2,681 matches
-
era cu totul altceva. Să fii imigrant era o condamnare la moarte sau așa credeam eu pe atunci. Ne plăcea să stăm în săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele mici, izolate fonic, din magazinele de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
își făcea cumpărăturile aproape în fiecare luni. Ca adolescentă visătoare, ca soție tânără și ambițioasă, ca rafter pe râuri, niciodată n-ar fi crezut c-avea să ajungă într-o suburbie din San Francisco, acolo unde singura culoare recognoscibilă era griul, iar viețile mărginite, dar sofisticate erau în floare. Aici Jina avea o casă, prieteni devotați și o curte în fața intrării, care se conforma standardelor ridicate ale asociațiilor de proprietari. Aici, în Danville, își construise o viață mai bună decât și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Biling vismul meu fiind mai avansat, n-am avut nimic Împotrivă, ba chiar voiam să-mi spăl anume păcate cu această par ticipare. Invitația au acceptat-o și Zoli și Duczi. Părintele, un bărbat slab, nu prea Înalt, Îmbrăcat În gri, ne-a poftit În ceea ce trebuie să fi fost casa parohială și ne-a condus Într-o Încăpere Întunecoasă, cu perdelele trase și cu mai multe lumînări aprinse. Ne-a ținut În picioare și a Început prin a-l lua
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / aurolacul gri cu inel pe degetul mare / se scarpină încet, încet la buric / pe sub cămașa roșie, ruptă la subraț.“ Georgiana Rusuleț, căreia nu-i lipsește talentul, scrie un fel de însemnări zilnice, capricios sarcastice: „în borcane de 20 / în formolul galben-verzui / sub
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
după încheierea lecturii: „a naibii de pastilă cum mă vâră / în lumi bizare de se alege scrumul / se-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc când pregăteau albumul / mireasa-n gri mi s-a părut ceacâră / de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre mine lung dar nu mă văd / sunt eu acel cu ochii de oțele / Harapul Alb
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cel mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său, așa cum era, cu picioare ce usturau, respirație subțire, durere la inimă, minte Înlemnită și - o! - o golire temporară de spirit. Ca ecranul de televizor din hol, alb și gri, bâzâind fără imagine. Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de ochi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dându-și aere. Cine naiba era el? Hors d’usage. Cu spatele la zid. A la lanterne!1 Foarte bine. Era destul de puțin. Poate nu ar fi trebuit să o provoace pe Angela atât de dureros. Acum el Însuși tremura. Asistenta În gri apăru În acel moment și Îl chemă pe Sammler la telefon. — Dumneavoastră sunteți domnul Sammler, nu-i așa? Tresări. Iute se ridică În picioare. — A! Cine mă caută? Cine e? Nu știa la ce să se aștepte. — Sunteți chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cuvânt. Sunt foarte hotărât. Hai să nu provocăm o scenă aici pe hol. Nu ai dori asta, nu-i așa? — Ați provoca o scenă? — Da. — O trimit pe asistenta lui să vă Însoțească, spuse doctorul. Coborâră cu liftul, femeia În gri și domnul Sammler, și merseră de-a lungul unor holuri joase cu podele pestrițe, prin tuneluri, urcară și coborâră rampe, trecură pe lângă laboratoare și depozite. Ei bine, acest adevăr faimos de care era atât de interesat, pusese mâna pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca pozitive, dar apoi s-au dovedit negative sau invers. Acele zile horror pozitive sau teribil de negative, cum le spune ea. În general, reprezentările colorate ale zilelor Ioanei Nemeș au indicative de tipul (+), (-) sau (+), pentru descifrarea sensului culorii. (Există griuri și griuri, rozuri și rozuri). Cele opt sunt toate marcate pozitiv și negativ. Ioana reușește două lucruri: pune lațul fiecărei zile și-i redă „feelingul“ prin text și culoare, pe de altă parte toarnă acel timp într-o formă palpabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
dar apoi s-au dovedit negative sau invers. Acele zile horror pozitive sau teribil de negative, cum le spune ea. În general, reprezentările colorate ale zilelor Ioanei Nemeș au indicative de tipul (+), (-) sau (+), pentru descifrarea sensului culorii. (Există griuri și griuri, rozuri și rozuri). Cele opt sunt toate marcate pozitiv și negativ. Ioana reușește două lucruri: pune lațul fiecărei zile și-i redă „feelingul“ prin text și culoare, pe de altă parte toarnă acel timp într-o formă palpabilă și apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
