2,337 matches
-
o produc și pe care noi o numim poetică [...] Universul poetic astfel definit prezintă mari analogii cu ceea ce putem presupune despre universul visului.“ Universul poetic imaginează o lume lăuntrică fără corespondent în realitate, creează un spațiu interior și o durată iluzorie ce ființează numai prin cuvintele poetice care le numesc și le fac să existe. Imaginarul poetic este, așadar, autonom în raport cu realitatea, există numai în lumea semantică a textului, este construit pe repere spațiotem porale psihice (chiar și atunci când creează iluzia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
verbe la persoana a doua (Nu vezi?); verbe la modul imperativ - Taci. 5. Prin metafora himerei se sugerează ideea că teatrul este ficțiune cu un asemenea impact asupra spectatorului, încât numai când totul ia sfârșit spectatorul conștien ti zează caracterul iluzoriu al „realității“ scenice. 6. În scena citată, caracterizarea indirectă vizează numele eroilor (dramaturgul Samuel Beckett și personajul absent din piesa Așteptândul pe Godot), comportamentul, gestica, mimica precizate în didascalii (Godot: Pe umărul lui Samuel Beckett/Smiorcăinduse); de asemenea, trăsăturile de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cuvinte alienarea esenței sale este surprinsă și mai precis de Epicur: "Dintre dorințele noastre, unele sunt firești și necesare; altele sunt firești, dar nu sunt necesare, iar altele nu sunt nici firești, nici necesare, ci se datoresc numai unei păreri iluzorii. Epicur consideră ca firești și necesare dorințele care suprimă durerea, ca, de exemplu băutura, atunci când suntem însetați; pe când prin dorințe firești, dar nu necesare, el înțelege pe acelea care numai diversifică plăcerea, fără să caute să înlăture suferința, ca de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o intenție moralizantă prea bună. în "Cuvintele lui Buddha", asceza este total respinsă, iar calea dreaptă este descrisă limpede: trebuie să pătrunzi în timpul vieții apariția, "vălul mayei" [maya termen de origine sanscrită desemnînd lumea materială, vizibilă, concepută ca fiind pur iluzorie N.t.], ca să ajungi în Nirvana. Trebuie să renunți la dorințele multiple. Nirvana, risipirea, dispariția dorințelor exaltate și multiple, nu simbolizează deloc neantul total, neantul absolut, ci starea de concentrare perfectă, starea de absorbție a dorințelor multiple de către dorința esențială
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
confruntări directe. Iar distrugerea inamicului astăzi nu mai poate fi considerată o victorie ci mai degrabă o înfrângere adusă la adresa umanității. Războaiele au existat, există și vor exista, fac parte din natura umană, așa cum existența unei societăți democratice perfecte este iluzorie. Însă nu eliminarea războaielor este obiectivul sancțiunilor economice ci ponderarea situațiilor conflictuale de așa natură încât să nu degenereze în conflicte majore sau mondiale de neoprit. Dacă spre exemplu organizațiile internaționale în măsură de a lua decizii vor avea de
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
în considerare apelul insistent care vine dinspre suferințele reale suportate de victimele violenței. Criticile "sociologice", prin caracterul lor totalizant, împiedică acest lucru: negând orice responsabilitate locală, simplificând etiologia violenței într-o simplă producere socio-economică, ele trimit la speranța într-o iluzorie mare seară 11 când armonia postrevoluționară ar rezolva aceste probleme la urma urmei secundare. Dincolo de reconsiderările politice, pe care mulți cercetători ai violenței în școală le împărtășesc, trebuie să ne ferim de riscul lipsei de acțiune pe care îl implică
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
prezintă mai mult activitatea serviciilor decât delincvența reală. Paradoxul este pe deplin cunoscut: cu cât serviciile sunt îndemnate să semnaleze faptele, cu atât crește delincvența! A conchide, pornind de la statisticile delincvenței înregistrate, că delincvența a scăzut sau a crescut e iluzoriu și adesea eronat cel puțin în ce privește delincvența de masă, mica delincvență. Decalaje Cum am văzut, numărul semnalărilor nu pare neglijabil, cu 72 057 de incidente. Totuși, chiar înainte de a le compara cu cele ale anchetelor independente asupra victimizărilor, un simplu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
să tranșăm nu prin ideologie, ci prin epistemologie fundamentală în favoarea unei științe deschise, multidisciplinare și internaționale. Vom nota, de altfel, că este o dezbatere în care pragmatismul între alții, al unui filosof american va juca un rol important. Unei speranțe iluzorii într-o definiție perfectă îi vom opune realizarea pragmatică a unor puncte de vedere parțiale care ne permit să precizăm încetul cu încetul obiectul de cercetare. Și apoi, în lumea asta savantă și aridă a epistemologiei, o cămilă va veni
