6,525 matches
-
profesor consultant. O injustiție enormă, de neiertat. Cei care îl dăduseră afară în 1949 și îi luaseră locul la catedră îl împiedicau acum să mai aibă contact cu studenții. Contribuțiile critice și de istorie literară i-au apărut în „Însemnări ieșene”, „Lumea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul”, „Bacăul”, „Victoria”, „Viața românească”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. A fost căsătorit cu istoricul literar Elena Piru. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973) și Premiul „B.P. Hasdeu” al
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Academiei Române (1977). P. a debutat în revista „Năzuinți” al Liceului „Principele Ferdinand” din Bacău (1935) cu articolul Fragmente din ideologia eminesciană. În „Jurnalul literar” (1939), la îndemnul lui G. Călinescu, semnează recenzii critice, după ce publicase versuri, ca student, în ziarele ieșene. Este semnalat în 1941 de G. Călinescu în Istoria literaturii române.... Colaborator permanent la „Națiunea”, s-a format spiritualicește în cercul lui G. Călinescu. Fiziologia criticii și Istoria literaturii franceze de Albert Thibaudet și De la Baudelaire la suprarealism de Marcel
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
mare vibrație lirică, în tonuri wertheriene mai potolite, străbătute de un inefabil regret, în stilul elegiac al lui Anghel”. Studiul despre Ibrăileanu este, în totalitate (Viața... și Opera...), o operă solidă, cea mai importantă ce s-a scris despre criticul ieșean. Nu i s-ar putea reproșa decât ușoara tendință de a minimaliza, prin comparație, pe E. Lovinescu, adversarul bucureștean al lui G. Ibrăileanu. În același stil sunt scrise și monografiile despre Costache Negruzzi, Liviu Rebreanu, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, cu
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
treptele ierarhiei universitare până la gradul de profesor (1998). Își ia doctoratul la Universitatea din București (1984). În perioada 1991-1994 a fost lector la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier (Franța). După întoarcerea în țară e ales prodecan al Facultății de Litere ieșene, în 1998 devenind decan. Debutează în „Convorbiri literare” (1976) și colaborează, mai cu seamă cu articole și studii de specialitate, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”, „Kodikos-code. Ars semiotica” (Tübingen), „Dialogue
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
du discours poétique, Iași, 1988; Stil și mentalități, Constanța, 1991; Sensuri din forme, Iași, 1996; Sémantiques, Iași, 1998. Repere bibliografice: Radu Voinescu, „Clasicism” și „modernism”, RL, 1993, 22; Leonida Maniu, „Sensuri din forme”, AUI, filologie, t. XLII, 1996; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 347. Ș.A.
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
început de amenințarea morții. Este descoperit de Lucian Valea, profesorul său de literatură, care în 1965 îi înlesnește debutul cu versuri în pagina culturală a ziarului „Zori noi” din Suceava. Student fiind, e prezent cu poezie în mai toate revistele ieșene și inclus în antologia Cerul în apă (1970). A colaborat la „Iașul literar”, „Alma Mater” („Dialog”), unde semnează cu pseudonimul Daniil Vania, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Clopotul” (Botoșani) ș.a. Debutează cu un volum personal, Frații mei blânzi, în 1974
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
Personalități, IV, 220-222; Radu Mareș, Pe cont propriu, Cluj-Napoca, 1986, 260-287; Miron Blaga, „Voce eternă. Pro Patria”, F, 1986, 2; Nicolae Turtureanu, Celui care tace. 15 ani după Corneliu Popel, CRC, 1993, 13; Dicț. scriit. rom., III, 814-816; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 346-347. S.D.
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
la „Timpul” și lucrează ca redactor la Editura Universității „Al. I. Cuza” (1990-1992). Pentru o perioadă mai mare de timp va fi publicist-comentator la „Contemporanul” (1991-1999), ulterior fiind lector la Departamentul de Jurnalistică și Științele Comunicării al Facultății de Litere ieșene. A beneficiat de mai multe burse de studii în străinătate (Italia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania). Debutează cu poezie în „Convorbiri literare” (1973). În studenție este, pe rând, redactor, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
Caligrafii poetice, RL, 1999, 31; Faifer, Faldurile, 111-113; Cistelecan, Top ten, 90-92; Bucur, Poeți optzeciști, 178-181; Constantin Ciopraga, Dorin Popa: măștile poetului, CL, 2002, 10; Liviu Antonesei, „Introducere în studiul și istoria mass-media”. „Textul jurnalistic”, „Timpul”, 2002, 11; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 340-341. Ș.A.
