19,706 matches
-
la scară națională: toți suntem anticomuniști. O singură împrejurare (esențială) s-a schimbat: nu mai înfruntăm interdicția de a fi anticomuniști. Nu mai e atât de interesantă în sine disidența lui Paul Goma, pentru că tuturora ne e ușor să ne imaginăm retrospectiv anticomuniști, ignorând faptul că nu avem un adversar care să ne pună viața în pericol. Dar nu și-a pierdut interesul modul în care s-a construit și s-a dezvoltat această atitudine. Cum se naște și cum se
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
și așa mai departe. Precizările acestea fiind omise, femeile noastre, ieșite cu totul din tiparele pentru care se organizează audiția, se prezintă dezinvolt, ascunzînd, inițial, noianul de probleme și, evident, disperarea ce le mînă aici. Ce urmează, este lesne de imaginat. Dar cum joacă aceste actrițe absurdul întîmplării, forțarea destinului, competiția și solidaritatea, în cele din urmă, cum admit orice ca să plece în Japonia, este fantastic. Costumele scenografei Axenti Marfa nu fac decît să îngroașe ridicolul și grotescul. În același timp
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
Dumitru Avakian Ultimul important moment al stagiunii muzicale camerale bucureștene s-a dovedit a fi cu totul spectaculos. Nu este vorba de un spectacol de sunet și lumină, nu este vorba de străluciri exterioare muzicii, ci de un eveniment temeinic imaginat și realizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Filarmonica bucureșteană. Drept rezultat al colaborării acestor instituții i-am putut reaudia, spre exemplu, nu pentru prima oară la București, pe minunații muzicieni ai Cvartetului de coarde "Belcea", din Marea Britanie. Este
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
Pentru toate acestea, dar mai ales pentru specialitatea ei desăvârșită în studii românești, Universitatea din Timișoara i-a conferit prestigiosul titlul de Doctor honoris causa. Legătura specială cu România i-a întărit dragostea pentru Sicilia natală, unde nu poate fi imaginată fără Enzo (Vincenzo) Agliata, soțul său, cel care a înțeles-o și prețuit-o cel mai bine. În Sicilia avea fața luminată ca de soare, chiar și când era înnorat, și explica fără osteneală suprapunerea surprinzătoare de civilizații, varietatea monumentelor
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
Angelo Mitchievici În afară de ecranizarea lui 1984 al lui Orwell de către Michael Radford apărută cu un an înainte, capodopera lui Gilliam, Brazil (1985), se apropie cel mai mult de lumea lui Kafka, așa cum scriitorul și-a imaginat-o pentru noi înainte ca ea să înceapă cu adevărat în secolul XX în aplauzele grăbite ale spectatorilor inconștienți. L-am revăzut de mai multe ori cu același sentiment straniu de familiaritate, de déja-vu. Deși distopic, filmul îmi evoca o
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
sau "artistică", e ceva pur fiziologic. Să-ți dau un exemplu. Eu, de pildă, nu suport castraveții cruzi, mirosul și vederea lor mă fac să vomit. Dar obțin același efect și dacă mă gândesc intens la ei, dacă mi-i imaginez. (Asta îmi creează de multe ori probleme.) Am o reactivitate anormal de mare la lucrurile pe care mi le imaginez. Ceea ce e un dezavantaj în cazul castraveților poate fi un avantaj în cazul teatrului. Mi-l închipui foarte viu. De
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
vederea lor mă fac să vomit. Dar obțin același efect și dacă mă gândesc intens la ei, dacă mi-i imaginez. (Asta îmi creează de multe ori probleme.) Am o reactivitate anormal de mare la lucrurile pe care mi le imaginez. Ceea ce e un dezavantaj în cazul castraveților poate fi un avantaj în cazul teatrului. Mi-l închipui foarte viu. De asta cred că nici nu e corect să spun că scriu teatru. Eu mă supun direct imaginilor și cuvintelor dictate
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
voluptăților amorului. Notez ca pe o curiozitate că din această societate face parte și profesorul de filosofie Fănică Niculescu, al cărui prototip a fost Nae Ionescu. Dar așa-zisa societate anonimă "Corupția Română" era mult mai extinsă în societatea interbelică imaginată de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
și rațiunea. Căderea Partidului România Mare vorbește despre șubrezenia originilor sale. Nu poți rezista, la nesfârșit, în viața publică apelând la una și aceeași metodă - a excrementelor proiectate de ventilator în direcția celor care-ți displac. Or, Vadim și-a imaginat că lipsa de idei și de imaginație poate fi compensată de apăsarea demențială pe acceleratorul vulgarității și iraționalului. O țară nu poate fi condusă doar prin invective, denunțuri și amenințări cu moartea. Nici măcar România. Mesajul PRM-ului n-a depășit
