2,279 matches
-
lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
New Age, înainte de a eșua într-o clinică psihiatrică. Adesea ridicoli sau patetici, deși inteligenți și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît despre Orsenna, grațioasele sale volute lirico-exotice, amestecînd tonuri și paradisuri vegetale, de la Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate și legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rare, cu rezonanțe simbolice, niciodată gratuite pentru cine stă bine cu formația literar-filosofică și poate astfel purcede la varii lecturi intertextuale ; de la celebrul Prétextat Tach (căpcăunul intelectual din primul roman, care a impus-o rapid pe piața literară), la sonorități grațioase sau neliniștitoare, precum Saturnine (protagonista din Barbe Bleue, 2012), pînă la bizarele Zoïle, Astrolabe sau Albumine. Evident, nu există interviu sau discuție cu Amélie Nothomb care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
această latură, nutrit în spiritul lui Voltaire și în manopera libelelor. El e vindicativ ca Dante, vulgar, animalic, salvat de trivialitate prin aripa lirică și literară. Prefața Gramaticei convertește o simplă discuție într-o mică comedie și într-un poem grațios al slovelor vechi. Problema diminutivelor ("să intru într-o slujbuliță, sau pînișoară, să câștig la părăluțe, să-mi fac o căscioară și să trăiesc bine cu mescioara mea, cu vinișorul meu...") se transformă aiurea în bufonerie. Eliade parodiază cu plăcere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
C. Negruzzi pe care o imită (Fisiologia provincialului în Iași), dar memorialistul are în Ilusii pierdute, unde povestește idila sa juvenilă cu Niceta, fata unui profesor de elină, care îi dăruise o acadea în chip de inimă, pagini de o grațioasă melancolie bonomă. Proza cea mai valoroasă e aceea mai veche din scrisorile către babacă și surori, contrafăcute la modul Dinicu Golescu, cu caligrafii orientale, spre a place bătrînului: " Cu multă fiască plecăciune sărut mâinile d-tale, babacă. Mai întîi doresc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de categoria spiritului critic, de a nota grotescul și pestrițul, pretenția de "humour" britanic. Buchetiera din Florența e o nuvelă romantică de tipul tenebros, în care tot ce poate interesa este o îngroșare cu pensula a misteriosului italic în câteva grațioase gravuri de epocă, din care se poate reține interiorul Domului Santa Maria del Fiore cu ecourile lui de orgă. Istoria unui galbăn și a unei parale e condusă într-un spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se stinge; De-ale nopței umbre sala se încinge, Și tot se mai bate negrii luptători Luminați de fulgeri repezi, trecători. AL. DEPĂRĂȚEANU Tânăr a murit și Al. Depărățeanu (1834-1865), care a rămas cu reputația unui neologizant rizibil: Și bellă, grațioasă, ca astra tremurândă Ce spuntă-ntîi pe ceruri era Ella de blândă. Din ochii ei azurul tot sufletul răpea, Din buză-i toată vorba "amor, amor" zicea. De fapt, franțuzismele și italienismele sunt prea multe pentru o operă poetică: verdură, mund
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
femeie, Avea aripi, nu picior: Și n-au fluturii-aripioare, Mai ușoare. Și mai iuți în zborul lor. Era astfel de gentilă, Și d-agilă, Că-ți părea cel mai frumos Elf fantastic de balade Ce-abia rade Iarba-n jocu-i grațios. Ceea ce încîntă urechea în Vara la țară este exactitatea acordurilor, exuberanța strofelor: Locuința mea de vară E la țară: Acolo eu voi să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare, De parfum și de amor... Spicul blond cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pas ușor a trece, De mine te apropii la capul meu șezând; Și după gîtu-mi palid tu pui o mână rece Și alta plimbi pe piano de moarte trist cântând. Într-un imn mistic, dedicat pianului, cântă la clavir (tablou grațios) un "arhanghel". Ah! cât de mult îmi place armonia cea lină Ce sânul tău produce, o, pianule divin! Frumos ceresc arhanghel! începe dar de cântă, Te pune-acum la piano și cântă în delir, Înalță sus la ceruri armonia-i cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
