3,144 matches
-
se va putea modifica nimic fără consimțământul comun al Senatului și al deputaților provinciali". Regele Sigismund cel Bătrân (1506-1548) a înțeles că de activitatea Dietelor și Dietinelor depindea soarta regatului. De la începutul domniei el a declarat "război" Dietinelor și mandatelor imperative. Pentru a cunoaște starea de spirit a acestora, a recomandat senatorilor să participe și să le conducă, dar instinctul irezistibil al libertății a asigurat triumful șleahtei. Polonia era, așa cum șleahta a făcut-o, o democrație militară în care regele a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fi una din cauzele eșecului acțiunilor promovate de Statele Generale. Franța a fost regatul în care s-au manifestat în mod clasic, am putea spune -, sistemul "Caietelor și doleanțelor", iar Statele Generale au constituit instituția ideală pentru aplicarea principiilor mandatului imperativ și limitativ. Raporturile stabilite între Statele Generale și rudimentele unui sistem electiv, corespund acestui tip de mandat. Deputatul aducea cu sine, în mod obișnuit, instrucțiuni precise și un "caiet" oficial. Instrucțiunile îi indicau conduita, caietul îi indica scopul ce trebuia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regulată. În acest scop convoca în adunări toți membri cu drept de reprezentare, cu care delibera în privința nevoilor urgente ale regatului. Primele scrisori de convocare (writs of summons) nu ridicau problema întinderii puterilor deputaților, iar mandatul cu durată și limite imperative era, nu doar în Anglia, o formă juridică a acestor puteri. Deși a jurat că va respecta Magna Charta, Ioan fără Țară a trimis mesageri la Roma și, în urma acestor intervenții, papa Inocențiu al III-lea a anulat actul, prin
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de către deputați elvețieni, acest document conținea o Constituție federală și Constituții pentru cele 19 cantoane existente. Au fost ridicate la rangul de state St. Gall, Grisonn, Argau, Thurgau, Vaud. Autoritatea supremă a Confederației era Dieta, adunare delegaților cantoanelor, cu mandat imperativ. Cantoanele erau suverane. Guvernământul federal se confunda cu cel al cantonului director. Prin pacea de la Viena din 15 octombrie 1809, Napoleon deținea, printre titlurile sale și pe cel de "Mediator al Elveției", recunoaștere oficială a suzeranității sale asupra Confederației 400
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de impozit și pentru orice alte măsuri, regele în persoană ori reprezentat de funcționari ai Coroanei, trecea pe la toate Dietinele. Procedura era foarte lungă. După acordarea Privilegiilor de la Nieszawa s-a stabilit ca Dietinele locale să desemneze delegați cu mandat imperativ, care să prezinte hotărârile lor în fața Dietinelor provinciale (seimiki generalne) la care participau regele și Consiliul regal. Cum șleahta nu era obligată decât prin legile adoptate de Dietinele locale (seimiki ziemskie), iar acordul între aceste dietine era indispensabil, s-au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
respecte privilegiile, dar ulterior a exclus clerul de la guvernare. Hotărârea sa va fi aprobată de Rigsdag la Copenhaga. În conducerea regatului, până în prima jumătate a secolului al XVII-lea seniorii și nobilii deliberau viritim, iar burghezia prin deputații aleși. Mandatul imperativ regla atitudinea acestora. Cel care nu vroia să consimtă impozitele, refuza să le și plătească. În același secol au reapărut Adunările provinciale. Conflictele dintre acestea se vor manifesta în special în ceea ce privește consimțirea impozitelor. Statul va suferi consecințele funeste ale noului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de la Cluj, din anul 1543, a legiferat modul de alegere a principelui. Ideea că mandatul acestuia trebuie să rezulte din libera electis, condiționa exercitarea puterii de introducerea în scaunul princiar în această formă. Succesiunea la tron era exclusă 754. Dispoziții imperative interziceau viitorului principe să facă promisiuni (donații, recompense bănești) până la înscăunare, acestea fiind lovite de nulitate. După alegerea de către Dietă, Poarta confirma noul principe și îl învestea cu însemnele puterii: steagul, sceptrul, arme, o pălărie de paradă împodobită cu pene
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
foarte promptă și excesiv de zeloasă: „Cazurile piesetei lui Martiniuc și-a poeziei lui Secrețeanu nu sunt singurele. În numărul 22 al revistei a fost publicată poezia Vântul cel mare de Ion Potopin, plină de imagini mistice” (31/1948). Înregimentarea devine imperativă și pentru critica literară, promotoare a acelorași principii ideologice. În opinia lui Radu Boureanu (Preambul la o revizuire a istoriei literaturii române, 8/1948), „primul criteriu al criticii trebuie să fie unul politic”, iar George Dan ține să afirme: „Criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
