8,202 matches
-
decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o cameră alăturată. Până la Săndica nu a mai adus femei în locuința pe care o ocupa de aproape un an. Dormitorul era confortabil, iar la baie și bucătărie se intra printr-un hol. Gazda avea doi copii, un băiat și o fată, care locuiau la oraș, unul la Mangalia și celălalt la Eforie Nord, unde și-au construit case, amândoi fiind căsătoriți, și părinți a câte unui copil. Casa de la țară avea patru
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
a luat camerele la inspectat. Era uimită de condițiile confortabile din întreaga locuință, de mobilă nouă și modernă, de dotări. Însemna că moștenitorii aveau câștiguri bune de își permiteau acest confort la țară. Între timp, Mircea a mers într-un hol unde era un frigider mare rusesc marca Zil și a adus o sticlă cu vin din grădina bătrânei, de culoare roz, limpede și plăcut la miros. - Ca oaspete prețios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
erau ude în totalitate. adună tot ce era murdar și pleacă. Am rămas în pat goală cu mâinile și picioarele legate. Îmi era și mai frig. Asistentele mă priveau în treacăt. Patul meu era lângă ușa rezervei ce dădea pe hol. Era penibil. Îmi era rușine și mă simțeam ultimul om. - Îți este frig. - Da, îmi este. Nu mai rezist. Spune-mi tu de ce ești aici? - Am făcut ce ai făcut și tu. - Adică ai luat pastile? - Da. - De ce? - Pentru că iubitul
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
formată din câteva clădiri, iar clădirea principală din mijloc include sala spectacolelor; a fost denumită ”Bijuteria orașului, comoara națională și internațională”. Lumea intră, probabil se cumpără bilete. Intrăm și noi. Nu facem decât să ne uităm la arhitectura acestui mare hol de la intrare, după care ieșim. În fața clădirii este o fântână arteziană, pe marginea căreia se așează turiștii pentru odihnă sau filmare. Ne fotografiem lângă panourile din fața Operei; privim afișele de pe aceste panouri. Premiera sesiunii de toamnă este în data de
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Europei, din secolul XVI și până în secolul XIX. Ne oprim în fața imensei sculpturi a lui Auguste Rodin Burghezii din Calais (Burghers of Calais) - lucrată în bronz, asamblată pentru prima oară în 1885 la Paris și zece ani mai târziu, în holul primăriei din Calais. Sculptor, grafician și pictor francez, Rodin a revoluționat sculptura la începutul secolului XX. Statuia reprezintă cinci ostatici ale căror straie strălucesc, iar chipurile sunt foarte expresive. Este prins momentul din timpul asediului orașului Calais de către englezi în
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
octombrie 1974. Am fost întâmpinați de doamna muzeograf Fănuța Gorgan care cu multă amabilitate și sensibilitate ne-a dat explicațiile necesare. Casa Memorială „Vasile Voiculescu” reconstruită după modelul casei părintești are o arhitectură cu temelie de piatră, specifică localității, cu hol pe mijloc și patru camere dispuse simetric câte două de o parte și de alta a acestuia. A fost inaugurată în octombrie 1989. Pe peretele exterior, comun cu prispa casei se află o placă depusă de Societatea Medicilor Scriitori și
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
așezate în cruce, fortificare a credinței, a puterii de apărare, a binecuvântării locuinței. Tot aici sunt expuse un tablou care înfățișează o casă în Pârscov, patefonul care a aparținut familiei Voiculescu și portretul soției scriitorului, Maria și piese de mobilier. Holul oferă imagini ale felului în care au fost receptați autorul și opera sa în sculptură, pictură și grafică. Astfel, aici pot fi admirate bustul scriitorului realizat de sculptorul Emil Pricopescu și tablouri cu ilustrări ale sonetelor voiculesciene și ale scrierilor
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
în relația lor prietenească, abia creată, chiar dacă nu aștepta mare lucru de la această relație. Avea și ea cu cine schimba o vorbă în pauzele dintre ore. Într-o zi, îndreptându-se spre cancelarie, cei doi profesori s-au întâlnit pe hol. Înainte de a intra în încăpere, Minodora i s-a adresat lui Condurache: - Sebastian, scuză-mi îndrăzneala, ce zici, putem ieși astăzi după cursuri, la o cafea? - Desigur, nu am nimic deosebit în program, răspunse el prompt, chiar dacă era surprins de
