19,061 matches
-
cum venea de repede pentru a pescui. Se forța să ridice din apa limpede crâsnicul prea greu pentru el, urmărea cu bucurie cei doi-trei peștișori care ar fi Îndeplinit orice dorință omenească numai să scape, Îl așeza pe malul cu iarbă Înaltă, schimba „nada” (resturi de mămăliguță furate din rația câinilor sau din porția sa de dimineață) și Îl cobora Într-un loc unde Cineva Îl sfătuia de bine. Când apăreau semnele dimineții depline, șefii de atelaje (foștii căruțași), În funcție de gradul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și riscă o Întrebare: Pot să n-o sărut pe fată? Rămâne cum am stabilit! și nu uita să spui săru’mâna Maricuței și mulțumesc, Mariniței! Drumul s-a lărgit vizibil, iar În stânga sa se Întindea un șes imens, cu iarbă scurtă și bogată și cu un steag dacic alb, așezat În vârful unui stâlp Înalt și pe care vântul Îl umfla mereu. Erau un aerodrum, așa cum va afla mai târziu. Au trecut pe lângă o moară gălăgioasă, ascunsă Între pomi și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
totul către ea. Fata l-a privit În ochi cu subînțeles și i-a spus: Dacă ne vede cineva pe drum și ne spune! Mai bine oprește-n poiana ceia! Va s-a executat imediat, au descălecat În poiana cu iarbă deasă și mai verde decât cea de pe câmp, cu mare grabă au legat mânza să nu fugă și s-au rostogolit peste o pală de fân, care proaspăt cosit Împrăștia un miros care ar fi scos din fire și pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Roxana Gabriela Braniște îl imită fără grație pe Ion Barbu, preluând unele sugestii și din „limba poezească“ a lui Nichita Stănescu. Rezultă o păsărească pe care nu o putem considera nici măcar un joc de-a poezia: „M-a rele ochii ierbii. / Soarele negru în interiorul pietrei / conjugă în A carnal. / Curbele stingerii fruct detronat / prelungirii semnului. Mă nor firea materia. / Ambrozie dativ se scurg sufocând / barbarul. / Ochiul cub cu I în A.“ Dacă suntem bărbați (și mai suntem, unii dintre noi), simțim
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se mobilizează să acrediteze în conștiința publicului această construcție epico-lirică prolixă și greoaie, cu pretenții de originalitate. Adrian Alui Gheorghe pretinde că „Bică N. Căciuleanu prinde, cu grație, fluturi“. Poate că prinde fluturi, la propriu, în weekenduri, când iese la iarbă verde, dar în literatură nu prinde nimic, nici măcar musculițe. Cât privește grația, de unde grație, într-o carte plină de obscurități și stridențe, de jocuri de cuvinte chinuite, de enunțuri apodictice lipsite de acoperire în idei? Să citim împreună: „Fiecare și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
demult o carte (Viscole în azur, Clusium, Cluj-Napoca, 2001) care pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele / Frumoasă toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur, / Cu mâna ta de piatră, / Cu mâna ta de lut și ierburi / Mereu creezi / Mereu distrugi...“ Unii autori, neînțeleși de contemporani, se consolează cu gândul că scriu pentru posteritate. Abia generațiile viitoare - își închipuie ei - vor fi capabile să-i înțeleagă și să-i aprecieze. Pentru cine scrie Ionel Câmpeanu? Probabil pentru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
modul ei de a concepe poezia este neinspirat. Ea... sare peste cal, în sensul originar al expresiei, și anume în acela că, vrând să încalece poezia, își ia prea mare avânt (lexical) și sare dincolo de ea: „vermuthul lui Kether, în iarbă, înlănțuind / verticale corzi. Cu gura mare / ca o Gorgonă, (vizibil prin pubisul verde / al lemnului) // occiputul. Rictusul mortuar / rictusul vizibil - invizibil. Calul mort cu / gura deschisă.“ (Lacinius) Că lemnul are pubisul verde, mai treacă-meargă. Dar că vermuthul lui Kether înlănțuie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fac din cuvinte / ce colcăie-n mine / cuțite / și spintec cu ele / închisoarea de întuneric/ și de tăcere.“ (idem) Din nefericire, parcurgând volumul, ne dăm seama, în scurtă vreme, că totul este dramatizat în acest stil, că până și inofensiva iarbă sau binefăcătoarea ploaie apar angajate în activități suspecte: „Iarba înghite pași furișați / de felină venită să sfâșie / tihna primului ceas / din jumătatea altui început. / Rafale de ploaie îmi biciuie / ochii spălând / durerea neprimenirii.“ (Ore fără memorie) Autoarea nu își găsește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spintec cu ele / închisoarea de întuneric/ și de tăcere.“ (idem) Din nefericire, parcurgând volumul, ne dăm seama, în scurtă vreme, că totul este dramatizat în acest stil, că până și inofensiva iarbă sau binefăcătoarea ploaie apar angajate în activități suspecte: „Iarba înghite pași furișați / de felină venită să sfâșie / tihna primului ceas / din jumătatea altui început. / Rafale de ploaie îmi biciuie / ochii spălând / durerea neprimenirii.“ (Ore fără memorie) Autoarea nu își găsește nici o clipă liniștea. Ea are mereu inițiative excentrice, ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sărăcia materială.“ (Rădăcinile răului) Toate locurile comune ale taifasului cotidian, toate poncifele de care luăm cunoștință, cu o indiscreție involuntară, într-o sală de așteptare plină de persoane vorbărețe sunt transcrise de autorul cărții cu maximă seriozitate. Mai lipsește cugetarea „iarba e verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită sensibilitate și merită ținută minte: „Pe o sârmă / cu becuri colorate / stau întinse la frig / sărbătorile de iarnă.