17,610 matches
-
ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate, cenușii și confuze. Speranța nu se lăsă așteptată, ba mai mult: gândurile deveniră în curând exacte, imense, fascinante. Mă găseam într-o stare comparabilă cu aceea pe care o încerci între somn și luciditatea trezirii. Apoi, a fost ca și cum mi s-ar fi eliberat pieptul de o greutate, ca și cum legile gravitației încetaseră să mai existe pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
forme, de culori mirifice. Gândurile își pierdură coeziunea, topindu-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ochii stinși, urmează cu o privire nostalgică mâna omului, o știe. El știe că măcelarul găsește o adevărată plăcere în exercitarea meseriei sale. Puțin mai încolo, retras sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină morbidă și, lucru bizar, incredibil, de fiecare dată când mă opream în dreptul unuia dintre acești pereți, lumina lunii placa pe suprafața lui umbra mea, imensă și compactă, dar lipsită de cap. Umbra mea era fără cap! Auzisem spunându-se că dacă îți vezi pe un perete umbra fără cap, în anul acela mori. Înspăimântat, am intrat în casă și m-am refugiat în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
șters, de parcă ar fi datat de mulți ani, din copilărie. Doica îmi adusese micul dejun. Fața ei, trasă și slabă, apărea ca reflectată de o oglindă deformantă, iar expresia îi era incredibil de comică; ai fi zis că o greutate imensă o trăgea în jos. Deși doica știa că mirosul de ghalian îmi făcea rău, ea se încăpățâna să fumeze în camera mea. De altfel, dacă nu fuma, nu era în apele ei. Întreținându-se cu mine despre familie, noră, fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre nori; mă gândeam că, pentru a ajunge acolo, ar trebui să urc o schelă foarte înaltă. Orizontul era acoperit cu o perdea de nori groși, galbeni, încărcată cu moarte, care apăsa peste tot orașul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
multe restaurante mici și cu suveniruri delectabile); mi-a mai plăcut catedrala Notre Dame și, În egală măsură, Împrejurimile; m-au Încîntat Luvrul și piramida, Defense și Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepție!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42 de stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deci, vizionarea lor nu putea fi concludentă. La Praga m-am reîntîlnit și cu trei absolvenți din România - cu două dintre actrițe am avut și eu plăcerea să lucrez, În teatru, cu ani În urmă : revederea mi-a produs o imensă bucurie. Am mai avut ocazia să văd și spectacolul teatrului Țăndărică (Capra cu trei iezi), bun, dar vitregit ca audiență , cred eu, de o programare ghinionistă ( a fost primul din concurs, la ora 10 dimineața, cînd Încă lumea nu știa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ideilor lui George Banu (Cortina sau fisura lumii) și Liubimov (decorul la Hamlet), o Încă tînără regizoare, Nona Ciobanu, Își axează scenografia pentru un spectacol după Gozzi, tot pe cortină : „Cortina este Născătoarea. Ea va avea la Început forma unei imense burți, din care vor țîșni, Într-o naștere violentă, Arlechini și Pantaloni, Smeraldine și Tartaglii, În formă de ouă sau larve.[...] Cortina se va transforma În păpușă uria șă, În deșert sau lac. În final ea dispare cu tot cu per sonaje
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
O Mutter Courage pe dos, căci , pe cîtă vreme mama brechtiană nu are astîmpăr, Liubov rămîne nemișcată”(114); „Livada de vișini a fost balena albă a lui Lopahin”(127); „Vocea sîngelui [pînza lui Magritte] evocă Livada de vișini : un copac imens, În trunchiul căruia zărim, așezate În două intrînduri separate, o casă burgheză și un ou enigmatic”(131); „Lopahin acțio nează asemeni lui Alexandru cel Mare și greșește”(142)... Comparațiile marelui teatrolog, completate cu comparațiile propuse de regizorii care au montat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări de relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost foarte lesne de pus în practică. Acum însă presupunea o adevărată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tata, care mă cunoaște de atâta amar de timp, le va îmbina într-un mod fericit pe amândouă. Cât despre ceilalți contemporani ai mei... Ce să faci? Așa se formează opiniile pro sau contra unuia, mă rog, uneia. În general, imensa majoritate a părerilor emise pe seama cuiva pornesc de la presupuneri greșite. Paradoxal, ele sunt cele mai la îndemâna analistului de ocazie. Dar adevăratele mobiluri, adevăratele dedesubturi care determină acțiunile unui om sunt eludate datorită șabloanelor cu care ne-am obișnuit să-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
