10,269 matches
-
nu sunt de găsit caracterele semnăturii maharajahului Ghulab Singh, așa cum apar În acest document și În precedentul - o curiozitate demnă de observat. La cererea faimoasei instituții, autorul și-a luat sarcina, la reîntoarcerea sa În Orient, să furnizeze biroului tipografic imperial acele caractere până atunci necunoscute În Europa, după ce a confirmat existența unor astfel de caractere (Character), precum și faptul că nu ar fi vorba doar de o monogramă (Monogram) aparținând acestei familii a Rajahilor de pe Dealuri. Într-un colț al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pripite), arată clar că intenția identitară a lui Honigberger era una vădit minimalistă. Lafont Îl numește Însă recent „an Austro-Hungarian physician”, cf. Ranjit Singh, pp. 11, 47 și, cu portretul european cunoscut, p. 57 cum planșa 61. Referințele vieneze și imperiale din scrierile sale sunt Însă puține și mereu dictate de experiența personală directă În Europa. 60. În textul englez și german, pretutindeni, Kronstadt. 61. În afară de această referință, nu se știe nimic despre perioada petrecută, destul de probabil, la București. 62. Vasele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rusească, Spătarul Milescu i-a adus din Siberia suveranului Aleksei Mihailovici (dar În fapt i-a dăruit succesorului său) o blană de samur. 194. Interesul ducesei pentru unele zone ale Asiei e foarte explicabil În contextul politicii expansioniste rusești. Autoritățile imperiale finanțau, de pildă, cercetările În Mongolia și China (1830-1831) ale unui confrate al lui Honigberger, Alexander von Bunge (1803-1890), și el medic botanist, care abia În 1858-1859 ajunge În Persia (Herat). Scrierile sale sunt reluate de Hartmut Walravens (hrsg.), Von
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Honigberger, Schöfft și Allard, Între alții, i se datorează volumul The Punjab, being a Brief Account of the History of the Sikhs, London, 18462 (republicare la Karachi, În 1976). 216. Dacă primul „Census of the Punjab” datează din 1855, după Imperial Gazzetteer of India, populația din Lahore Division avea să numere În 1881 cca 4,7 milioane de locuitori, după zece ani 5,3, iar În 1901 deja 5,6 milioane de locuitori, distribuiți pe un teritoriu de peste 17.000 mile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de medalii și obiecte prețioase, dar una mai ales i-a depășit speranțele prin incomparabila bogăție de tezaure pe care i-a livrat-o, prin numărul și valoarea arheologică a medaliilor depozitate acolo și Între care se găseau cinci medalii imperiale de aur În perfectă stare de conservare, elemente de sincronism ce par să fi fost pregătite pentru folosul științei europene. Doctorul Gerard, care a vizitat de asemenea Împrejurimile Jelalabadului cu aceleași speranțe, dar nu și cu același succes ca domnii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
presele de la Allahabad” - An Introduction to the Yoga Philosophy a lui Rai Bahadur Srisa Chandra Vidyarnava 1 - pe care a citit-o În 1930 la Calcutta, Într-un articol sau În corespondența cu istoricul medicinei Valeriu Bologa 2, sau În Imperial Library din Calcutta unde a citit ediția engleză a memoriilor, din 18523 (pe care o traducem aici), Eliade a aflat pentru prima dată de doctorul sas din Brașov, Johann Martin Honigberger. Și astfel, după mai bine de jumătate de secol
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Egipt și la Ierusalim, de expansiunea deja mitizată a unui nou regat În nord-vestul Indiei și de prințul lui, maharajahul Ranjit Singh, strateg și militar infinit capabil pentru reorganizarea zonei gri a politicii externe europene la Indus. Chiar și Imperial Gazzetteer of India din 1908, referitor la consiliul de regență din 1846, vorbește - traversând nostalgic pleonasmul - despre „marele maharajah Ranjit”2. Pentru a ajunge la fortul Lahore, unde Ranjit ia În subordine multe zeci de specialiști europeni, Honigberger va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
secrete ale serviciilor de spionaj britanice 1, iar mai târziu cavaleria lui Allard - Sawaran-i-Frances2. La 1 iunie, Ranjit acceptă modificarea uniformelor cu care militarii săi luptau de două decenii, iar la 3 iunie tricolorul francez devine stindard sikh... Nici vulturii imperiali nu vor fi ignorați. În revanșă, Ranjit Singh le cere să Învețe limba panjabi, pentru a nu mai intermedia prin interpret viitoarele discuții. Organizarea Întregii armate va deveni deja, la jumătatea lui iunie 1822, o prelungire a instrucției din armata
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tradițională (1984) și Dicționar de literatură japoneză (1994), volume care depășesc simplul interes exotic, autorul instruindu-și potențialii cititori cu o informație densă, distribuită în capitole riguros delimitate. Prezentarea enciclopedică predomină în prima lucrare, civilizația tradițională medievală - prelungită până la restaurația imperială din 1868, care va marca, de altminteri, începutul modernizării totale a Japoniei - fiind analizată pe multe paliere: mitologie, religie, valorile tradiției (datini, morală, legislație, familie), limba vorbită și scrisă, învățământ, precum și specificul literar și artistic (arhitectură, arte decorative, sculptură, pictură
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