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
ajuns expiratul Funar, transformat într-un ajutor de băgător de seamă și obligat să mănânce și altceva decât unguri pe pâine. Devitalizat, edentat, cu un aer de iremediabilă deprimare întipărit pe chip, Funar nu mai e nici măcar fantoma care se imagina candidat la președinția țării, a cărui alchimie politică se rezuma la sorbirea apei chioare din paharele tricolore de plastic. Condamnarea la extincție a PRM-ului e dovedită de migrația masivă de parlamentari spre câmpii mai mănoase. Distanța enormă dintre ceea ce
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
să vină la televiziune și să facă ceea ce știau ei cel mai bine: să bată, să devasteze, să răspîndescă durere, spaimă și oroare, adică, să mai facă olecuță de ordine într-o țară pe care mulți nu și-o puteau imagina fără Iliescu la putere. A vorbi acum, în aceste momente dramatice pentru fragila democrație românească, despre expoziții curente, despre anecdotica vieții noastre artistice sau despre orice altceva din aceeași categorie ar dovedi, cel puțin, absența unei minime pudori. Cînd forțele
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
nu și-a propus asta și nici să sistematizeze ororile războiului. Ci să-l cunoască pe inamic. În război este aproape imposibil să-l cunoaști pe inamic altfel decît ca inamic, iar un inamic bun este un inamic mort. Îmi imaginez lucrul la film pentru Eastwood ca o confruntare cu propria sa mitologie, cu propria sa imagine extrasă din manuale, cărți de popularizare și poate chiar romane. Ca actor, a jucat de nenumărate ori rolul de pistolar sau de tip dur
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
a spune adevărul și de a refuza compromisul. Această dimensiune a conștiinței scriitoricești și morale este suprimată, pentru că în noua ediție autorul decide să fie mai direct în dezvăluirea realităților din perioada comunistă și chiar în exprimarea unor atitudini de neimaginat în contextul cenzurii, fie ea și exercitată într-un mod indirect. Autorul reconstituie un mod în care ar fi vrut să scrie. Apar acum, în 1995 (în engleză și germană), în 1996 (în română, ed. II), în 2003 (ed. III
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
zburătoare", și, nu în ultimul rând, al mentalității (la ce bun să mă deghizez într-o persoană cât mai șic, dacă cei de pe scenă, protagoniștii însăși nu schițează nici un gest în acest sens?). De altfel, nici nu pot să-mi imaginez cum s-ar auzi dintr-o lojă un festival al muzicii contemporane. Spiritul componisticii actuale reclamă mai curând scaune pliante, taburete sumare pe care să nu te poți tolăni cu una cu două. Ele cel puțin ne ajută, chit că
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
proiectele componistice. Cu toții sunt încă studenți la School of Music. Fie ai lui Frank Stemper, fie ai lui Kathleen Ginther. Primul, îndrăznesc să afirm, este unul dintre compozitorii emblematici ai Americii. Demarate jumătate în glumă, jumătate în serios, efluviile sonore imaginate de Frank Stemper adăpostesc ca într-o maioneză fină, gustoasă "gălbenușurile" unor rostiri jazzistice, precum și ale altor genuri de divertisment, alături de "uleiurile" îndelung rafinate ale unor experiențe componistice neo-modale ori post-seriale, la care se alătură, salvator, "sucul de lămâie" acrișor
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
în actul de creație, în efortul major de edificare, mitul Mioriței consacră realitatea morții ca formă a reintegrării senine în lumea elementară, mitul lui Vlad }epeș consacră realitatea justiției necruțătoare, și așa mai departe pentru tot ce mintea omenească a imaginat ca depozitar absolut al existenței noastre la un moment dat. Ceea ce se omite, însă, într-o astfel de judecată, este sacrificiul pe care mitul, legenda sau oricum le-am numi, îl operează în planul realității înseși. Ne trezim, în felul
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
sa ediție a apărut în librării abia în 1993 și este de presupus că autoarea s-a mai uitat peste manuscris înainte de a-l trimite la tipar. Că așa stau lucrurile o dovedesc multe dintre soluțiile stilistice ale autoarei, de neimaginat în literatura scrisă sub preceptele moralei socialiste. Savuroasa descriere a varietății morfologice a organelor sexuale expuse la plaja nudiștilor este doar un exemplu. Este limpede că romanul a fost elaborat în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste, dar a fost desăvârșit