Activități secvențiale, ce implică o suită definită de acțiuni. * Activități ierarhizate, În care diversele componente ale activității de Învățare sunt organizate. Se recomandă ca educatorul să utilizeze, pe cât posibil, o comunicare individualizată față de elevi, În care să fie evitate enunțurile imperative, sub formă de ordine și dialogul axat numai pe Întrebări și răspunsuri, care duc la instalarea, subliniem noi, a unei stereotipii verbale În comportamentul elevilor. Strategiile generale de predare a vorbirii trebuie să se bazeze, În ansamblu, pe utilizarea unor
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
inițiată de Abraham Maslow pleacă de la premisa că ființele umane au cinci mari categorii de nevoi pe care acesta le pune într-o anumită ordine, în funcție de importanța pe care le-o acordă, începând cu cele mai de bază și mai imperative. Ulterior abordării inițiale, A. Maslow a dezvoltat ierarhia nevoilor, prezentând șapte nivele ale nevoilor umane. Pornind de la bază, cele șapte nivele ale ierarhiei trebuințelor realizată de Maslow sunt: I - trebuințe fiziologice; II - trebuințe de securitate; III - trebuințe de apartenență și
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
lucrat, fără a se putea preciza cantitatea de muncă pe care salariatul trebuie să o depună în unitatea de timp. Se utilizează în sectoarele în care nu este posibilă o normare riguroasă a muncii, iar obținerea unei înalte calități este imperativă. La nivelul unităților această formă de salarizare este folosită pentru remunerarea salariaților din sectorul administrativ. c) Salarizarea pe bază de tarife, cote procentuale sau remiză presupune determinarea salariilor prin aplicarea tarifelor, cotelor procentuale sau remizelor asupra valorii achizițiilor, desfacerilor de
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
pumnilor" e semnul convertirii agresivității într-o artă a pugilistului-condeier. Însă această artă se naște dintr-o necesitate etică: asanarea publică a impozanților neprincipiali, fie ei politicieni, clerici, scriitori sau universitari. Aici, bătaia devine simbolul flagelării publice și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un aspect emoțional pe a cărui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este activată în reprezentarea mentală a cititorului atemporal, prin indici de natură tehnică (sublinierea grafică a cuvintelor incriminante) sau pragmatică (exemplu enunțul performativ, sub forma solicitării imperative, din finalul scrisorii: "Vă cer ca în numărul imediat următor al Flacărei să vă explicați asupra ei [insinuării, n.n.], și anume în sensul scuzelor ce mi se cuvin și pe care le reclam, hotărât ca, în lipsa lor, să fac uz
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
accepta un dat (politic, ideologic, cultural etc.) și, în mod complementar, pretextul colportării unei alternative axiologice cu care autorul/autorii se identifică. În ceea ce privește schema actanțială a enunțării performative (J.L. Austin), enunțul se transformă în denunț, prin uzanța verdictivelor calificative și imperative, iar destinatarii (net diferențiați într-un schimb polemic direct și concret) dobândesc un statut interșanjabil. Dacă, într-o confruntare deschisă și principială, publicului (destinatar 1) îi este atribuit rolul de instanță critică evaluativă, iar preopinentului (destinatar 2) i se acordă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
valorizantă dublează, în subsidiar, practica poetică și, prin urmare, dobândește valențele unui discurs prodomo: uneori explicit, în care formulările exprimă o atitudine defensivă directă (bunăoară, în Dintr-un foișor), alteori, prin enunțuri axiomatice, afirmînd categoric propriile convingeri, ca o modalitate imperativă de a-și susține și legitima creația; ▪ convingerile privind arta poetică apar ca sentințe inexorabile. Iată și motivul pentru care, la Arghezi, deontologia proprie este afirmată maniheistic. Atunci când stabilește condițiile artisticității, polemistul nu admite degradeuri: ""A scri curățel" e o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
el nu face speculații. Deontica sa e empiric-sapiențială, generând un discurs preponderent asertiv, a cărui trăsătură esențială e certitudinea că poetul, în ipostaza de moralist, deține un adevăr incontestabil pe care se vede dator să-l comunice imperativ; ▪ ordinul (solicitare imperativă) este o marcă definitorie în discursul programatic arghezian. Prin prisma poeticii pragmatice, conceptul de forță ilocutorie este indispensabil analizei acestui tip de discurs, orientat eminamente către un destinatar căruia i se pretinde o schimbare de atitudine, pentru că, la modul general
