2,606 matches
-
creează autorului o biografie fictivă compensatorie care este expresia unor dorințe și aspirații îndelung refulate în viața reală. Ca un demiurg rău al lumii sale fictive, Cantemir deformează chipuri de contemporani pe care le pune cu malițiozitate în spatele unor măști grotești. Refugierea în imaginarul zoomorf și inventarea propriului adevăr este dovada unei vanități extreme a geniului, care privește de la înălțimi insurmontabile lumea liliputană care-l înconjoară. Orgolios și egocentric, Cantemir se așează pe sine, ca model suprem, în centrul imaginar al
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
care provoacă contemplatorului - conform mitului - sucirea minții, orbirea, infirmitatea, sau, mai rar, în cazul personajelor de excepție, o irezistibilă nostalgie de absolut. în acest puternic sentiment al propriei valori, situată la mare distanță de restul lumii, aflăm mobilul teribilei caricaturizări grotești realizată prin fiecare personaj. Stau față în față superiorul, Inorogul, și inferiorii. Cunoaștem prin tradiție că resentimentul este de o agresivitate inimaginabilă, dar psihologia ne învață, de asemenea, că frustrarea îndelung reprimată duce tot la agresivitate. în consecință, vom asista
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
psihologia creatorului implică cu necesitate deformarea. Artistul în general, și satiristul în special, deformează în ideea că realitatea este mai urâtă decât o poate el vedea cu ochiul, sau decât o poate percepe sufletul; în așteptarea urâtului gata să prolifereze grotesc, autorul deformează din teama de a descoperi sub masca animală (deja urâtă din cauza reacțiilor brutale, primare și instinctuale) aplicată personajelor monstruozități neînchipuite. Creatorul reacționează ca răspuns la o veche superstiție, după care ceea ce gândim despre lucruri și oameni se poate
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
cu dușmanul, acesta din urmă este considerat dinainte învins în baza forței destructive a satiricului. Condamnarea e definitivă și irevocabilă. - din conștiința faptului că victoria are loc numai în plan ideal, în planul material fiind imposibilă. Alegoria animalieră, în sine grotescă, este una dintre formele de convenționalizare sub care circulă satira atunci când împrejurările obiective nu-i permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de schimonosire a realului prin
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
pentru crearea personajului care se descoperă în oglinda deformantă a sufletului autorului. De cele mai multe ori imaginea nu este reală, fiind mascată de subiectivitatea extremă a autorului care creează imagini virtuale. Măștile animaliere aplicate discreditant personajelor nu au, în ansamblu, efecte grotești de felul celor întâlnite în cazul metamorfozelor înspăimântătoare din basme sau din picturile medievale; în schimb, detaliile descriptive sunt șocante și repulsive, provocând cititorului reacții confuze: uluire, râs derizoriu, dezgust. Cu ocazia adunării și dezbaterii “pasirilor și dobitoacelor”, Cantemir selectează
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ca o molimă contagioasă, viclenia, răutatea, nebunia “surori sint, răutatea începe, vicleșug urmadză, iară nebuniia mai mult îl desfrâneadză”. Jocul pe două sau mai multe planuri, ca și instabilitatea psihică sau fixațiile personajelor le provoacă acestora ciudate metamorfoze și confuzia grotescă a regnurilor, cu toate permutările posibile (păsări - dobitoace - pești): “Și de s-ar da în lucrurile firii vreun dobitoc cu pene, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteală deplin ca omul să aibă, acela dobitoc deplin om ar fi. Asijderea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică a lui Cantemir construiește o mască grotescă, atât prin folosirea tehnicii simplificării (specifică caricaturistului, care reduce ansamblul la o funcție pe care o absolutizează), cât și a tehnicii amplificării (un detaliu este amplificat până la a fi transformat în emblemă - spre exemplu, craniul gol al Struțocămilei), dar și
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
celebrând vesela prostie a personajului. Redăm spre exemplificare fragmentul de după burlesca scenă a încoronării/înzorzonării Struțocămilei, fragment făcut cu mijloacele batjocorii burlești: Oscilarea lui Cantemir între detașare și participare, între amuzament și indignare, poate fi rezultatul fascinației produse de comedia grotescă care se desfășoară neîntrerupt sub ochii săi, și în care autorul nu se poate abține să nu intervină, să nu coboare din înălțimea sa spirituală pentru a lupta în theatrum mundi cu ipocrizia, dedându-se la mijloace care nu-i
