3,483 matches
-
până se vede vârful limbii și marginea incisivilor inferiori. Maxilarul inferior are o poziție ridicată, împinsă puțin înainte, până ce arcadele dentare sunt aliniate lăsând un spațiu de 1 mm. Poziția organelor fonatoare trebuie să fie bine intuită de logopat prin imitație în fața oglinzii. Articularea fonemului s impune o poziționare corectă a maxilarului și limbii, verificabilă cu o baghetă subțire din lemn care să poată trece printre arcadele dentare aflate la 1 mm distanță și trebuie să găsească canalul constrictor permeabil. Curentul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
limba dispusă lățită între dinți, respectiv cu limba dispusă pe alveolele inferioare;cu limba lățită, pe alveolele inferioare, maxilarele ușor deschise, se suflă puternic în expirație pe gură; - exerciții de formare a aspectului de „jgheab' și „lingură' a limbii prin imitația logopedului și cu ajutorul unei spatule din lemn; - exerciții de continență laterală a ocluziei linguale prin expulzia în chivetă a unei „guri de apă'; - mișcări de apăsare a limbii pe alveolele inferioare și pe alveolele superioare; - mișcări de apăsare a limbii
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
z în s necesită reîntoarcerea la cuvântul în care a fost predat inițial fonemul z, care dacă este pronunțat corect se silabisește și se pronunță literă cu literă pentru izolarea fonemului. Apoi se pronunță literă cu literă noul cuvânt, prin imitația logopedului, urmată de pronunția silabisită și pronunția întreagă a cuvântului în care s-au întâlnit dificultăți de pronunție. Datorită particularității în sonorizare și în reglarea curentului de aer, fonemul z se învață cu ușurință, dar se pierde repede, încât se
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
joc, jeg, jar, jale. Se rostesc propoziții simple sau sintagme cu semnificație cunoscută, care conțin în cele două cuvinte sunetele complementare: Joc șah, Zac jos, timp în care logopatul face analiza tactilă și vizuală a pronunției și apoi încearcă prin imitație să repete pronunția fonemelor complementare. Se antrenează recunoașterea fonemului j formulând propoziții care conțin fonemul într-o poziție unică: Copiii se joacă. Subiectul sesizează în cadrul exprimării consoana j și semnalizează prezența sa, apoi încearcă să reproducă cuvântul conținător al consoanei
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
a treia de articulare. Deschidem gura, dăm capul pe spate și turnăm circa 30 ml de apă în gură menținând-o pentru cateva zeci de secunde, apoi o vărsăm într-o chiuvetă. Logopatul observă în acest timp manevra și prin imitație o va repeta, încât în mod natural va menține cantitatea de apă în gură în urma unei ocluzii perfecte la nivelul celei de a treia bariere de articulare. Odată ce a deprins poziția limbii reluăm munca de emitere a fonemului c până
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
prin rădăcina ei a treia barieră de articulare. Poziția limbii este vizibilă prin deschiderea largă a maxilarului, continența ocluziei poate fi evidențiată prin retenția în cavitatea bucală a 30 ml de apă din partea logopedului, iar subiectul reproduce această poziție prin imitație în oglindă. Articularea consoanei g se realizează dificil la fel ca și consoana omonimă c, dar dificultarea în plus este legată de producerea și sincronizarea vibrațiilor laringiene cu explozia articulatorie. Sunetul g are o frecvență în limbă relativ scăzută î0
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
joasă, iar rezonanța este faringeană - tipologii de emisie ce trebuie evitate. Important în emisie sunt două aspecte: menținerea unui grad de deschidere suficient de amplu al mandibulei și lipsa oricărei mișcări de ridicare sau retrage a limbii. Subiectul reproduce prin imitație în fața oglinzii poziția sistemului articulator, încât orice acțiune de ridicare a mandibulei sau retragere a limbii se corectează prin imitație și mai puțin prin intervenția brutală de deschidere a mandibulei sau comprimare a limbii, ce pot genera reflexe opuse. Vocalizarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de deschidere suficient de amplu al mandibulei și lipsa oricărei mișcări de ridicare sau retrage a limbii. Subiectul reproduce prin imitație în fața oglinzii poziția sistemului articulator, încât orice acțiune de ridicare a mandibulei sau retragere a limbii se corectează prin imitație și mai puțin prin intervenția brutală de deschidere a mandibulei sau comprimare a limbii, ce pot genera reflexe opuse. Vocalizarea este dependentă mai ales de acțiunea fonatorie a laringelui și doar în măsură secundară de poziția celorlalte elemente articulatorii. Utilizarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sonore intermediare. Recuperaționistul trebuie să aibă un auz exersat și o intuiție kinetică corectă pentru depistarea mecanismului principal de deformare articulară. Principalele măsuri sunt corectarea poziției limbii folosind o spatulă, corectarea poziției mandibulei și buzelor. Poziționarea corectă se realizează prin imitație în oglindă și utilizând planșe, scheme sau softuri computerizate de simulare a articulării. - Deformarea lui a în o deschis impune pronunția cu vârful limbii înafară și o deschidere mandibulară maximală. - Deformarea lui a în e necesită apăsarea limbii cu o
