crimeea au revenit sub controlul autorităților ucrainene. Parlamentul ucrainean a votat o rezoluție prin care a cerut garantarea suveranității de către
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
Grupului de Armate Centru, în primele ore ale Operațiunii Barbarossa. În această zonă se aflau principalele poduri peste râul Bug și căle rutiere și feroviare care legau Varșovia de Moscova. Garnizoana fortăreței era compusă din aproximativ 9.000 de soldați, grăniceri și membri ai trupelor NKVD. soldații sovietici făceau parte din diviziile a 6-a și 42 pușcași sub comanda generalului Ivan Lazarenko și respectiv a colonelului Mihail Popsui-Șapko, din Batalionul al 17-lea grăniceri al NKVD și o serie de
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
din aproximativ 9.000 de soldați, grăniceri și membri ai trupelor NKVD. soldații sovietici făceau parte din diviziile a 6-a și 42 pușcași sub comanda generalului Ivan Lazarenko și respectiv a colonelului Mihail Popsui-Șapko, din Batalionul al 17-lea grăniceri al NKVD și o serie de alte unități mai mici (inclusiv o unitate medicală). În fortăreață se mai aflau familiile a 300 de militari. Planul inițial al apărării prevedea asigurarea apărării într-un interval de 12 ore de la atacul infanteriei
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
(în , abreviat EUBAM) este o structură a Uniunii Europene creată pentru a controla traficul la frontiera dintre Republica Moldova și Ucraina. EUBAM reprezintă un organ consultativ, tehnic, mandatat să consolideze capacitățile de gestionare a frontierei partenerilor săi - serviciile vamale și grăniceri, organele de ocrotire a legii și agențiile de stat din Republica Moldova și Ucraina. Misiunea a fost înființată în noiembrie 2005, la solicitarea comună a Președinților Republicii Moldova și Ucrainei, adresată Comisiei Europene. Ca premisă e servit o serie de activități ilegale
Misiunea Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/334410_a_335739]
-
acum și să te întorci”. După plecarea generalului Aldana cu detașamentul său la Lipova, garnizoana cetății a rămas cu numai vreo 2500 soldați între care 300 cehi și boemi, 100 germani, 100 mercenari englezi sub comanda căpitanului Diego Mendoza, 100 grăniceri români conduși de nobili români din părțile Caransebeșului, câțiva unguri, iar restul, deci cea mai mare parte din trupe, mercenari spanioli sub conducerea lui Gaspardo Castelluvio. Losonczy, comandantul cetății, a aprovizionat garnizoana cu alimentele necesare, a adus suficientă muniție. La
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
(u), în , () a fost un general român în Armata Comună austro-ungară, apoi general de divizie în România, politician și primar al Timișoarei. provenea dintr-o veche familie română de grăniceri din Banat, tatăl său, Iancu din Petnic mama, Ana, dintr-o familie din Globurău. Tatăl avea gradul de caporal în compania a V-a din Mehadia a regimentului de graniță bănățean. Tânărul Gheorghe a frecventat școala elementară din Orșova, apoi
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
a rămas nevătămat de zeci de ani să vină. [[File:Székelyland house.jpg|thumb|200px|right|Casă tradițională secuiască]] [[File:Parajd szekelykapu.jpg|right|200px|Poartă tradițională secuiască]] În anul 1762, împărăteasa Maria Tereza a decis să înființeze trupele de grăniceri la granițele Transilvaniei. Cea mai mare parte [[români]] au fost recrutați în sudul carpaților, (Țara Făgărașului) și secuii în estul carpaților. Recrutarea a fost organizată parțial pe voluntariat, parțial, în mod obligatoriu, și a dus la conflicte în multe locuri
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