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Hameleonului este semnificativ în această privință. Hameleonul este ființa hidoasă în care autorul a pus tot veninul adunat, a turnat toată ura și dușmănia împotriva lumii devenită “chipul urgiei”. “Ochiul sufletului” scriitorului mărește enorm și agravează în sens negativ: Portretul grotesc anamorfozat al Hameleonului este cel mai reușit din toată Istoria ieroglifică. Scriitorul punctează din loc în loc descrierea fizică cu elemente care conturează portretul moral al personajului: perfid, ipocrit, intrigant, cameleonic, “un adevărat Yago al literaturii române” , “decât diavolul mai diavol
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
jăratec. “Foamea în mață (scornindu-i-se)”, Hameleonul mănâncă și el, lacom, jăratec (simbolul focului mistuitor al lăcomiei) fără să bănuiască consecințele. Salamandra îl sfătuiește să bea, pentru a stinge “mare arsura mațelor”, ouăle șarpelui numit “ohendră”. însă răul proliferează grotesc în măruntaiele Hameleonului și “embrionați puii ohendrei după a lor fire pântecele îi fărâma și, pentru ca în lumină să iasă, vintrele îi spinteca”. Cantemir nu se sfiește să folosească aici formele consacrate ale urâtului - dezgustătorul, hidosul, scârbosul - ca într-o
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
și urmărindu-i ascendența până la preoții, notarii și învățătorii de țară etc. El are o memorie minuțioasă, temeinică, ardelenească (așa cum numai Mircea Zaciu mai are). Pe de altă parte, Autobiografia e învăluită, nu de puține ori, într-o tentă crepusculară, grotesc thomasmanniană, cu o semnificație axiologică implicită, sugerând cât de rapid s-a maturizat literatura transilvană după apariția lui Blaga, intrând chiar în consonanță cu decadentismul european: „...eu mă integram într-o civilizație ce o trăiam ca pe un mândru declin
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de un băiat „luându-și-o la labă“ (singura dată, de asemeni, când l-am auzit pronunțând o vorbă mai deșucheată), m-a făcut atent asupra pericolelor legate de onanie și m-a sfătuit - ceea ce mi-a apărut chiar atunci grotesc - să mă păstrez cast până la căsătorie. Mult, mult mai târziu, când trecuse de vârsta de șaptezeci de ani, mi s-a părut că-l surprind eu însumi masturbându-se. Printre colegii de clasă din Aiud, n-am avut nici un prieten - nici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Când focul meu a cuprins totul afară de obiectul său, când acest foc, nutrit sexual, e totuși de o amploare spirituală extremă, transcendență pură în văpăi - ce pedeapsă mai mare poate fi pentru indiferența față de focul meu decât sărăcia, stupiditatea, materialitatea grotescă a ființei iubite? Și nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubești atât de mult pe cine nu a știut răspunde decât cu indiferență și cruzime iubirii tale. O astfel de înțelepciune, ca orice altă înțelepciune
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
americană a romanelor conversaționale. Lui Amis îi place narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau sănătatea, averea și iubirea familiei. Primul contact cu derularea inversă imaginată de Amis poate să ne facă să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
văzuserăm. Omul de pe stradă, cum eram eu, privea pe furiș la acele personaje, întrezărite ca într-o secvență de film polițist. Păstrez încă impresia fugitivă a siluetelor greoaie și îndesate, purtând pălării sau șepci. Aspectul lor de conspiratori avea ceva grotesc și înspăimântător. Cine erau, oare, acești oameni cu mutre de lume interlopă? O nouă „rasă“ de șefi conducea România devenită Republică Populară: indivizi de care nimeni din jurul nostru nu auzise până atunci. Părinții mei cunoșteau câteva persoane dintre intelectualii burghezi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
însăși; ea e umbra afirmației precum minciuna e umbra adevărului. Negația revoluționară, oriunde se produce, vrea să distrugă religia, dar e nevoită să pună în locul ei un simulacru oarecare. Aceste simulacre revoluționare, ce vor să suplinească religia, sunt cele mai grotești forme caricaturale pe care le oferă cultura modernă. Sistemul l-a inventat marea Revoluție franceză, pentru a-l imita în vremea noastră bolșevismul rus și cel spaniol și nu mai puțin sângerosul călău antireligios, care a fost Kemal Ataturk. Revoluția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simplu imaginației, cum sunt fantomele întunericului sau ficțiunile mitologice! în raport cu sublimul mistic, pur, real și supranatural, sublimul estetic e variat, eterogen și în totalitatea izvoarelor lui, foarte impur din punct de vedere teologic. Această eterogenitate, acest conglomerat cu aspect aproape grotesc ne face să înțelegem la ce distanță ne găsim în contemplația estetică de contemplația mistică. Obiectul sublim al artei nu e identic cu obiectul sublim