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
motivația purtării hainelor, făcând legătura cu concepția lui William I. Thomas despre modestie. De asemenea, merită remarcată analiza contribuției lui Herbert Spencer la abordarea științifică a modei. Autoarea apreciază că lucrarea The Principles of Sociology de Herbert Spencer inițiază teoria imitației și conceptualizarea naturii modei ca imitație. Cu subtilitate și totdeauna bine documentat, autoarea analizează contribuțiile lui Wilhelm M. Wundt (pudoarea și vestimentația), Ernest Grosse (înclinația naturală a oamenilor spre înfrumusețare), Edward Westermarck (motivația sexuală a îmbrăcămintei), Knight Dunlap (funcția vestimentației
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
concepția lui William I. Thomas despre modestie. De asemenea, merită remarcată analiza contribuției lui Herbert Spencer la abordarea științifică a modei. Autoarea apreciază că lucrarea The Principles of Sociology de Herbert Spencer inițiază teoria imitației și conceptualizarea naturii modei ca imitație. Cu subtilitate și totdeauna bine documentat, autoarea analizează contribuțiile lui Wilhelm M. Wundt (pudoarea și vestimentația), Ernest Grosse (înclinația naturală a oamenilor spre înfrumusețare), Edward Westermarck (motivația sexuală a îmbrăcămintei), Knight Dunlap (funcția vestimentației de protejare a corpului). În Sociologia
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
arată originea și evoluția, autoarea stabilind distincții subtile, desprinzând sagace șase note definitorii ale modei: 1) formă de comportament social temporar, acceptat de societate; 2) preferințe față de anumite practici sociale; 3) fenomen ciclic; 4) comportament de conformare; 5) propagare prin imitație; 6) cod comportamental schimbător. Autoarea dă dovadă de aceeași subtilitate intelectuală și în "Abordarea sociologică a modei", când ni se atrage atenția că moda și modernitatea, ca fenomene, sunt corelative, dar în plan semantic cele două noțiuni nu sunt echivalente
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
etice "măsură", "decență" și estetice "eleganță", "manieră", "frumusețe", "bun gust", până la cele generale de modernitate, contemporanitate, actualitate. În limbajul comun, cuvântul "modă" a moștenit o semnificație din toate acestea, în timp ce discursul științific l-a îmbinat cu fenomenele de comunicare, de imitație, de conformism, de schimbare socială, de inovație. Privind retrospectiv, din Antichitate și până în zile noastre, ambivalența constituie semnul distinctiv al opiniilor unor filozofi, istorici și romancieri asupra înfățișării exterioare. Până în secolul al XV-lea, care va marca intrarea cuvântului "modă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
dintre veacul al XIX-lea și XX sub influența unei teze celebre, Les lois de l'imitation (1890) a lui Gabriel Tarde (1843-1904). Începând cu Herbert Spencer, Gabriel Tarde, Georg Simmel și continuând cu încercările contemporane de dezvoltare a teorie imitației (G. McCraken, 1985; I. Welch et al., 1992), o tradiție sociologică și-a asumat conceptualizarea naturii modei în termeni de imitație, fapt care este cunoscut sub numele de teoria trickle-down, asupra cărei voi reveni în capitolele următoare. 1.2.4
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Tarde (1843-1904). Începând cu Herbert Spencer, Gabriel Tarde, Georg Simmel și continuând cu încercările contemporane de dezvoltare a teorie imitației (G. McCraken, 1985; I. Welch et al., 1992), o tradiție sociologică și-a asumat conceptualizarea naturii modei în termeni de imitație, fapt care este cunoscut sub numele de teoria trickle-down, asupra cărei voi reveni în capitolele următoare. 1.2.4. Wilhelm M. Wundt: efectele sentimentelor sociale Pentru Wilhelm M. Wundt (1832-1920), unul dintre gânditorii care au fundamentat psihologia ca știință, maniera
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
psihice. Forma îmbrăcămintei este influențată de mediul fizic și de condițiile sociale, incluzând relațiile sexuale, costumul, clasele sociale și relațiile religioase, metafizice sau alte relații suprasenzoriale. Nu este numai un mod de acoperire a corpului, ci și un fel de imitație prin care oamenii exprimă unele dintre sentimentele sociale subiective (E. Harms, 1938, 239). Dacă primul mediu al omul preistoric a fost o climă rece, atunci primul impuls al îmbrăcării a fost nevoia de protecție împotriva frigului, dar dacă ar fi
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
2007, 39). Pe scurt, se poate observa că afirmațiile autorului sintetizează toate concepțiile despre modă și vestimentație elaborate până la data apariției articolului, chiar dacă nu face trimiteri în mod special la acestea. Ideea modei de clasă și a răspândirii acesteia prin imitație care se regăsește la Gabriel Tarde (1890) și George Simmel (1904) a reprezentat, pentru Edward Sapir, tema dezbaterii din acest articol. 1.3.4. Contribuția lui Georg Simmel la fundamentarea sociologiei modei Volumul de față își legitimează analiza științifică a