carduccian, însă melancolic, în stil volneyan. Clasicismul lui Zamfirescu e acela rece al lui De Bosis, fără măcar sângele de rodie al lui D'Annunzio, împreună cu care încearcă acorduri amintind elegiile romane ale lui Goethe. Puținele poezii ce rămân, foarte grațioase, sunt dintre acelea în care ușoara preocupare de moarte ia corp, fără mitologie, în fumul alb al prafului de Bărăgan, pastelurile de câmp în tradiția Eliade și Alecsandri: Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din poetică sunt puse la contribuție, dar mai ales se recurge la elementul livresc. Gluma miroase a catedră, și prietenii de la Viața românească, prinzîndu-i mecanismul, îi trimiteau scrisori cu titluri de fantezie: "Bătrînule Fakir și delicioasă scrumbie", "Ilustrule Belezis și grațioasă balenă", "Ilustrule Ahasverus și somnorosule morun", "Drăgălașă Giocondă și frumoasă Fiametta", "Voluminoasă Saltea a lui Solomon și grațioasă Regină de Saba". Hogaș are propensiune spre bombasticul oratoric și spre hiperbolă. Fundamental, literatura lui e nu se poate mai specific românească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și prietenii de la Viața românească, prinzîndu-i mecanismul, îi trimiteau scrisori cu titluri de fantezie: "Bătrînule Fakir și delicioasă scrumbie", "Ilustrule Belezis și grațioasă balenă", "Ilustrule Ahasverus și somnorosule morun", "Drăgălașă Giocondă și frumoasă Fiametta", "Voluminoasă Saltea a lui Solomon și grațioasă Regină de Saba". Hogaș are propensiune spre bombasticul oratoric și spre hiperbolă. Fundamental, literatura lui e nu se poate mai specific românească, reluând tipica regresiune la geologia primitivă. Sadoveanu își creează teritoriul lui primordial într-un spațiu transcendent, Hogaș se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a pleca formează umorul compunerii, a cărei tehnică stă în transcrierea dialogului, foarte caragialian în substanță, însă de o savuroasă încetineală moldavă. JEAN BART Jean Bart, cu numele adevărat Eugeniu P. Botez (1874-1933), divulgă în Jurnalul de bord, cu o grațioasă erudiție ce amintește Nautica lui Baldi, terminologia marinărească (siflii, navă, cabestan, manele, provă, babord, tribord, pupă, gabie, arboradă, sarturi, zburători, vergi etc.). Nuvelele, mai curând niște amintiri sentimentale, arată pretutindeni simpatie pentru sălbăticiuni (oameni și animale). Ca o culme de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de marinarii Sosiți din Boston, Norfolk Și New-York, Un cântec trist ce-l cîntă-ades pescarii, Când pleacă-n larg și nu se mai întorc. Există un hieratism minulescian, moștenit într-o măsură și de la Macedonski, nu lipsit de cabotinism, însă grațios tocmai pentru asta. Iser, care a ilustrat poemele, a înțeles foarte bine latura lui de estetism teribil. Într-un templu turcesc, ard în sfeșnice vechi de aramă trei lumânări de ceară, iahturile albe, roșii și negre ancorează simetric, după culori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sufletesc al bărbatului, îndeobște scriitor. Bal mascat, Fata din Zlataust, Crăciunul de la Silvestri, Lorelei, Arca lui Noe, Secretul Anei Florentin, Fundacul Varlamului, Prăvale-Babă, Tudor Ceaur Alcaz, Hai-Diridam nu adaugă nimic valabil peste seria La Medeleni. În ultimul roman găsim totuși grațioase versuri. C. STERE Fiind împiedicat de anume considerente să-și publice memoriile direct, C. Stere (1865-1936) le-a romanțat falsificîndu-le și parțial trivializîndu-le într-o parte din volumele seriei În preajma revoluției. Totuși însușirile de romancier nu lipseau lui C. Stere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Unguroaica scrie atunci cu cretă. Saraha trece în sfârșit la ostilități și ia de păr pe vecină. Amenințată cu toporul, cărturăreasa înnebunește și e internată la un ospiciu. Întuneric este o admirabilă analiză a "aurei" epileptice. TEODOR SCORȚESCU O singură grațioasă nuvelă cu subiect de comedie, Popi, face din Teodor Scorțescu un autor vrednic de reținut. Aci se zugrăvește, fără caricatură, volubilitarea, orgoliul afectat, cumulul de profesii disparate, inteligența vie și cabotinismul mediteraneanului din Levant. Un tânăr român e trimis la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apropie printr-un detaliu de justețe mai mult decât ale altora. Față de critici e inclement ori tranzacțional, cu prozatorii e reticent, poezia, pe care n-o profesează însuși, se bucură de o primire cordială, în marginile temperamentului criticului care preferă grațiosul, micul plastic și are oroare de lirica sublimă, de marele patos, de meditație, deopotrivă apoi de ceea ce i se pare plat ori simplist. Istoria civilizației române moderne e o replică mai voluminoasă la Spiritul critic al lui Ibrăileanu. E. Lovinescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Aprilin, va fi atâta liniște în jurul meu, creanga va sta boltită asupră-mi cu