subiect, de către te miri cine, pe la colțuri de stradă. Toate acestea nu împiedicau însă pe nimeni să nu se simtă mai ales în sala de lectură a bibliotecii orășenești, deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care o gustă între imensele rafturi de cărți, multe din ele fiind ediții princeps în latină, germană și maghiară și aparținând Evului Mediu autro-ungar, cât pentru delectarea ochiului cu nemaipomenite copii ale unor capodopere semnate de Van Gogh, de Rubens, de Monet, de Gaugain, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir fără motiv. Totuși nu înțeleg, tovarășe contabil-șef... - șovăi apatic. Mai trebuie să știi-continuă contabilul-șef, ca și când ar fi perorat singur într-o sală imensă, înzestrată cu zeci de ecouri, ca și când eu aș fi fost de acord cu tot ce debita-că mesajul acesta al meu e însuși mesajul Principelui pe care dta îl cunoști foarte bine... (După o pauză destul de incomodă) Și să nu-mi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unele explicații: Ușile astea două dau spre fosa exterioară unde-și aveau locul până nu demult marile orchestre de muzică de operetă, și spre sala propriu-zisă, de spectatori. Practic această încăpere se află sub toată scena. Ia uite ce încăpere imensă. Mai este o ușă surpată care deschidea cândva, un tunel până sub biblioteca orășenească, a cărei pivniță, la rândul ei ar comunica, zice-se, printr-un tunel, cu un cimitir subteran din vremuri imemoriale. Deja simțeam cum ar fi trebuit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deși după atâția mari de ani nu mai funcționa, nu părăsise locul de pe noptiera unde stătuse o viață, servind ca mobilă sau ca suvenir, așa cum erau înseși noptierele din lemn de trandafir de la mobila din camera aceea, cu un dulap imens cu oglindă de perete, primită în dar de nuntă de la o altă verișoară de-a lui Karintante, din Viena, una Hilda care tot așa se mutase și ea definitiv în Ardeal, la Domald, ca și cum ar fi știut că peste câțiva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea portița în zid, imensă, dotată cu clopoțel, lângă un rond de flori în formă de inimioară, cultivat cu multă gura-leului, cu chișosoni - papuco, adică cu domnișori turcoaz, bej, roz, mov și bordo. Încă de pe vremea aceea, când ai mei se vedeau obligați să meargă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timizi, ca și cum n-ar fi fost sigur care din alei duce spre ieșirea din cimitir. În seara aceea Karin-tante își aminti amănunțit ce visase noaptea precedentă. Parcă în locul ferestrei dinspre grădină, era o ușă mare, care dădea spre o râpă imensă cu pământ galben. Acolo, pe balcon, musafiri, toți prea înalți, cu fețe albe, pătrate și cu pete scârboase de psoriazis pe gât și pe dosul palmelor, îl așteptau pe General care tocmai se căsătorise la starea civilă cu fata, sora
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din minut în minut, se suna deja de ora închiderii. Da, era ora zece fără zece. Păcat. Acolo, confundat cu mușteriii, ar fi povestit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și jumătate. Mama singură cu 4 fete, a trebuit să suplinească golul lăsat de tatăl meu, dar a fost puternică și ne-a iubit necondiționat, muncind foarte mult pentru a ne asigura strictul necesar pentru supraviețuire. Iubirea mamei a fost imensă și ne-a umplut inimile. Eu nu m-am bucurat de un tată și nici nu știu cum ar fi fost, poate un plus de prosperitate în familia noastră, cine știe. A fost destul de greu în acele timpuri, era multă sărăcie și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
forța interioară sau Dumnezeu cum spunea și Freud, marele psihiatru și psiholog elvețian. Mie nu-mi surâdea ideea de a sta imobilizată, nu îmi imaginam așa viitorul meu pe care îl vedeam redus la câțiva ani și aveam o dorință imensă de a schimba cursul vieții mele în sensul recuperării energiei și vitalității mele. Credeam că este posibil dar nu știam cum. Dar în final, dorința mea a fost mult mai puternică decât incertitudinea și frica, care mă dominase pentru mulți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
îl întreții cu ambiție și voință, poate dispărea în orice secundă, pentru că influențele exterioare și sistemul vechi de credințe pot anihila un moment de acest gen. Așa că, atunci când am văzut că soțul meu nu participă împreună cu mine la această bucurie imensă, am început să dau telefoane pe la cunoștințe și prieteni, și primul telefon l-am dat, cum era și firesc, nepoatei mele care s-a bucurat enorm, era emoționată și nu-i venea să creadă. La o săptămână după acest moment
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au parcurs În mod ordonat capitolul, de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
teribilă ignorare a convențiilor militare. Evadat Între timp din coșul de rufe, Bonaparte Își stabilise cartierul general după un dulap cu medicamente, de unde Începu să Împartă ordine scurte și precise. Ca urmare, lutierii florentini avansară pe flancul stâng, la umbra imensului ghiveci al asparagusului, dar Jimmy Hoffa, ieșit ca din pământ, le sări În cârcă. Van Gogh și Monet , cu niște pensule lungi În mâini, se Învârteau În jurul lui Jack Dempsey, Încercând să-l picteze În manieră ondulat-impresionistă. Speriat, boxerul eschiva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]