al contemplației religioase. Ele aparțin la două ordine de existență deosebite: arta se integrează ordinii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de o parte, puritatea lui face o impresie extraordinară; pe de alta, naivitatea și încrederea nelimitată în oameni par de o idioție ridicolă. De fapt, această societate nu e nici cu totul rea, nici cu totul bună, ci un amestec grotesc, cum e viața sub imperiul păcatului. Elementul bun din ea e sensibil la manifestarea purității morale; elementul demonic e însă contrariat, rânjește și caricaturizează. Un înger dacă s-ar fi coborât din cer, deghizat în Prințul Mîșkin, ar fi făcut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu o tragedie. Istoria Transilvaniei (între anii 1940-1944) este plină de învățăminte, pentru că toate aceste elemente sunt prezente: mândria națională, autoritatea justițiară ideală, de domeniul baladelor populare, modernizarea, discriminarea pe bază națională și rasială, clipele înălțătoare, tragediile zguduitoare și meschinăria grotescă. Cartea de față reprezintă cronica acestor clipe. Să spunem câteva cuvinte despre titlu: cuvântul "reîntoarsă" evident nu acoperă adevărul istoric - așa cum nu îl acoperă nici cuvintele "hotărâre", "arbitraj", "dictat", "re-anexare" sau "cucerire teritorială". Majoritatea populației Ungariei considera probabil că mare
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
atît de insolit". Îl consideră pe poetul Unui anotimp în Infern, un scientist, un matematician al delirului și vede în Iluminațiile sale o introducere la cunoașterea extatică a lumii sensibile, un fel de trecere la limita investigării exacte. Doar Povestirile grotești și fantastice ale lui Edgar Poe se înscriu și apelează la procedeele și obiectele științei, comparabile cu metodica lui Rimbaud. Nu modurile viziunii sau ale sentimentului sînt preocupările lui Rimbaud în ultimele sale volume, aici, la fel ca în Jocul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vechea Prusie, el scapă oricărei categorisiri sociale precise. Aparține, într-un fel, unei caste de paria, judecată întotdeauna de către "societate" după reprezentanții săi de cea mai joasă speță morală. Reprezentările curente despre ziariști și munca lor sînt dintre cele mai grotești. Nu oricine își dă seama că activitatea unui ziarist bun presupune cel puțin la fel de mult "spirit" ca activitatea oricărui savant, mai ales că ziaristul trebuie să fie gata să intre în acțiune oricînd, la comandă, să creeze în condiții cu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în teoria lui științifică despre romanul experimental, dar în realitate a scris romane profund melodramatice și simbolice. Gogol se considera un reformator social, un "geograf" al Rusiei, în timp ce, în practică, a scris romane și povestiri pline de creaturi fantastice și grotești, zămislite de imaginația iui. Este pur și simplu imposibil să punem temei pe studiul intențiilor autorului, deoarece acestea pot să nu reprezinte nici măcar un comentariu corect asupra operei lui și nu sunt, în cazul cel mai bun, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
țină-n frâu. </nota> <nota> ** Iubirea-mi mereu vie [astăzi : de zarzavat] ar crește neîncetat / Mai trainică mai mare decât orice regat. </nota> 235 sub cuvânt că ar reprezenta o îmbogățire a sensurilor lor ? ''Louis Teeter face următoarea observație : Imaginea grotescă a unei verze erotice care va supraviețui piramidelor și le va umbri pare un efect căutat, rezultatul unei arte rafinate. Putem fi însă siguri că Marvell nu s-a gândit la acest efect, în secolul al XVII-lea vegetable însemna
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
calm desfășurării narative ; în schimb, într-un poem romantic, mai multe și-uri pot constitui treptele unui crescendo de întrebări puse cu iritație și pe nerăsuflate. Hiperbola poate avea un caracter tragic sau patetic, dar poate fi și comică și grotescă. În afară de aceasta, anumite figuri de stil sau particularități sintactice revin atât de frecvent și în atâtea contexte diferite, încât nu pot avea un sens expresiv precis. Constatăm că Cicero folosește litota sau preterițiunea de mai multe ori în câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care Ana Pauker a avut un rol determinant"81. Apoi, cel care a beneficiat de cult a fost Gheorghiu-Dej. Dar în cazul lui Ceaușescu, cultul a fost bazat inițial pe o simpatie populară certă. Astfel, treptat, proporțiile cultului au devenit grotești. ""Mare timonier" (ca Mao în China), "geniul Carpaților", "Dunărea gândirii", "genial conducător" (ca Stalin), "fiul cel mai iubit al poporului", sau "fiu providențial al României și al lumii" nu sunt decât câteva dintre expresiile cu care îi plăcea să fie
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]