teamă. Lipsite de elementul durerii, micile poezii din Flaute de mătase cultivă un serafism infantil într-un soi de paradis miniatural, făcut din substanțe pure și grațios sonore. Universul e făcut din clinchete, străfulgerări, unde, arome, elemente în genere diafane și impalpabile, ori măcar sublimate. Aci găsim: zăpadă, mătase brumată, pene albe, narcise, căprioare, tapete verzi, clopoței, șipote, garoafe, porumbei, fildeș, harfe, ametiste, opale, sicrie de aur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stânci. VIRGIL MOSCOVICI, D. N. TEODORESCU Simbolist în fond, Virgil Moscovici a evocat contemporan cu Ion Barbu marile forțe cosmice, Ghețarul, Caverna, Lava, Cascada, Potopul, Apele, nu fără vigoare. Poeziile lui D. N. Teodorescu sunt sentimentale și fără sânge. Sunt grațioase însă câteva creionări: "zmeul rupt", ca simbol al zădărnicirii aspirațiilor infantile, corăbiile de hârtie, modestă imagine pentru versurile cu care poetul înțelege să înfrunte moartea: Privind în mine și privind departe, Din foile sortite pentr-o carte, În așteptarea orei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și iute mai trec, și sărmanii De noi, cât trudim și ne zbatem în viață Și toate sfârșesc tot la malul de gheață. AL. RALLY Introducătorul în poezie al intimităților de bănci universitare este Al. Rally (Studente, 1915-1921) în creionări grațioase: Al cui e parfumul cel bun Ce vine din banca din față? Vecinul miroase-a tutun; De-aceea prin geamuri văd fum, Deși eu știu bine că-i ceață... Al cui este versul sonor Ce-l spune-așa prost profesorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
furișează cald miros de mere, Readucând în vremea viscolită A toamnelor trecută mângâiere. * Copilăria-mi toată dă buzna la uluci, Când stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci. Capodopera lui Ion Pillat este Aci sosi pe vremuri, paralelă grațioasă între două veacuri, simbolizare spectaculoasă a uniformității în devenire: În drumul lor spre zare îmbătrîniră plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Nerăbdător bunicul pândise de la scară Berlina legănată prin lanuri de secară. Pe-atunci nu erau trenuri ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cesuri la distanțe inegale și reveniri de teme, făcîndu-se interesant în strofe de declamație shakespeariene: Deșertul solitudinei atente Din oaza unor visuri vegetale Îmi urcă-n ceruri negre, colosale Ferigi de mari tristeți arborescente. Hamletismul sistematic îl profeseză, cu efecte grațioase dar cu primejdia facticelui, Emil Botta: Iată ora metamorfozelor: voi îmbrăca minunatele straie. Rânjiți, colegii mei, cu dinții voștri albi când copacii mi-o spune Majestate! Ștefan Stănescu claudelizează: Îmi apropii mult auzul, să-l atingă marea-Ți voce, Cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Sion: Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt se mișcă vara; În vestirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Pan Halippa, Bogdan Istru, basarabeni, au fiecare o mică notă personală, de la Tudor Plop-Ulmanu e de reținut această grațioasă definiție a Basarabiei: Basarabia, cuvânt cu patru a ca o biserică cu patru turle albe. Preferința tinerilor poeți ardeleni este pentru Aron Cotruș, Lucian Blaga, apropiați sufletește de ei, unul prin dinamismul lui, celălalt prin panism. Priveliștea silvestră ardeleană, vechimea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
atitudini experimentate: hamletisme, evocări de îngeri, ingenuități fabricate. Însă trăind, în stilul lui Edgar Poe, într-o continuă blândă euforie, are nota lui personală. Poezia sa e un delir infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sunt grațioase: Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea, Noi n-am avut alt soare decât Umilința. Prerafaelit ca și Edgar Poe, el inventează nume proprii stranii, Asena, Elra, Iwa, Maria-Maria, Eumene, Romola, și trăiește într-un mediu noros, populat cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și celui care consumă!" [...]. Speranțele utopice oferite omenirii sub formă de sugestii sunt oarecum atenuate de un sentiment de desegaño; dar în intervalele dintre visele paradisiace și realitatea dură, florile grațioase și gratuite ale poeziei, conștiente de propria lor lipsă de realitate, țâșnesc ici și colo și oferă o vedere de ansamblu a unei oaze în deșertul arid al unei lumi moderne mecanizate și pragmatice" (Leo Spitzer, "La publicité américaine comme
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]