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
două veșnicii, Iași, 1996; Povești și povestiri, Iași, 1996; De dragoste, Timișoara, 1999; Orașul Siret și împrejurimile, Iași, 1999; Cale și drum, Timișoara, 2001; La porțile norocului, Iași, 2002; Oameni și întâmplări din satul meu, Iași, 2002. Antologii, ediții: Poezia ieșeana contemporană, Iași, 1968; G. Tutoveanu, Versuri, pref. G.G. Ursu, București, 1968; Amintiri despre Eminescu, Iași, 1971; I. Heliade-Rădulescu, Scrieri lingvistice, București, 1973; Amintiri despre Titu Maiorescu, Iași, 1973; Amintiri despre Sadoveanu, Iași, 1973; Amintiri despre Ibrăileanu, I-II, Iași, 1974-1976
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
Amintiri despre Ion Creangă, Iași, 1981; Iuliu Cezar Săvescu, Scrieri, pref. edit. și Lucian Chișu, București, 1984; Amintiri despre Liviu Rebreanu, Iași, 1985; Șiretul, vatra de istorie și cultură românească (în colaborare), Iași, 1994. Repere bibliografice: Teofil Răchițeanu, Antologie poetica ieșeana, TR, 1969, 15; Al. Piru, G. Tutoveanu, „Versuri”, RL, 1969, 3; Constantin Ciopraga, Eminescu în amintirile contemporanilor, „Glasul Patriei”, 1971, 35; Șerban Cioculescu, M. Sadoveanu-taciturnul, RL, 1973, 23; Șerban Cioculescu, Portretul lui Titu Maiorescu, RL, 1973, 37; Mihai Ungheanu, Amintiri
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
15; Romulus Diaconescu, Creangă în memoria contemporanilor, R, 1981, 12; Rachieru, Poeți Bucovina, 326-327; Constantin Blănaru, Virtuțile perene ale fabulei, „Țară Fagilor”, 1998, 3; Datcu, Dicț. etnolog., ÎI, 130-131; Radu Rotaru, Poemele Ionpopescului cel siretean, CRC, 1999, 7; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 347-349; Ilie Dan, Reîntâlnire cu Păcală, RR, 2003, 1. I.D.
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
, Jacob (31.V.1921, București - 5.II.1996, Roma), prozator și eseist. Își petrece copilăria la Iași, unde este elev la Liceul Internat, după absolvirea căruia urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene. Redactor la ziarele „Moldova” și „Lupta Moldovei” (1945-1947), înființează revista literară „Pygmalion” (1947), suspendată de cenzură după două numere, trece ca redactor la „Flacăra”, „România liberă”, „Contemporanul” (1948-1951) și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Înscris în Partidul
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
limba franceză la Liceul Internat și la Seminarul Pedagogic Universitar. În același timp, face parte dintre animatorii Cercului de Studii Franco-Române Luteția din Iași (în 1936 e vicepreședinte) și se afirmă cu articolele publicate între 1936 și 1940 la „Însemnări ieșene”, unde e și secretar de redacție. Își susținuse doctoratul în litere în 1935, luat magna cum laude, la Universitatea din București, sub conducerea lui Charles Drouhet, cu studiul introductiv și ediția critică a volumului Les Filles du feu de Gérard
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
îl consacră pe P. ca „nervalian” de prim rang, ediția sa rămânând una de referință. În 1939-1940 predă la Școala Normală Superioară din Iași, iar în 1942 e numit profesor suplinitor la Catedra de limba și literatura franceză a Universității ieșene, devenind titular în 1946. Va juca un rol salutar când, în ciuda dificultăților, reușește să pună la adăpost, în propriul domiciliu, o parte din fondul de carte al Cercului Luteția, desființat de autoritățile comuniste în noiembrie 1948, odată cu Institutul Francez de la
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
București și cu întreaga misiune franceză în România. Va fi șef al Catedrei de franceză de la Universitatea din Iași până în anul pensionării (1969), cu o întrerupere impusă de desființarea acestei catedre, între 1950 și 1957. După 1957 reorganizează învățământul universitar ieșean de studii franceze, reușind să coaguleze un nucleu de profesori valoroși și să formeze o școală în domeniu. Paralel cu strălucita carieră didactică, a deținut funcții administrative de mare responsabilitate: director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” (1946-1947), decan al Facultății
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
țară, precum și la universitățile din Praga, Bratislava, Budapesta ș.a. Debutul publicistic are loc în 1922 în „Buletinul Seminarului Pedagogic din Iași” cu articolul Literatura romantică franceză în educație. Semnătura sa va fi prezentă în „Viața românească”, „Athenaeum”, „Gând românesc”, „Însemnări ieșene”, „Ethos”, „Opinia”, „Revue de littérature comparée” (Paris), „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Secolul 20”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. P. rămâne, înainte de toate, un model al
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