special în Ținutului Secuiesc. Secuii au solicitat ca, în locul ofițeriilor imperiali, ei au proprii lor conducători conform tradițiilor, și că acestea nu sunt ordonate să meargă în acțiune în străinătate. O tentativa deja violentă de către ofițerii imperiale pentru a recruta grăniceri de frontieră secui a culminat cu tragicul eveniment, Masacrul de la Siculeni, care până astăzi se comemorează. În decembrie 1763 oamenii s-au refugiat în munți. La 7 ianuarie 1764 o unitate armată de 1300 de soldați, cu două tunuri, [[la
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
lor finale au fost fondate cu ajutorul generalului [[Andrew Hadik]]. Această grupă a păstrat tradițiile lor și sunt cunoscuți cu numele de [[secuii din Bucovina]]. Armata a pus capăt autonomiei secuilor în anumite privințe. Autoguvernarea localităților a fost grav afectată de către grăniceri. În comunitățile locale, cu toate acestea, multe dintre tradiții s-au păstrat, mândria secuilor și dorința lor puternică pentru libertate rămâneau. Ei și-au organizat viața lor proprie, au stabilit reguli pentru construirea de drumuri și poduri, partea de jos
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
în sat, a fost ales unul dintre „garanții” horei. Își îmbogățește continuu repertoriul cu piese pe care le învață de la țărani și lăutari. Între anii 1934 și 1936, face armata în București, Dobrogea, Alba Iulia și apoi pe Nistru, ca grănicer. Pe 4 februarie 1941, fiind concentrat la București, este adus de un superior la Institutul de Folclor, la profesorul Constantin Brăiloiu. A înregistrat pe cilindri de fonograf 64 de piese, majoritatea „bătrâne”, mai întâi cu Emilia Comișel și Ilarion Cocișiu
Marin Chisăr () [Corola-website/Science/332816_a_334145]
-
Ion s-a născut într-o familie de grăniceri, fiu al sublocotenentului de clasa 1-a Drăgan (Dragu) Iovescu (d. după 1864) în regimentul de graniță bănățean român nr. 13. A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui. La 1 noiembrie 1871 a
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
primit botezul focului. Orașul avea să fie repede încercuit de forțele sârbe superioare numeric, dar va rezista tuturor asalturilor, până la finalul războiului. La 1 ianuarie 1888 Kiselov a fost înaintat la gradul de căpitan și numit comandant al unității de grăniceri din Sviștov. Aici a petrecut următoarea decadă a vieții sale, căsătorindu-se și având trei copii - "Gheorghi", "Aleksandr" și "Tatiana". La 1 ianuarie 1899 este avansat la gradul de maior, fiind numit la comanda unui batalion de infanterie din Varna
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
fost destinată să sprijine alături de alte unități "Divizia a 6-a Infanterie", în contraofensiva generală preconizată pentru ziua de 13 august, luptă la care urma să participe și "Divizia 1 Cavalerie" întărită și ea cu 2 batalioane ale "Brigăzii de Grăniceri" și alte 2 batalioane ale "Regimentului 22". "Divizia 1 Călărași" a intrat astfel în acțiune în sectorul central (Dealul Coșna) dintre văile Slănicului și Oituzului alături de resturile "Brigăzii a 14-a" din "Divizia a 7-a Infanterie". Cu mari pierderi
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
Brigada a 2-a Călărași" nu a participat inițial la contraofensiva din sectorul sudic (situat între văile Oituzului și Cașin), totuși a înlocuit pe pantele estice ale dealului Chioșurile (la NNV de Măgura Cașin) greu încercatele trupe ale "Brigăzii de Grăniceri" în data de 14 august, care s-au constituit în rezerva Corpului IV de Armată. În urma unei manevre necesare ca urmare a unei rupturi locale în frontul "Diviziei a 6-a Infanterie" din 16 august în zona dealului Sticlăriei, "Brigada
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