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
mare de exactitate. De fapt, în epocă nu e singurul care observă pericolul. Scepticismul său nu-i simplă circumspecție defensivă, nici avertizarea nu-i alarmă gratuită: "E naivă pretenția intelectualilor de a opri în loc mersul lumii spre dezastru. Cine își imaginează că o pagină scrisă poate întoarce din drum o demență sistematic organizată, este un optimist. În realitate, niciodată cuvântul nu biruie sabia, deși ne place să ne amăgim cu această veche iluzie. Sau poate că sabia, la urma urmelor, ar
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
trebuit să-și accepte cu mai multă demnitate previzibila înfrângere. Felul în care s-a comportat pe parcursul campaniei deșucheate a PSD-ului, dar și explicațiile jenante de după înfrângerea zdrobitoare, arată că, de fapt, Mircea Geoană e făcut din aceeași plămadă. Imaginându-și că poate recupera în forță terenul pierdut zi după zi, Geoană a încercat să fie o combinație de tot ce poate fi mai respingător la un politician: lingușitor cu electoratul și de-o infatuare înfricoșătoare în raport cu adversarul. Cu ochii
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
distruge și țara) pentru a-și păstra funcția. Prin comportamentul lor politic dezaxat, liderii peneliști au obligat oamenii de bun simț să devină partizanii lui Traian Băsescu. Alternativa era atât de limpede, încât trebuie să fii ebrietat-mangă pentru a-ți imagina că observatorii imparțiali se vor buluci să-ți susțină aberațiile! În clipa de față, PNL-ul se află într-o poziție disperată. El știe că, pe de o parte, nu poate spera la nici o milă din partea lui Traian Băsescu, iar
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
de rictusul crud al lui Geoană, de faciesul grobian al lui "Felix" și de lătrăturile lugubre ale lui Vadim. Puciștii înfrânți de la 19 mai se iluzionează că n-au fost jucate toate cărțile. În disperarea care i-a cuprins, își imaginează că românii rămași acasă sunt suporterii lor. Chiar dacă, prin absurd, lucrurile ar sta așa, le-aș spune: halal suporteri! Realitatea e cu totul alta. Chiar dac-ar fi votat sută la sută din electorat, rezultatul ar fi fost cam același
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
deloc". În ceea ce privește faptul că Barbu a reușit să treacă testul poligraf, polițista a spus: "Nu știu în ce condiții a fost făcut, nu știu dacă a fost făcut în primul rând. Dacă a fost făcut, credeți-mă că nu-mi imaginez cum a putut să-l treacă. Dacă nu aș fi însărcinată, l-aș fi făcut fără niciun dubiu. Sunt lucruri care ni se întâmplă în viață și din care nu putem decât să învățăm". Polițista a primit, vineri, o citație
Polițista violată, primul interviu. Amenințări, acuzații și dosare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80377_a_81702]
-
cu corpurile tinerii din "insectar" întîmplările protagoniștilor dezvoltă, plastic, o poveste vizuală foarte puternică. Trupuri de tineri, oricînd posibile victime pentru creiere bolnave, pentru crime oribile, pentru acte de terorism nemiloase, palpită, freamătă la vedere, în căsuțe bine delimitate. Insectarul imaginat de Radu Afrim și Cosmin Florea devine un punct tare al spectacolului. Pus în picioare, exponatele-victime își arată, ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul Katurian, fie o faptă cît se poate de
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
dar povestirea fiind făcută la persoana a II-a, există o voce narativă formală - mai degrabă este vorba de autoscopie, transferată în modul de a privi lumea de către cineva din exterior), bunicul din partea tatălui. Altfel spus personajul își retrăiește amintirile, imaginându-și că acestea i-ar fi fost povestite de vocea bunicului. Tonul este cald, învăluitor, ușor sentimental, egal cu sine. Obsesia principală, laitmotivul amintirilor, este, cum spuneam, moartea tatălui. Autorul reține fiecare detaliu al neașteptatei tragedii, înmormântarea este descrisă în
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
variante anterioare, rămase în manuscrise). Aici, niciunul dintre manuscrise nu are ghilimele - dar asta nu înseamnă decât că manuscrisul cu ghilimele nu s-a păstrat. Dacă acceptăm ideea că a vrut să fugă de exprersia de limbă, trebuie să ne imaginăm că cele două forme, CL și P1, sunt echivalente: se iese din capcană fie mutând semnele citării, fie apozitând cu virgulă și eliminându-le definitiv. Simetria (scrisă) a poemului cere, însă, aceste citări în fiecare strofă, deci CL ar fi
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]