marea Într-un infern lichid. Abia acum, odată cu ieșirea de pe cursul Dunării, prin brațul Chilia, Întâlnea cu adevărat ceea ce i se părea una din formele infinitului. Bătea un vânt rece, iar valurile aveau o culoare ciudată, un verzui amestecat cu gri, o nuanță pe care nu văzuse la Adriatica. Sau, cel puțin, nu la mal. Deși era dimineață, cerul rămăsese Întunecat. Ziua nu reușea să pătrundă până la corabia lui Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un spectacol În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un spectacol În culori deschise. Spuma pe care o forma prova navei despicând valurile nu ajungea la limita albului, ci se oprea parcă pe drum, Într-o nuanță nehotărâtă și tristă de gri. Apropierea iernii pe mare era cu totul altfel decât apropierea iernii pe uscat. Echipajul căpitanului Morovan număra treizeci de oameni, deși, din câte studiase Alexandru despre corăbii, jumătate ar fi fost de ajuns. Aceasta nu era, Însă, singura ciudățenie. Corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
golful Cornul de Aur, dar și pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe obraz și, ridicând privirile văzu cu mirare că Începuse, Încet, să cadă lapoviță. Cerul Își pierduse deodată contrastele, iar culoarea dominantă devenise cea plumburie. În spatele ei tânărul pictor simțea, Însă, forța negrului. Norii doar păreau a fi de un gri Închis. În realitate erau absorbiți de negru, ca de o amenințare care se apropia implacabil. 27 decembrie 1475, ora 9.00. Cetatea Albă, Moldova Cei cincizeci de Apărători ieșiră Încet pe porțile cetății, mergând vreme de un ceas pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm neclar și provizoriu, lipsit de viață și de substanță. Un tablou fără culori și fără linii. Un joc de alb și gri, de ceață și valuri. Totul i se părea cu atât mai ciudat cu cât, deocamdată, nu avea voie să ia legătura cu nici un cunoscut din Orașul Lagunei. Apărătorii erau așteptați la un chei mai ferit, spre clădirile vămii, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și voise s-o păstreze. Pe la Începutul trimestrului de toamnă, pentru el, primul, pentru ea, ultimul pe care Îl petrecuse la Universitatea Cornell, Îl zărise la Arts Quad, vorbind cu un grup de prieteni. Purta o haină bleumarin și pantalon gri și Își netezea părul cu gesturi lungi, languroase, așa cum făcea și acum. La Început Își imaginase că era un gest nervos, Însă, după ce avea să stea de vorbă cu el de câteva ori, Își dăduse seama că nu era el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oară, după lungi ani de iarnă petrecuți În Statele Unite și În Europa, ușoară, eliberată de greutatea hainelor groase. Pe vaporul cu care venea de la Rotterdam, dăruise toate hainele de iarnă, una câte una, oricui dorea să le primească. Paltonul ei gri fusese primul pe care-l oferise cu mare bucurie unei mămici libaneze cu cinci copii de Îndată ce trecuseră de Aden, de trei pulovere se descotorosise În Oceanul Indian În favoarea unor marinari indonezieni. Când ajunsese la Jakarta, valiza ei era aproape goală. Cumpărase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de saci poș tali și de valize, apoi au intrat În sfârșit Într-un alt salon, ale cărui ferestre se deschideau tot spre peluză, cu fântâna vizibilă În depărtare. În jurul unei mese se aflau trei bărbați În elegante uniforme militare gri, râdeau Încetișor Între ei, probabil drept răspuns la ceva ce tocmai se spusese. și-au ridicat privirile când a intrat Margaret În cameră. Unul dintre ei avea o mulțime de medalii agățate pe piept. — Cine-i? a Întrebat. Margaret l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hârtiile salvatoare. Care din pâlcuri o fi destul de sătul de lupte încât să-i preia și pe ei? Abia pe șoseaua de la Senftenberg spre Spremberg, blocată de căruțe cu cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce-i drept, în același gri de campanie, dar atât de inegală, poate să se folosească de ambuteiaj și să-și procure, la un punct de adunare improvizat pe o parte vizibilă a străzii, peticul de hârtie ștampilat, ordinele de marș care le asigură supraviețuirea. Masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost prima. Pe fața ei mare, care semăna cu luna-aproape-plină, se instalaseră pistrui. Dar ei n-au contat în claia de fân. Destul de sigur e că ochii ei, pe care nu i-a închis, erau mai degrabă verzi decât gri la culoare. Mâinile ei mi se păreau mari, aspre de la muncile câmpului. Ele au știut cum să-mi fie de ajutor. Bineînțeles că fânul mirosea într-un fel de neuitat. Fiind prea lacom, căci flămânzisem prea mult, ea a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-a fărâmițat, motiv pentru care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decimate, în nenumărate xilogravuri și desene în cărbune. Fiindcă își cunoștea țiganii, a fost în stare să transpună nevoile și spaimele lor în suita de desene Patimile lui Christos: coli de format mare pline cu nesfârșit de multe nuanțe de gri. Țigani tineri și bătrâni, aceștia erau personajele lui. Și așa se face că nu numai în atelierul lui Otto Pankok, ci și în acelea ale elevilor săi, supraviețuitorii de la Auschwitz-Birkenau ai acestei seminții împuținate intrau și ieșeau întruna. Ei făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am întors capul. - E viața mea, am strigat! A durat ceva timp până să-mi dau seama, că port în mine un gol imens. Poate m-aș întoarce să redau culorile sufletului, dar am palmele reci, pictate doar în alb gri. - Ajută-mă să regăsesc culorile!
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]