vârfului, dezorganizarea și slăbirea trupelor românești, dar cavaleriștii au rezistat totuși repliați pe panta estică la vest de Nicorești. "Regimentul 1 Roșiori pe jos" a fost distrus, iar resturile sale au luat drumul prizonieratului. In cursul nopții, 2 batalioane de grăniceri și "Brigada 2 Roșiori" (relocată din sectorul "Diviziei a 6-a Infanterie") trimise ca întăriri s-au instalat pe poziții în stânga "Diviziei 1 de Cavalerie" la nord de Grozești. Cheia câmpului de bătălie fiind pentru 20 august dealul Coșna, comandamentul
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
1 de Cavalerie" la nord de Grozești. Cheia câmpului de bătălie fiind pentru 20 august dealul Coșna, comandamentul român a constituit "Detașamentul de atac la Diviziei 1 cavalerie", format din trupele "Regimentului 17 Mehedinți" și 2 batalioane ale "Regimentului 1 Grăniceri" (cărora li s-au alăturat pe 21 august un batalion al "Regimentului 1 Vânători" precum și un alt batalion de vânători de munte), sprijinite de 34 guri de foc, puse sub comanda generalului Obogeanu. În cel de-al doilea moment dramatic
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
Namur și Liège. Au fost construite noi linii defensive de-a lungul canalului Maastricht-Bois-le-Duc, unind râurile Meuse, Scheldt și Canalul Albert. Protecția frontierelor estice, bazată în principal pe distrugerea unor drumuri, a fost dată în sarcina unei noi formații de grăniceri cicliști, „"Chasseurs Ardennais"”. Până în 1935, pregătiriel defensive fuseseră terminate. Chiar și așa, se considera că defensiva era deja depășită. Era nevoie de o rezervă mobilă cu efective importante pentru păzirea zonelor din spatele fortificațiilor și ca atare s-a ajuns la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
terminarea mobilizării, armata terestră belgiană au putut organiza cinci corpuri de armată regulată și două corpuri de armată de rezervă, formate din 12 unități de infanterie, două divizii de "Chasseurs Ardennais", șase divizii de infanterie de rezervă, o brigadă de grăniceri pe biciclete, un corp de cavalerie și o brigadă de cavalerie motorizată. Forțele terestre mai aveau în componență două regimente de artilerie antiaeriană și patru regimente de artilerie ca și subunități de geniști, transmisioniști și alte specialități. Corpurile Marinei Begine
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
grea pe viață".(vezi Rechizitoriul Procesului Lotului Masacrelor de la Iași, SRI Records, RG 25004M, Reel 47, Dosar 108233, vol. I, p. I.) s-a născut în data de 12 mai 1903, în mun. Râmnicu Vâlcea. Militar de carieră, ofițer de grăniceri, a fost transferat la începutul războiului în cadrele Serviciului Special de Informații, la recomandarea lui Vintilă Ionescu Micandru, și el ofițer de grăniceri, fratele lt.-col. Constantin Ionescu Micandru, ofițer de legătură pe lângă Abwehr în cadrul SSI. În primăvara anului 1941
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
a născut în data de 12 mai 1903, în mun. Râmnicu Vâlcea. Militar de carieră, ofițer de grăniceri, a fost transferat la începutul războiului în cadrele Serviciului Special de Informații, la recomandarea lui Vintilă Ionescu Micandru, și el ofițer de grăniceri, fratele lt.-col. Constantin Ionescu Micandru, ofițer de legătură pe lângă Abwehr în cadrul SSI. În primăvara anului 1941, mr. Gheorghe Balotescu se afla la conducerea Centrului Informativ Huși al Serviciului Special de Informații, orientat spre culegerea informațiilor din Uniunea Sovietică. De
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
A fost inițial general în Armata Comună a Austro-Ungariei, în care a avansat până la gradul de general de brigadă, ulterior a trecut în Armata Română, în care a fost înălțat la rangul de general de divizie. Nicolae a fost fiul grănicerului și învățătorului Dimitrie Lugojanu și soției sale Iconia. Studiile și le-a urmat la școală normală matematică din Caransebeș și la cea militată din Traiskirchen. Iar Academia Militară și Școală de Război le-a absolvit în Viena. În ziua de
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]