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
85): "Moda de sus fu urmată. Vremea cea nouă învinsese, și prin haine, prin locuință și mobilele ei". Această idee ilustrează orientarea dominantă a discursului științific al modei la cumpăna dintre veacul al XIX-lea și XX sub influența teoriei imitației, elaborată de sociologul francez Gabriel Tarde. O altă lucrare prestigioasă de istorie a costumului apărea în România în anul 1970 sub semnătura Corinei Nicolescu (1922-1977), istoric și muzeograf al artei bizantine și românești. După cum sugerează și titlul Istoria costumului de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
nu numai regula uzanței protocolare pentru anumite reuniuni oficiale (cockteiluri, dineuri, recepții), dar mai ales faptul că emergența acestora este asemănătoare. După cum voi arata în capitolul al doilea, atât modele, cât și manierele apar ca inovații și se răspândesc prin imitație în straturile sociale. 1.7.6. Moda și teribilismele O altă imprecizie terminologică care apare în literatura de specialitate se cuvine a fi semnalată: confuzia dintre "modă" (fashion) și "teribilismul" în modă (fad). Unii autori o ignoră (E. Katz și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a unui grup optează datorită competiției și altor restricții" (E.S. Bogardus, 1918/1920, 138). Lecturile psihosociologice ale conceptului de "modă" îl conduc pe autor la sublinierea a unsprezece caracteristici specifice (E.S. Bogardus, 1918/1920, 138-144): 1. Moda devine prevalentă prin imitație. Imitând exemplele altora, individul urmează voința celorlați. Interesul acestuia privind adoptarea socială este satisfăcut și uniunea cu alții din aceași clasă este dovedită. Forța imitației inconștiente și conștiente conduce ușor pe cineva și de multe ori împotriva sensului comun al
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sublinierea a unsprezece caracteristici specifice (E.S. Bogardus, 1918/1920, 138-144): 1. Moda devine prevalentă prin imitație. Imitând exemplele altora, individul urmează voința celorlați. Interesul acestuia privind adoptarea socială este satisfăcut și uniunea cu alții din aceași clasă este dovedită. Forța imitației inconștiente și conștiente conduce ușor pe cineva și de multe ori împotriva sensului comun al adoptării modei prevalente. 2. Individul este frecvent atras de "vârtejul" modei datorită temerii de dezaprobare socială [...]. Mulți oameni protestează împotriva modei, dar în prezent, aceștia
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
apropie de acestea prin înfățișare. Imitarea modei este nivelatoare și astfel, dintr-un anumit punct de vedere, democratică. 4. "Modei îi stă bine cu noutatea". În acele tării în care obiceiurile sunt divinizate, noutatea capătă prestigiu cu dificultate. Dar unde imitația modei a dobândit un statut, prestigiul noului ia forma unei nejustificate fascinații. 5. Invenția este antecedentul necesar al modei. Fără invenție nu ar exista lucruri noi de imitat, propuse spre a deveni moderne. Fiecare epocă a imitației modei este, de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
dificultate. Dar unde imitația modei a dobândit un statut, prestigiul noului ia forma unei nejustificate fascinații. 5. Invenția este antecedentul necesar al modei. Fără invenție nu ar exista lucruri noi de imitat, propuse spre a deveni moderne. Fiecare epocă a imitației modei este, de asemenea, o perioadă de invenție. 6. Reputația urmează moda [este un efect al adoptării acesteia n.n]. Multe mode persistă în timp datorită reputației și prestigiului. Faptul că ideea nouă a fost adoptată de apropiații noștri, de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
liberi față de stăpânii voștrii". Noile secte religioase trimit invitația: "ieșiți din jugul dogmatic al religiilor trecute". [...] Apelul de a fi liber de vechile inconveniențe sau din sclavie previne oamenii pentru a fi văzuți ca subjugați. 10. Stimulii modei entuziasmează creșterea imitației modei. [...]. Multe articole sunt achiziționate nu pentru că acestea sunt frumoase, dar pentru că vecinii sau prietenii dețin bunuri la modă. 11. Sprirtul progresului duce la emergența modei. Progresul este dorința de a da șansă unei noi idei sau metode. Aceste caracteristici
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
modei. Progresul este dorința de a da șansă unei noi idei sau metode. Aceste caracteristici, deși enunțate în 1920, pot fi reluate și astăzi ca note definitorii ale manifestărilor modei în societățile contemporane: moda se realizează ca un proces de imitație în comportamentul indivizilor, ilustrând cele două extreme ale vieții sociale, apartenență și individualitate; moda este totodată un răspuns la presiunea socială a conformării la comportamentul așteptat în viața socială; etapele succesive ale răspândirii modei inovația în cadrul grupurilor cu status superior
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]