2,407 matches
-
să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și abandonase deloc o dată cu vârsta acele vorbe și purtări care-l caracterizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vestea lui Mariam, care, pentru prima oară de la internarea ei, a reînceput să tragă nădejde și să zâmbească. Numai că Harun a fost cel care și-a pierdut, de la o zi la alta, orice urmă de jovialitate, de veselie, de haz poznaș. Fruntea îi era mereu îngrijorată. În seara aceea am înțeles în sfârșit ce anume îi umbla prin minte prietenului meu. Stăruia să-mi afle părerea. — Nu putem totuși s-o lăsăm la nesfârșit pe Mariam printre leproși! Din moment ce intervențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu cunosc araba, vorbită totuși jur-împrejurul Mediteranei. Ar trebui să vă prezint și eu scuze. Încurajat de atitudinea sa, am rostit cât am putut mai bine câteva cuvinte în italiana populară, adică în dialect toscan, de care am făcut împreună haz. După care i-am făgăduit pe un ton de sfidare amicală: — Înainte de sfârșitul anului, voi vorbi limba ta. Nu la fel de bine ca tine, dar suficient pentru a mă face înțeles. A luat act de cele spuse cu o încuviințare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane îmi contrariau totuși credința intimă. Faptul că un papă afirma, așa cum o făcea Adrian: „Îmi place sărăcia!“ n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau mare haz curtenii încă din prima săptămână a domniei lui, pe mine, unul, nu mă făcuse să râd în hohote. Când intrase în Capela Sixtină, se pare că noul pontif strigase la spectacolul oferit de bolta pictată de Michelangelo: „Asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL CU SACAUA: Întotdeauna am spus că aceste spectacole de improvizație nu au haz. Nu se-ntâmplă o dată să nu fie ceva... MAJORDOMUL (Înnebunit.): Ce dracu’ are? Tocmai acu’? (Toate personajele și-au părăsit locurile și s-au adunat în jurul gropii urmărind ascensiunea lui GRUBI.) MAMA (Țipând isteric.): Chemați pe cineva! Dați un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă.) PRIMUL BĂRBAT: Nu puteți fi serioși nici măcar o clipă? ( Iese împreună cu AL DOILEA BĂRBAT și cu OMUL CU SACAUA; ieșire prin groapă.) FETIȘCANA (Împreună cu vizitatorul.): Salut, provincia! (Iese.) CĂLĂTORUL GRĂBIT ( Se apropie de MAJORDOM, îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV: Trebuie să stau cu tine.. Trebuie să te văd cum îți dai duhul... MACABEUS: De ce să stai? De ce să aștepți? Omoară-mă acum. Tot voiai să mă omori... PARASCHIV: Nu, nu... Trebuie să se întâmple încet... altfel n-are haz... înțelegi? Eu vreau să fie cu haz... MACABEUS (Icnește); Nu... nu vreau să te mai aud.... PARASCHIV: De ce să nu mă mai auzi... MACABEUS: Taci măcar zece minute... Măcar un minut... PARASCHIV: Ce? Gata? Te-ai scârbit de mine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să te văd cum îți dai duhul... MACABEUS: De ce să stai? De ce să aștepți? Omoară-mă acum. Tot voiai să mă omori... PARASCHIV: Nu, nu... Trebuie să se întâmple încet... altfel n-are haz... înțelegi? Eu vreau să fie cu haz... MACABEUS (Icnește); Nu... nu vreau să te mai aud.... PARASCHIV: De ce să nu mă mai auzi... MACABEUS: Taci măcar zece minute... Măcar un minut... PARASCHIV: Ce? Gata? Te-ai scârbit de mine? Nu-ți mai place cu mine? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De unde până unde? Toată lumea vorbește despre gândire, inteligență, ars combinatoria, chestii, nicidecum despre... A, stai puțin, m-am prins: probabil că tocmai mi-ai servit o mostră din atât de specialul umor englezesc. N-are poantă, În schimb, Îi lipsește hazul. - Absolut deloc. Repet, șahul e un joc de noroc sută la sută: dacă ai norocul să nimerești un adversar mai slab, câștigi; dacă nu, nu. Poftim, acum poți să râzi... Cât privește chestia cu umorul, ce să spun... bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ferit, așa cum probabil se așteptase, drept pentru care, după câteva clipe În care mi-a cercetat fizionomia, de parcă atunci mă vedea Întâia oară, a lăsat spotul gălbui-roșiatic să alunece iar de-a lungul pereților tunelului. - Ziua ai ceva mai mult haz. Și cu eforturi mai mici, pe deasupra. O să te pun imediat la curent cu tot ce trebuie să știi, deși aș fi preferat să aleg eu momentul. Și poți să fii convins că l-aș fi ales mai bine. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poveste de adormit copiii romanțioși. Respectiv, că există cu adevărat și poate fi găsit - Îngropat, bineînțeles - În subsolul Centrului, unde abia așteaptă să fie degropat și dat În folosință publică În beneficiul omenirii... - Ți-am mai spus că n-ai haz, dar văd că insiști În mefiența ta bășcălioasă de trei parale. Te privește... Nu, nu așa s-au petrecut lucrurile, cu toate că Întâmplarea a avut și ea, Într-adevăr, un rol incontestabil. În absența perspicacității și inteligenței mele native Însă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu i-am Întâlnit niciodată pe duioșii muzicanți de odinioară care, În romanele lui Turgheniev, cântau vara rapsodii până noaptea târziu; nici pe acei bătrâni și fericiți vânători cu prada prinsă În ace de calota pălăriei, de care făcea atâta haz Epoca Rațiunii: nici pe gentleman-ului La Bruyère vărsând lacrimi deasupra unei omizi năpădite de paraziți, pe filosofii lui Gay, „mai mult gravi decât Înțelepți“, care, cu voia dumneavoastră, „caută știința În fluturi“ și, mai puțin jignitor, „ciudații germani“ ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe care o citise de nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un observator detașat ar fi ușor să facă haz de toți acei oameni ireali care mimau În orașe străine o civilizație moartă, mirajele Îndepărtate, aproape legendare, aproape sumeriene, ale St. Petersburg-ului și ale Moscovei din perioada 1900-1916 (perioada care, chiar și În anii douăzeci și treizeci, părea perioada 1916-1900
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de teroare. Ori de câte ori Încep să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde este dragostea mea - inima mea, nucleul fragil al unei probleme intime - până la cercul alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ascultam fără interes, ușor uimit doar de întâmplare. Credeam că viața le potrivește astfel spre a-și bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu mă mai putea. Eram tăbăcit de cicatrici, nu mai avea nici un haz o nouă rană. O știa și viața, plictisită și ea de mine. Trăiam, în vremea aceea, amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva, decât automatismele unui trup inert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut între acei pierzători de vreme. Spunea că fusese agent de circulație, prin anii ’3o, chiar acolo, în intersecție. Încă nu se instalase semaforul electric. Povestea cu haz fel de fel de întâmplări, despre lume cunoscută. Îi descria, mai ales, pe „gagiii de trotuar“. Un fel de berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu avea nevoie de explicații suplimentare, Sebastián Mendoza se transformă În șeful de echipă și maestrul său, iar norvegianul Knut se obișnui să-l urmeze ca un cîine credincios, făcînd tot ceea ce-i spunea și repetînd, ca un papagal fără haz, toate vorbele acestuia. Se uita În jur cu coada ochiului cînd celălalt Îl căuta din priviri pe Oberlus, se așeza la masă cînd mînca și Sebastián, iar la căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îngrozitor, încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe la sate, Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze - alese. Părul ei cel negru, moale, Desfăcut cădea la vale, Ochii tineri și căprii Strălucesc așa de vii, Iar de râde, are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri Și la alte - ncheeturi, Și la degete, la coate, La - ncheeturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei de-odată, Tremură frumseța-i toată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țara
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-o împodobească - Căci văzînd-o toată țara Crede că e primăvara. {EminescuOpVI 120} DRAGOSTE ADEVĂRATĂ Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără - ntineritoare Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere și de haz, De dulceață și necaz; Îndărătnică și dragă Cată ceartă ziua - ntreagă, Iară sara se împacă Că tot ție va să-ți placă; Dragostea de la muieri E cu sare și piperiu, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng - o tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La fântâna cea din sus Că te-aștept cu dor nespus, Eși, Tincuță, la zaplaz Că te-aștept cu dor și haz; 193 {EminescuOpVI 194} Eși, Tincuță, eși, drăguță, Eși, Tincuță, la portiță Și-mi dă apă și guriță - Că de apă sete mi-i, De guriță doru-mi-i, Pentru-n pic de sărutat N-o mai fi nici un păcat. - Bădiță, apă ți-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
măcar cu viața De durerea ce mi-ai dat. În zădaru-i, căci odihnă Nici aicia n-am găsit, Chipul tău nici zi nici noapte De mine nedespărțit. De văd ceriul, de văd stele Fața ta le-nchipuesc, Și cu-a firii hazuri toate Nurii tăi se-nvăluesc. Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas - Ele cântă, eu vărs lacrimi, Făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună De cumplitul meu suspin, Ceriul stă la îndoială: Lui sau ție mă închin? 386 {EminescuOpVI 387} {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le sui în sus Fac un haz nespus, Când le lași în jos Mă pătrund la os, Ș-acum dimprotivă Ești nemilostivă, Te-ai pornit a rău Spre amoriul tău Întoarce-te cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
urgie, Tu-i vestești mormânt. 16 Haină-mi ești la toate La câte te-am rugat - Ah! îmi zici că nu se poate Mă mir ce ți-am stricat. Isvor ești plin de har Și ai și acest dar: Faci haz să pedepsești Viețile omenești. Suspinurile mele Și desele oftări, Vrei să le ai pre ele Ca niște desmierdări. 17 De-acum nădejdile toate De la mine s-au sfârșit. Moriu, luîndu-mi ziua bună De la ceea ce-am iubit. 396 {EminescuOpVI 397
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]