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci ficțional. Deși emițătorul multiplică, spre exemplu, imperativele, el nu va da un ordin co-locutorului său, ci va marca, prin funcția fatică, literaritatea enunțului"175. Se poate remarca, la Arghezi, pregnanța unui cuplu de acte ilocuționare complementare, de tipul reproș-solicitare imperativă. În Despre scriitori, primului termen îi corespunde, în plan emoțional, un sadism al denunțării publice, o jubilație a flagelării în momentul deconspirării unei tagme compromise. Uzanța morfemelor persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută-n blană puricii la soare", mintea scriitorului "calică și strânsă ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este solicitarea imperativă care, deși formulată impersonal ("trebuie"), are aceeași țintă precisă. După construcția unui climax apocaliptic, poetul inferează, de la înălțimea amvonului, pe un ton apoftegmatic: "Trebuiește întinerită mintea scăzută și ramolită a epocii noastre literare. Trebuiesc înjugați la viață domnii scriitori și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
actanți, în așa fel încât prezența celui de-al doilea destinatar este puternic activată în text: "Scoateți pene noi.... Înmuiați-le de-a dreptul în otravă, nemoleșiți de jilțul în care veți avea timpul să dormiți"176. Pe aceeași axă imperativă, dar la o temperatură mai scăzută, se situează sfatul sapiențial, tot ca marcă proprie a programului poetic arghezian. Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul enunțării. Atunci când statutul destinatarul al doilea nu este unul blamabil, autorul coboară
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
selenar și mocirlos, că poate fi spurcat în aer și divin pe hârtie"177. O asemenea apropiere echivalează, în termenii praxiologiei, cu intenția de a persuada un receptor reprezentat, prin intermediul sfatului, ca formă de intimație 178 secundă și alternativă celei imperative. În acest caz, gestul polemic este îndreptat către un destinatar non-reprezentat; ▪ înscris într-un context polemic explicit, manifestul arghezian este un discurs agonic (Marc Angenot). Nu de puține ori, teoretizările poetului se constituie într-un discurs agent care constituie o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota camuflează, de obicei, intenția agresivă, imprimând discursului un accent comic și o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
răspunde la o invitație printr-o invitație. Prestație și contra-prestație merg mână în mână. Marcel Mauss insistă asupra faptului că într-un mare număr de societăți pe care el le studiază, obligația de a întoarce darul cum se cuvine este imperativă. Îți pierzi pentru totdeauna "onoarea" (ca să vorbim ca Erving Goffman), dacă nu întorci sau nu distrugi valori echivalente. Decurge de aici un anumit număr de reguli și de consecințe, de exemplu, aceea care spune că e greu să refuzi o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o logică firească a unității de limbaj, expresia tempo-ului Lent et grave, doux et soutenu (lent și grav, blând și susținut purtând recomandarea metronomică indicată de compozitor ), se asociază celorlalte elemente constitutive ale discursului muzical, subordonându-se în mod imperativ concepției determinante și întregind imaginea de austeră solemnitate a tabloului supus imaginației. Cu referire la concretizarea indicației agogice notate în introducerea preludiului, Marguerite Long sublinia rigurozitatea ritmică, de o exactitate aproape metronomică ce o remarcase în mod excepțional în interpretarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
interpretare rezonantă a sunetului din bas care se asociază unei subtile formule de pedalizare, concepută în scopul realizării contrastelor dinamice. Astfel, elaborarea unei strategii de pedalizare, care să alterneze pedala de rezonanță cu cea una corda, se dovedește a fi imperativă în demersul redării optime a efectelor onomatopeice propuse imaginației. În acest sens, nivelul dinamic de f al măsurii 28 va fi susținut de pedala de rezonanță până la cea de-a doua optime, pentru ca acordul ulterior în p să poată rezona
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
îndeplinește o funcție structurală prin plasarea sa anticipativă în raport cu unitatea frazelor, determinând aspectul anacruzic al exprimării acestora. La nivelul ideii conceptuale, aceasta este investită cu semnificații profunde astfel încât noțiunea de pauză „trăită”, depășind stadiul unei simple teorii, devine o condiție imperativă în contextul fenomenologic al actului interpretativ. Contrastul puternic generat de alternanța planurilor dinamice f strident / p sec. va amplifica adesea efectul sonor al acestei discontinuități de limbaj, intensificând pregnanța imaginilor derivate. Utilizarea frecventă a atacului stacc. și abundența folosirii relației
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]