3,251 matches
-
fular și umbreluță dă ploaie. Am transversat maidanu ochi dă bălării și, când ieram d-acu În intrare, sub Însemnele alea dă la Congresu Euharistic În stil Primo Carnera, a ieșit din pământ un ghiujuleț mezzo chelioso, instalat Într-un halat așa-ngrijițel că mi-a venit pofta să-l pudrez cu scame din ălea care știe să s-adune În buzunare. Ismael Larramendi - don Matecito, după polecră - mi s-a arătat purtător dă biciclete dă modistă, mustăți dă focă bifurcată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cea mai popularizată fotografie a sa și care au corespuns, după cât se pare, unei boli pasagere, nu-i Împodobeau pe atunci chipul cu enormi pomeți albi, pe care i se pierdeau trăsăturile. După atâția ani, cred că-mi mai amintesc halatul de in și papucii turcești. Politețea lui naturală nu izbutea să ascundă o oarecare reticență; la Început, am atribuit-o modestiei, dar imediat am Înțeles că omul se simțea foarte sigur și aștepta fără neliniști momentul consacrării unanime. Dedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care plăteau fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mutră dă străinar Îi peria păru care iera, cum să spune În popor, un vis dă aur, și al treilea care tre că iera profesor, așa harnic și miop iera, Îi arginta unghiil la craci. Doamna purta pă pele un halat dă casă și surâsu dă pă afiș iera marca dă onoare a lu mecanicu ei dințar. Ochii luminoși mă privea ca niște pretenari cu gene false. M-am bâlbâit pă juma, c-am socotit mai mult d-un maser și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vizavi la Departamentu Central dă Gabori. Nu mi-a ajunsără ăia doi craci să găsesc azil În prima tunderie unde, fără să mai știu ce ziceam, am cerut să-mi radă barba falsă. Frizeru iera chiar don Isidro Parodi, cu halat alb și chipu bine păstrat, deși oareșcum ologit. Nu mi-am ascuns stupoarea; i-am zis: — Don Isidro, don Isidro! Un om ca matale ie la fel de bine la pârnaie ca și la mare distanță. Cum de ți s-a năzărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un ceas fascinat de ceea ce oferea ochiului viața străzii, cu toate că ceea ce vedeam nu avea în sine nimic senzațional: erau bărbați și femei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie văzut, fiindcă bărbații erau mici și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
viața străzii, cu toate că ceea ce vedeam nu avea în sine nimic senzațional: erau bărbați și femei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie văzut, fiindcă bărbații erau mici și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe jos degeaba, când te uiți la ea și vezi că îi merge mintea, n-are nevoie să stea atâta vreme până se învață cu mașinile". Fiindcă așa era obiceiul acolo, câteva luni să mături atelierul... Mi-a dat un halat alb, mi-a spus să viu îngrijită la lucru, să fiu curată și pieptănată... În trei zile a început să mă lase singură, dar se cam supăra: "De ce nu ești atentă, n-ai văzut că s-a oprit un fus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am nevoie, uitând că și în clasă adormeam în timpul orelor de matematici și chimie din pricină că tabla la care profesorul făcea demonstrație rămânea în fața mea neagră. Am intrat înăuntru. O lumină vie, odihnitoare învăluia un domn și o doamnă îmbrăcați în halate albe. Femeia mi se părea ca de obicei frumoasă, când nimic de pe chipul ei nu mă izbea, un nas strâmb, o gură prea mare sau zbârcituri pe obraz, ca sa înțeleg că era bătrână. Am fost întrebat ce doresc și la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ladă o masă la care stătea un domn, iar în stânga lui o marmită uriașă cu mâncare. înaintea noastră erau alții care intraseră ca și noi, domnul le dădea câte o jumătate de pâine neagră, un castron, iar o femeie în halat alb de lângă marmită le turna în el ciorbă cu polonicul. Dobrinescu îi șopti ceva omului de la masă. El nu auzise nimic, dar dădu din cap și luă din ladă pâine și ne-o întinsei în timp ce femeia ne umplea castroanele mi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îți place casa, zise, e a mea de la părinți care nu mai sunt..." Dispăru și reveni prin alte uși, până mă trezii într-un târziu că adusese cafele, o sticlă de coniac, prăjituri și pahare cu apă... O vedeam fără halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar într-o rochie ușoară, tot albă, cu puncte albastre, cu încrețituri bogate în poale, cu gâtul și brațele descoperite, și îi vedeam acum și picioarele, cu glezna și pulpele în deplină armonie cu chipul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întinsă pe spate, cu picioarele pe suporturile de metal și cu vaginul orientat, cum se cuvinte, spre miazăzi, spre a fi studiat de o ceată de studenți la Medicină. Însă Henrietta era din altă plămadă. Se concentră asupra doctorului în halat alb pe care tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fugară a Francescăi, cu părul strălucitor, de obicei strâns cu severitate, revărsat pe umeri, îi înfierbântă imaginația. Fantezia îi fu întreruptă de un zgomot ciudat, ca un râcâit, urmat de șușoteli. Se ridică. Ce naiba se întâmpla? Își trase pe el halatul de baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt, aprinse lumina în bucătărie. Ben stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul unui câine ce părea un hibrid nereușit între ciobănesc scoțian și lurcher. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o femeie bună, dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi partea cea mai frumoasă. Într-o fostă debara recondiționată, un tehnician în halat albastru stătea aplecat asupra unui dispozitiv conectat la un ecran uriaș. Scoase un tub din incubator și turnă o parte din lichid pe lamelă. Pe ecranul din fața lor apăru un ovul desăvârșit, mărit de câteva mii de ori. — Acum sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a fost destul de reverențios. Dar, știi, am o rezervă înnăscută față de figurile cu autoritate. Mai ales dacă poartă halat alb și îmi vâră chestii de metal în vagin. Sunt sigură că ai dreptate. Domnul doctor Laurence Westcott este excepția ce confirmă regula. Așadar o să scrii acest reportaj? — Ca să spun drept, da. Îl văd ca pe un reportaj pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