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unui cuvânt al victimelor și a unei conștientizări comprehensive, ceea ce constituie o sarcină sociologică. Rolul "savantului", în acest caz, nu este oare de a ajuta la emergența acestui cuvânt, la înțelegerea unei suferințe fără a o închide dinainte pe cărările iluzorii ale definițiilor prefabricate, dar și având grijă să construiască acest discurs deopotrivă în singularitatea lui și în semnificația lui socială? Consecințele microviolențelor: o anchetă Pentru a fundamenta mai bine reflecția noastră despre importanța repetiției victimare și a asocierii victimizărilor, vom
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o abordare sistematică și contextuală. Una dintre capcanele cercetării și acțiunii în domeniul violenței școlare este de a nu lua în considerare decât un element al sistemului: fie, într-o metaforă a școlii asediate, factorii externi, fie, într-o credință iluzorie în autosuficiența școlii, exclusiv factorii interni, fie, într-un psihologism naiv, doar variabilele individuale. Violența în școală nu poate fi redusă la violența urbană, la o "criză" intruzivă provenită din cartier sau la o violență înnăscută, naturală și oricum fatală
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și în etică. Adesea, aceste teorii uită că avatarurile online ale cyberspațiului sunt „proiecții electronice ale referentului lor material” (vezi Horner, 2001Ă, astfel că primatul naturii corporeale se menține în contextele virtualității. Credința în libertatea nemărginită a eului online este iluzorie și, la limită, capătă un aspect amoral prin frizarea iresponsabilității și a neîngrijirii față de celălalt. Omiterea corporalității și suspendarea eului în spațiul virtual nu pot avea decât un caracter temporar, în condițiile în care un comportament online depinde în mare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a conceptului de corp, ci practica materială a încorporării („embodiment”Ă20. Cercetătoarea combate teoria cibernetică a corpului ca sistem informațional codat genetic prin juxtapunerea patternului informației la substratul biologic. Distincția dintre pattern (informatică și substrat (organică este concepută drept una iluzorie întrucât informația nu poate exista doar ca pattern, ci încorporată în forma materială a corpului: coabitarea între patternul informațional și substratul trupesc se manifestă cu necesitate întrucât, în viziunea sa, patternul nu poate exista fără substrat. Astfel, susține punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prezent de asemenea și autoarea mărturisește că se teme de un viitor postuman în care subiecții își consideră trupurile drept „accesorii la modă” în loc ca acestea să constituie „fundamentul ființei” (Hayles, 1999, p. 5Ă. Pe de o parte, demontează pretențiile iluzorii care alimentează mintalul teoriilor cibernetice, în special cele transumaniste și extropiene, teorii discutate mai jos: „Marele vis și promisiunea informației este că aceasta poate fi liberă de constrângerile materiei care guvernează lumea muritoare” (Hayles, 1999, p. 13Ă. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
neîntrerupt, se cantonează în fapt în aceleași formule de exprimare. Acestea dezvăluie în fapt o epuizare a mijloacelor de expresie, o stare în care momentul de criză nu este depășit și în care jocul succesiunilor rapide este întreținut artificial și iluzoriu în speranța ieșirii din aceasta 54. Să existe oare și posibilitatea unei anume "obișnuințe a artiștilor", care grație acestui joc de afirmări și contestări sesizează prezența unui mecanism economico-financiar prin care cei decăzuți din poziția de avangardiști își revendică un
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
ale unui timp revolut - a fost și a intrat în conștiința posterității ca un martir. Mircea Coloșenco, unul dintre cercetătorii mai noi ai biografiei scriitorului remarca pe bună dreptate: „Poetul a fost prins în vălmășagul unui timp utopic, pe cât de iluzoriu, pe atât de abrupt. A crezut în lozinci! Când și-a dat seama de falsul promisiunilor, de închistarea dogmatică, dezmeticindu-se, nu a mai fost pe placul puterii, fiind sacrificat, după formula stalinistă consacrată: decât un disident în viață, mai
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
bolnavilor în curs de dezvoltare (a copiilor) și aceea a bolnavilor care au terminat creșterea. Ortopedia este deci o specialitate chirurgicală științifică, absolut pozitivă, ale cărei rezultate sunt controlabile și nu se reduc la simpla aplicare de aparate cu rezultate iluzorii și problematice sau numai la simple intervenții chirurgicale. Bisturiul nu a înlocuit manevrele interne și aparatul gipsat, ci acțiunea chirurgicală și acțiunea ortopedică se completează pentru a aduce mari foloase bolnavilor suferind de diferite afecțiuni ale aparatului locomotor. Chirurgia și