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o cameră alăturată. Până la Săndica nu a mai adus femei în locuința pe care o ocupa de aproape un an. Dormitorul era confortabil, iar la baie și bucătărie se intra printr-un hol. Gazda avea doi copii, un băiat și o fată, care locuiau la oraș, unul la Mangalia și celălalt la Eforie Nord, unde și-au construit case, amândoi fiind căsătoriți, și părinți a câte unui copil. Casa de la țară avea patru
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
a luat camerele la inspectat. Era uimită de condițiile confortabile din întreaga locuință, de mobilă nouă și modernă, de dotări. Însemna că moștenitorii aveau câștiguri bune de își permiteau acest confort la țară. Între timp, Mircea a mers într-un hol unde era un frigider mare rusesc marca Zil și a adus o sticlă cu vin din grădina bătrânei, de culoare roz, limpede și plăcut la miros. - Ca oaspete prețios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
se ia o simplă tensiune arterială! Pe noi, pe mine și pe sora mea, evită să ne ia; dacă reușim să o convingem să ne ia, mai întâi ne roagă cu promsiune de bătaie să o așteptăm afară sau pe hol, sau la vreo cățiva kilometri de spital. Nea Mărin era suspect de T.B.C. Lucra pe la oameni ce se nimerea. Și oamenii, ca să mai scutească banii, îi mai dădeau și câte o țuică sau mai multe și poate și o țigară
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
un pic stâlcit, dar aproape fără pauză. Dacă nu are nimic de comunicat îi imită pe ceilalți. Când e vorba despre el folosește persoana a treia. Ziua începe cam așa. Teo deschide ușa apartamentului, își îndreaptă privirea spre becul de pe hol și strigă pe un ton de comandă: - ‘uminaa ! Becul de pe hol are atașat un senzor de mișcare și Teo știe că nu e nevoie de comutator. Gabi țâșnește pe lângă Teo, lumina se aprinde și Teo, mulțumit, o urmează pe Gabi
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
de comunicat îi imită pe ceilalți. Când e vorba despre el folosește persoana a treia. Ziua începe cam așa. Teo deschide ușa apartamentului, își îndreaptă privirea spre becul de pe hol și strigă pe un ton de comandă: - ‘uminaa ! Becul de pe hol are atașat un senzor de mișcare și Teo știe că nu e nevoie de comutator. Gabi țâșnește pe lângă Teo, lumina se aprinde și Teo, mulțumit, o urmează pe Gabi până ajung amândoi la ușa noastră. Nu bat la ușă ci
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
o demonstrație de virtuozitate artistică Dan Cornel, care nu este la prima lucrare de acest fel (a mai executat picturi murale de dimensiuni mari, dar de interior, la Babadag, în Harghita, sau la Dornești, în județul Suceava, unde a pictat holul Ateneului Cultural realizând o lucrare extinsă pe o suprafață de cca. 30 m. p. cu genericul „Ploaia de stele”), pictează din plăcere și din dorința de a lăsa ceva în urma lui. „Lucrarea aceasta - spune el îndreptând mâna spre zidul înflorit - va
PĂDUREA DIN STRADĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349573_a_350902]
-
cu lumânări, ne-a dat mama pițărăi și prăjituri să dăm de pomană. Îl vedeam parcă pe Radu întinzându-mi „Muntele vrăjit“ de Thomas Mann la ziua mea, luându-mă în brațe și sărutându-mă, invitându-mă la dans, în holul Casei de Cultură și voiam să strig „Nu! Nu!“, să împiedic acel accident, de parcă Radu ar fi dispărut atunci, acolo, în fața mea. Am închis ochii, am strâns pumnii și am așteptat o minune. Când i-am deschis, Săndel mă ținea
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
actuala amantă. Andrei îi ceru și el ziarul. - Vreau și eu să-l citesc! spuse băiatul ochind articolul citit de tatăl său. De la Piața Romană, unde aveau apartamentul, ajungea repede la Universitate. Era vineri și se apropia weekend-ul. Pe hol, Iulian se întâlni cu noua asistentă, o brunetă filiformă, mereu cu zâmbetul pe buze. - Merg cu barca pe Dunăre. Nu veniți și dumneavoastă, domnule Ginică? întrebă tânăra pe frumosul său coleg, mai vârstnic. veșnicul trist - neconsolat după moartea soției sale
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
dacă o fac, nu avem medici care să le folosească ori nu sunt lăsați de casele județene de sănătate care pun pacienții să aștepte și șase luni pentru un rmn. După trei luni, mulți pacienți mor, rmn-ul rămâne pe un hol, pacientul rămâne la morgă sau între patru scânduri. Trei sute de români mor zilnic. În câțiva ani, nu vom mai avea nici medici la urgențe-toți pleacă la stăpâni străini, să îngrijească popoare care nu ne respectă ca neam, pleacă și pentru