muncești tot timpul, îi veni să-i spună, și nu ai nimic altceva care să umple golurile din viața ta. Ceea ce îți lipsește e forfota și agitația, o familie. Dar nu o spuse. Era prea devreme. În schimb, își puseră halatele pe ei și, hămesiți deodată, devorară cina pe care o pregătise Fran înainte să meargă sus. În timp ce stăteau la masa din bucătărie, hrănindu-se unul pe celălalt, Fran decise că niciodată nu fusese curry-ul ei cu pui mai gustos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a fost tot? O partidă rapidă și apoi fiecare la casa lui? Ce straniu era că a face dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste noapte la celălalt. Jos Laurence zâmbea. Arăta și mai chipeș în halatul de baie decât în hainele lui obișnuite. Mă întrebam, timiditatea îi revenise, dar acum părea cea unui băiețel, fermecătoare, nu cum fusese, cu o clipă în urmă, un mijloc de-a o ține la distanță, dacă ți-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
puțin deocamdată. Stevie ridică hârtia. — De ce o fac întotdeauna printr-o scrisoare? Oricum, uită-te la scrisul lui, e mult prea citeț, nu poate să fie doctor. E clar că individul e un impostor. Poate că e un instalator în halat alb. Cred că ar trebui să-l demascăm. Fran mototoli scrisoarea și o aruncă la coș. Pentru prima dată, rată. — Știi ce, insistă Stevie la sfârșitul programului, închizând ușa în urma ei, cred sincer că ar trebui să te duci acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aer exagerat de relaxat. Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Ben. Și apoi, de parcă nu mai găsea alte subiecte de conversație: — Vrei o periuță de dinți? Tata are mai multe de rezervă în dulăpior. O, și e și un halat de baie agățat pe ușă. Nu-i trecu prin minte să adauge că era al surorii lui Jack care stătuse de curând la ei. Epuizând toate strategiile de conversație, își înșfăcă walkmanul și o tuli din baie, cel puțin la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dracii. Trebuia să rămână peste noapte la un prieten. — E și casa lui, bănuiesc. A fost foarte politicos. — Și probabil și mai surprins decât tine. Jack încercă s-o rețină. — De fapt, a reacționat foarte calm. Nu mai pomeni de halat și de periuțele de dinți. Jack simți că își închidea sufletul în fața lui și îi veni s-o scuture. În schimb, se îmbrăcă și coborâră amândoi în bucătărie. Ben nu se vedea pe nicăieri. — Vrei să mănânci ceva? Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care îți câștiga imediat încrederea. Îi lăsă totodată impresia lui Fran că avea acel aer de bunătate autentică foarte rar întâlnită. Lui i-ar încredința oricând pântecele ei. Își dădu seama de asemenea în timp ce urmărea silueta lui liniștitoare îmbrăcată în halat alb pe domeniul lui - și exact asta era, dat fiind că toată lumea se apleca până la pământ când îl vedea - că acest bărbat îl cunoștea probabil pe Laurence. Biroul profesorului Fay era strâmt și foarte modern. Conținea un raft laminat, îndeplinind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ne-a asigurat accesul la un specialist în trei zile și îl sună să afle părerea lui sinceră. — Cred și eu. Stevie nu era dispusă să-i recunoască meritele fără a cârcoti puțin. Ce rost are să ai un logodnic în halat alb dacă nu e în stare să împingă câțiva babalâci ca să vă bage în față? — Stevie! Dar nu-și putu stăpâni o umbră de zâmbet în fața imaginii evocate. Stevie cea sarcastică de dinainte ieșea din nou la lumină. — I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care trebuie s-o adopți. Își va da seama că ai ales ce era mai bine pentru el. — Oh, Laurence... Laurence o îmbrățișă, ținând-o strâns lipită de trupul lui înalt și subțire. Purta încă, observă ea pentru prima dată, halatul de spital. Trebuie să fi venit în grabă direct aici. — Știu cât de greu îți e, dar trebuie să vezi situația și din perspectiva lui. Pentru persoanele care suferă de Alzheimer, disciplina și rutina devin o sursă de echilibru. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
meciul de crichet al Clubului Rotary. — Ce a făcut? După tonul maică-sii, Fran și-l închipui pe tatăl ei alergând gol-pușcă pe teren sau făcându-le ochi dulci soțiile jucătorilor în timp ce pregăteau sendvișurile cu castraveți. — A apărut îmbrăcat cu halatul lui de mătase și o pălărie de pai! Fran își stăpâni cu greu un chicotit. — Pare o alegere inspirată pe o vreme ca asta. A avut cineva vreo obiecție? — Francesca, nu despre asta e vorba! Și-au dat silința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuie să fie nasol. — Apropo, Camilla se întinse pe canapea, simțindu-se ca la ea acasă, strângându-și picioarele sub ea cu acel gest copilăresc pe care Jack și-l amintea atât de bine, cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]