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită în mod iluzoriu, întrucât cantitatea de energie nu va fi epuizată prin trecerea la acțiune, ci va rămâne înăuntru. Numai în plan conștient se va constata dispariția tensiunii. Dorința nerealizată va deveni astfel inconștientă. Energia conținută în inconștient fiind negativă (nu ne refulăm
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este să îl elibereze în întregime pe Atman din ciclul renașterii, pentru a-l opri să mai cutreiere prin lume de la o moarte la alta. Pentru a ajunge la eliberarea finală, la inexistență, el trebuie să nu mai dea atenție iluzoriei realități. „Trupul, casa spiritului, se află sub puterea plăcerii și a durerii“, explică un zeu. „Iar dacă un om este condus de trupul său, acel om nu poate fi niciodată liber.“ Dar când ești capabil să te disociezi de poftele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lipsa de morgă și de stil"; Teodor Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția socială umilă moștenită de la tatăl său printr-o iluzorie descendență nobiliară, plăsmuită cu uimitoare convingere intimă..."; Al George opinează că fiul ar reprezenta un construct edificat conștient prin negarea modelului generator: "este evident că Mateiu și-a conceput opera și și-a construit un personaj exterior și interior în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
homo latrans, pișicher ușor adaptabil, eficient prin neraportare la principii morale; Ionescu și Popescu își înscriu purtătorii în ordinul caracudei politice, al insignifianților (fiul lui Ion, fiul popei) contînd doar ca număr, turmentați și ei de postura de cetățean cu iluzorii drepturi politice într-o epocă a ridicării noroadelor; Ghiță Pristanda e caricatura perfectă a brațului care exercită constituțional violența legitimă: Gheorghe nume al eroului creștin aflat în luptă cu balaurul devine Ghiță, slugă la ușa stăpînului față de care dovedește o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
se și ea nu destul de „hard”, Filip se întoarce la izvoare, la fabrica unde a lucrat tatăl lui. El intră în oțelăria filmată ca un templu, ca o catedrală dinamică a mântuirii, în afara căreia toate cele lumești par bicisnice și iluzorii. Întors de acolo, seara, în casa bunicului, Filip găsește pe masă o carte roșie pe care scrie : „Lenin - Despre tineret”. Peste câțiva ani, o altă referință în afară de Ceaușescu nu va mai fi posibilă în propaganda filmată din România. Întâlnirea decisivă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o alegorie a salvării, a recuperării eului. Romanul e construit din monologuri și dialoguri cu diverse „măști”, adesea incoerente, brutale tocmai prin simplitatea lor, care par să nu aibă nici început și nici sfârșit. E un microcosmos care generează lumi iluzorii, dând naștere la o mulțime de răspunsuri posibile care, la rândul lor, creează alte teritorii ale lui „de ce”, unde se scufundă personaje, oameni, spații reale și imaginare, întrebări și răspunsuri. Această formă de construcție a romanului, care se apropie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
acestei recompuneri a faptelor: "Armata e cu noi!" Pur și simplu fiindcă armata nu e Securitatea, această iluzie, care contrazice flagrant faptele, devine convingerea celor mai mulți. De multă vreme se șoptește că armata, cea adevărată, îi urăște pe securiști, așa că acest iluzoriu erou colectiv al revoluției e gata de intrarea în scenă. La Timișoara unde în realitate armata fusese cea care trăsese în plin, din când în când până și asupra securiștilor infiltrați în mulțime, și unde securiștii erau ocupați mai ales
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
winter 1993, vol. 60, nr. 4, p. 813. (trad. n.) 695 Ibidem, p. 824. 696 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 243. 190 și operând din interiorul acestei structuri.”697 Pentru autorul englez ea comite actul sacrificiului propriu nu dintr-o frică iluzorie în legătură cu reputația proprie, ci pentru că toți cei din jurul ei gândesc că ea a comis deja ceva rău, care trebuie iertat, ceea ce, se pare, personajul feminin nu admite.698 Chaucer o vede ca pe o sfântă („ea a fost sfințită/ și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Vrăjitorul din Orléans o folosește pentru a îndepărta stâncile de pe coasta Britaniei, astfel ca Aurel să vadă îndeplinită proba aparent imposibilă impusă de femeie pentru a-i câștiga dragostea.831 Aurel nu ar fi avut asupra Dorigenei decât o influență iluzorie, el a conștientizat acest lucru, iar elementul miraculos stă tocmai în schimbarea atitudinii acestui personaj. Magia sugerează iluzoriul: Aurel ar fi dispus de Dorigena numai întrun mod limitat, restrâns, deoarece puterea pe care o exercita asupra femeii nu era una
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]