al publicației „ Săptămâna culturală a Capitalei”, iar din 1956 până în 1970 face parte din comitetul de redacție al revistei „Teatrul”, unde ține lunar, cu unele intermitențe, cronică dramatică. Debutează în 1943, cu elegia Zbucium, în „Năzuinți”, publicație a Liceului Național ieșean. Scrie și la „Vremea”, lucrează ca ziarist la „Opinia” (1946-1948) și „Lupta Moldovei” (1948-1950). Prima lui piesă, Rățoiul, se joacă în 1948-1950 la Teatrul Național din Iași. Uniunea Scriitorilor i-a conferit în 1961 un premiu pentru piesa Băiatul din
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
va activa din 1949 la diverse școli generale din București, până în 1968, când se pensionează. E prezent în publicistică încă din 1933, cu un articol literar în „Calendarul” (București), iar versuri îi apar în revista „Sfarmă-Piatră” (1938). Colaborează la „Însemnări ieșene”, „Claviaturi”, „Orizont”, „Viața Basarabiei”, „Vremea”, „Dacia rediviva”, „Universul literar”, „Curentul magazin”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare” ș.a. În prima plachetă a lui P., Din ploile orașului meu (1938), pot fi ușor detectate influențe directe din poezia lui G. Bacovia sau
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
se întrețină, se angajează cântăreț la biserica Sf. Gheorghe din Galați, apoi și la mănăstirea Socola. După ce, timp de un an, urmează Școala Politehnică din capitală, în 1890 își dă bacalaureatul și devine student la Facultatea de Științe a Universității ieșene; își va lua licența în matematică și fizică în 1895. În 1891 intră, la Iași, ca bursier la Școala Normală Superioară, unde îl are coleg pe G. Ibrăileanu. Din 1894 până în 1928 își exercită vocația de om de catedră: suplinitor
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Spina și I. Fr. Botez. Cele mai semnificative articole sunt Analiza emoțiilor de E. Lovinescu, Literatura și politică de Nichifor Crainic, Adevărul în teatru de Adrian Maniu, Din trecutul teatrului moldovenesc de Iorgu Iordan, în acești ani director al Naționalului ieșean. Se mai publică un necrolog consacrat lui Al. Davila, interviuri, programele premierelor. Alți colaboratori: Ion Marin Sadoveanu, Adrian Păscu, Vladimir Orleanu. A.P.
PREMIERA ARTISTICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289007_a_290336]
-
G. Coșbuc, Al. Vlahuță, N. Gane, Calistrat Hogaș ș.a. -, nu toți animați de aceste convingeri, dar asigurând prestigiul revistei, ecoul ei în epocă și în posteritate. În litera lui, p. a fost ilustrat doar de autori periferici din ambianța publicației ieșene, precum Spiridon Popescu, I. I. Mironescu ș.a. După primul război mondial p. își pierde însă aproape total autonomia ca ideologie, fiind abandonat chiar de inițiatorii lui, care îl consideră, în noile condiții sociale, un fenomen istoric revolut. Repere bibliografice: Ibrăileanu
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
studențești „Alma Mater”. Lucrează, succesiv, pe posturile de corector, redactor și secretar general de redacție la revista „Convorbiri literare”. În 1991 intră ca lector la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar din 1992 predă la Facultatea de Litere a Universității ieșene, unde avansează până la gradul de profesor. Mai îndeplinește funcția de redactor-șef al publicațiilor „Sud-Est” (1991-1992) și „Continent” (din 1999). Colaborează cu poezii și critică literară la „România literară”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Steaua”, „Contrafort”, „Contrapunct” ș.a. P. debutează în revista
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
, gazetă politică săptămânală apărută la Iași din martie până la 26 iunie 1891. Ca atâtea alte publicații politice, R. era editată în scopuri electorale. Redactorii au însă experiență jurnalistică. O cronică științifică, literară și artistică, alta a vieții ieșene, parodii și satire ale activității partidelor se adaugă publicisticii electorale, înviorând paginile foii, la care colaborează Ovid Densusianu (cu studiul Primele ambasade ruse în Apus), Al. A. Bădărău și un M.C., probabil Mihai Codreanu, atunci în vârstă de cincisprezece ani
RADICALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289089_a_290418]
-
studii de filologie romanică și filosofie la București, audiază cursuri și la Universitatea din Iași, ca studentă refugiată în anii războiului, dar revine în capitală, unde susține examenul de licență cu Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu și Ion Bianu. În perioada ieșeană drumul i se intersectează cu al lui Ion Vinea, a cărui soție devine. Chiar dacă mariajul nu va dura, relația de prietenie dintre cei doi continuă pe tot parcursul vieții. Q. funcționează ca profesoară de literatura română și istorie la Institutul
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]