“ (Dezamăgire) În rest, poemele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu este vorba de acea inadecvare sublimă care caracterizează operele unor mari scriitori ca Shakespeare sau Eminescu. Aceștia pun în mișcare, fără calcule de rentabilitate, o uriașă și greoaie mașinărie filozofico-poetică, fie și numai pentru a descrie un fir de iarbă. Lui Adrian Munteanu nu îi este proprie această neeconomicoasă utilizare a spiritului creator, cu butonul dat ‹ mereu la maximum, specifică geniilor. Preferința sa merge către o solemnitate exterioară, mereu aceeași, către simularea gravității, prin tonul adoptat: „Nu voi plăti doar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pe acestea trei, de le-ntâlnești în om, / Ele-l supun, îl demolează, îl fac neom.“ „Cât rău poate să facă o minciună, / O știe numai cel ce n-are viață bună / Și i-au stricat-o mincinoșii, mătrăgună“ etc. Iarba este verde, cerul este albastru. Este bine să fie bine și este rău să fie rău. Cam așa s ar putea rezuma cartea Ioanei I. Negreanu. Autoarea nu înțelege că afirmațiile ei simpliste nu au legătură cu literatura. Crede, dimpotrivă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stil: „Vin cu sufletul plin de bucurie într-un oraș cu o mare încărcătură de trăiri istorice... Cât despre trecerea lui Eminescu pe aici, nu mai trebuie să mire pe nimeni, căci mie mi se pare că râul și ramul, iarba și apele, cerul și pământul nostru dintotdeauna, poartă semnul eminescian al trecerii...“ Este greu de înțeles cum pot comunica doi oameni în acest stil. Ei nu află, de fapt, nimic nou unul de la celălalt, ci doar simulează dialogul. (Dacă vrem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a reușit să-și facă iubită dintr-o grădină. După numai câteva pagini ni se oferă însă o surpriză și mai mare. Poetul s-a culcat și cu o pădure: „Doar frunzele mai pot să numere / de câte ori cu pădurea / pe iarbă m-am culcat / de câte ori buzele ei / roșii de fragi / cu sete m-au robit / Nebănuite fântâni de șoapte / și visuri mi-a dăruit / În nopți cu rouă cântând / m-a trimis acasă / doar cu pletele-i de vânt / Eu am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
declinul moral al cerului: „În vremi de sus s-a resemnat / și începu să stea culcat, / Cu toate că i s-a prescris, / să nu adoarmă sub cais.“ Cum anume poate să adoarmă cerul sub cais? Își așterne întâi o pătură în iarbă? Strofa finală a poemului constituie o ultimă escaladare a absurdului (involuntar): „Și de atunci stă și urzește / un zâmbet fistichiu de pește; / vor trece mii și mii de ani / până va ști c-a mers prin bolovani.“ De ce trebuie să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asemenea o copilă (idem). [...] Vlăstarul bătrânei era imperfect de-a dreptul - nestrălucind prin frumusețe exterioară sau interioară; mai păcătuia prin lenevie, vicii de caracter, egoism și ieșiri necontrolate...“ Citindu-l pe Bogdan Ulmu, ni se face dor de Ion Creangă. Iarba este verde Înregistrăm încă un adept al haiku-ului: Ion Untaru, autorul volumului Păsări și cuvinte (Amurg sentimental, București, 2008). Poezie ultrascurtă, cu formă fixă, practicată (cândva) pe scară largă în Japonia, haiku-ul cunoaște de mai mulți ani un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este unul dintre acești entuziaști. Are o anumită sensibilitate, dar rareori reușește să și-o exprime (de exemplu, în următoarea terțină: „Tata/ lângă stâlpul casei -/ amândoi sculptați de vreme“). În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile și vrea să-i spună de ce multe nu-i plac), dar această întâmplare merita, oare, eternizată? Prefațatorii - Vasile Moldovan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gurii și mirosul Danei îi intră prin toți porii. Nonșalanța cu care este abordat îi place și angajarea fetei se face cu nerăbdare. Din acest moment, Gelu intră în zona celor care mint mai tot timpul. Mergem cu copiii la iarbă verde sîmbătă? întreba soția. Plec la Brașov, am... Dar n-am mai ieșit de mult. Tu ai vrut să devin grangur, nu? Gelu își privește atent soția. Are picioarele cam groase, fundul cam mare, sînii lăsați și fața cu riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
codrului. Deodată drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri, în pereții drepți și acoperiți parțial de ierburi, erau găuri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin. Lîngă butuci erau alți 12 butucei, acoperiți cu blănițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se preteze la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
satisfăcut că a stins litigiul. Aneta Drumeagul se oprea la casa lui Obadă, acolo unde satul de munte își propusese să se oprească. Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar printr-o iarbă mai scofîlcită, semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a întins cît este de lung lîngă fîntînă. Fără să-și rupă vreun os sau să cadă în balta cu noroi de lîngă fîntînă. A făcut un pas în spate și unul lateral și abia apoi s-a întins pe iarba curată. A stat lat cît a stat și a rămas surprins că Anica, deși trebăluia la nici zece metri, habar n-avea de leșinul bărbatului ei. În consecință, a început să geamă din ce în ce mai cu forță, pînă cînd femeia l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pic nesimțiți tot sînt, concluzionează amîndoi într-un glas. Îmi faci alt vin fiert, nu? Da, tati, imediat. Un sărut de împăcare încheie episodul trist care tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]