ÎNTRE PASTILE ȘI VERSURI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350269_a_351598]
-
bani, deși unii mai primesc mici cadouri, dar au bun simț și codul lui Hipocrate în cerebel. Sunt acei medici tăcuți, calculați, rezervați, care nu trompetează și nu ies cu nimic în evidență, care nu cer șpagă de la pacienți pe holurile spitalelor ori pe la lifturi, sunt acei medici care respectă sărmanii, neasigurații și bolnavii. Fumați ? mă întreabă asistentul de pe salvare, întrerupându-mi gândurile la lupta cu sistemul medical. Dau din cap afirmativ, printre perfuziile cu glucoză, băgate prin niște branule, la
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
buzunar domnul asistent, nu că te-ar interesa asigurarea mea. Asistentul tace și nu mă mai întreabă nimic, parcă aprobându-mi logica curată ca lacrima. Ajung și la raze, mai aștept treizeci de minute, deci până acum patru ore. Pe hol, același asistent îmi spune pe tăcute, că ar pleca în afară, pe bani mai mulți, că aici nu mai are lumea să dea, iar ministerul nu le mărește leafa. Păi , zic eu, dacă toți ați pleca, pe pacienți cine i-
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
nas, după ce jumătate de corp era paralizat. Nu simțeam decât propriul puls și o liniște perfectă, caldă, calmă, dumnezeiasca. Am mai simțit de altfel niște mâncărimi pe nas, probabil că acea mască avea bacterii intraspitalicești, mai devreme eu văzând pe holul spitalului și doi gândaci ce urcau agale pe niște uși cam ruginițe. Am trecut de operație cu bine, desi inima mi-o cam luase pe brazda, m-au pus pe o targă, anesteziat, să mă ducă în salonul de terapie
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
Gabriellé simți nevoia să meargă la baie și atunci se ridică din fotoliu, întrebând unde este amplasată. Condurache o luă pe după umăr și o conduse prin living room spre o ușă ce a stat tot timpul închisă. Dădea spre un hol larg cu mai multe uși. Luând-o de mână, deschise una dintre uși și îi arătă baia. Observase că lichiorul și căldura șemineului începuseră să-și facă efectul asupra tinerei. În fața ușii deschise, o luă de după umeri și o strânse
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
mai și pună în practică! Aruncă pe față cu apa rece ca gheața, pentru a alunga aburii alcoolului ce-o cam amețiseră și să se răcorească. Se simțea ciudat din cauza păhăruțelor golite. Deliciosul lichid își făcea simțit efectul. Revenită în hol, nu a fost atentă ce ușă a deschis și s-a trezit în mijlocul unui dormitor elegant, cu un pat mare matrimonial pe mijloc, cu tăblii din lemn pictat, acoperit cu un pled strălucitor de culoare turcoaz. De părțile laterale ale
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
că trebuie să o fac și totuși nu sunt un grafoman. Sunt luni în care nu scriu nici un vers. Atunci, trebuie că poezia se află la alții, deci nu o poți stăpâni așa cum ai cumpăra un frigider, e acolo pe hol și gata... Fie le scriu, fie că le citesc, versurile nu țin locul a ceva cum s-ar crede, ci ele completează nevoia de Absolut. Îmi place să dau vina pe Yahve, pentru că de la El a pornit inspirația psalmilor lui
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
încă în faza de investigații, m-am refugiat în Hall, o suburbie engleză a capitalei Canadei Ottawa, după piciorul în spate care mi l-a aplicat „prietenul” la care venisem să facem afaceri trăznet. Când eram la Hall (se pronunță „hol”) mă trezesc vizitat de un domn „bine” care se recomandă Michell (Mișel) Turcott ofițer de „immigrations”. M-a întrebat în ce limbă să vorbim, engleză sau franceză. I-am răspuns „în franceză” (engleza mea era catastrofală, dar nici cu franceza
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
și că aveau dreptate oamenii, că na, la ei disciplina-i totul! A doua zi însă, la ora șase când Veronel suna cu stilul obișnuit la ușă, se auzi un clănțăni și aceasta se deschise lăsându-l să intre în hol. Primul lucru care-l izbi fu lipsa totală a mirosurilor normale în scara oricărui bloc! Nu era miros de șoareci, dejecții de diferite proveniențe, de apă stătută de la subsol, de urină, de fasole fiartă și dată în foc, de varză
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]