indirect, cu o ruptură decisivă de moștenirea doctrinară a anului 1848. Interesele familiei și proprietății, periclitate de centralism, erau evocate printr-un citat din acida filipică antipașoptistă a lui François Guizot, De la démocratie en France . Asumarea modelului britanic, elogiul decretului imperial francez din 2 martie 1852, privitor la descentralizare, și, mai ales, revendicarea de la Alexis de Tocqueville și reflecțiile sale asupra democrației americane (condiționarea guvernării libere prin moravurile sociale) lăsau aparența unei replieri conservatoare, sau cel puțin reticente față de tradiția liberală
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
taken Place since the General Peace of 1814, With Numerous Maps and Notes, Vol. III, by Edward Hertslet, London, 1875, p. 1783; În continuare, Map of Europe, Vol. III</ref>). </footnote>. Între cele mai semnificative clauze menționate În Preambulul Actului Imperial, unele aveau un caracter cu totul restrictiv. În această categorie, din perspectiva poziției României În problema orientala, se numără afirmarea categorica a principiului calității Principatelor Unite de părți integrante ale Imperiului Otoman și cea a sultanului de suveran al acestora
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
aș a Hereditary Title”, pentru el și urmașii săi În linie directă (s.n); cu o rezervă, Însă, si anume ca, În caz de vacanță a tronului, „that Rank shell be conferred upon the eldest of your heiress by an Imperial Firman” (s.n.) <ref id="17"> 17 Ibidem, p. 1785-1786.</ref>, ceea ce sugerează faptul că Poartă Își asigură, În continuare, dreptul de control asupra instituției supreme a Principatelor Unite. Așadar, În cadrul acestui statut juridic, consacrat de Convenția Marilor Puteri, din 29
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Gorceakov <ref id="4">4 Pentru Gorceakov, cum avea Însuși să mărturisească, Congresul de la Berlin a fost „cea mai neagră pagină din viață” (apud David Schimmelpennick Van der Oye, Russian foreign policy, În The Cambridge History of Russia, vol. II, Imperial Russia 1689-1917, edited by Dominic Lieven, New York, 2006, p. 566. </ref>, era octogenar, astfel Încât, În anii următori Congresului de la Berlin, politica externă nu a fost dictată direct de titularul postului de ministru de externe. De altfel, a existat și dorința
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
român acreditat În capitala Rusiei, Constantin Diamandy, vizita țarului Nicolae al II-lea la Constanța. Pregătirile au Început În luna aprilie a anului 1914 și s-au concretizat prin sosirea , la 14 iunie, la Constanța a țarului și a familiei imperiale. Discuțiile, purtate Între cei doi suverani la Constanța, și mai apoi la București și Sinaia Între oficialitățile ruse și cele române, nu au atins problematica raporturilor româno-asutro-ungare, ci s-au concentrat pe problemele balcanice: chestiunea albaneză, libertatea comerțului În Strâmtori
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
transmițându-i concluziile lui Deym, consulul vienez la Londra, pentru a le raporta mai departe. Așadar, Ion Bălăceanu, cel care a devenit, mai târziu, primul nostru trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, a găsit la Viena un teren foarte favorabil, Curtea imperială anunțându-l că este dispusă să-i acorde lui Carol onorurile unui „Mare Duce”, cu titlul de „Alteță Regală” <ref id="40"> 40 Scrisoare Carol c. Carol Anton, București, 7/17 noiembrie 1878, În Regele Carol I, tom II, p.
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
1990 începe să predea la Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna”. Din 1991 este redactor la revista „Euphorion”, iar din 2003 secretar al Asociației Scriitorilor din Sibiu. Debutează cu versuri în 1978 la „Luceafărul”, iar editorial cu volumul Exil în orașul imperial, apărut în 1992. Mai e prezent în „Vatra”, „Calende”, „Dacia literară”, „Discobolul”, „Astra”, „Tomis”, „Echinox”, „Steaua”, „Observator cultural”, „Transilvania” ș.a. A semnat și cu numele real sau cu pseudonimele Peter Quince și Cydonius. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
2003) ș. a. Congener prin formație cu optzeciștii, iar prin manifestare cu nouăzeciștii, V. sfidează atât livrescul programatic al primilor, cât și directețea brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002) - pare a avea mai multe afinități cu cea de-a treia direcție dominantă a epocii, subsumabilă neoexpresionismului ardelean. De altfel, experiența originară a poeziei
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
sau chiar ale unei epoci, naratorul înregistrează mutațiile survenite în lumea „satului” românesc de-a lungul „tranziției”. Totuși punctul forte al prozatorului nu e atât observația, cât evocarea ce conferă faptelor și oamenilor o alură enigmatică. SCRIERI: Exil în orașul imperial, Sibiu, 1992; Melancolii retorice, Sibiu, 1994; Ritualul melancoliei, postfață Dumitru Chioaru, Pitești, 2002; Un sat numit România, Botoșani, 2003. Antologii: Antologia poeziei românești de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Dumitru Chioaru). Repere bibliografice: Ion Cristofor
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Pitești, 2002; Un sat numit România, Botoșani, 2003. Antologii: Antologia poeziei românești de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Dumitru Chioaru). Repere bibliografice: Ion Cristofor, Citadinism și confesiune, TR, 1993, 11; Nicolae Oprea, „Exil în orașul imperial”, „Calende”, 1993, 3; Ștefan Melancu, Cartea de nisip, APF, 1993, 7-8; Alexandru Pintescu, Sub semnul lui Euphorion, PSS, 1993, 9; Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul de Sibiu”, 1994, 2 decembrie; George Bădărău, Un pelerin în orașul imperial
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
imperial”, „Calende”, 1993, 3; Ștefan Melancu, Cartea de nisip, APF, 1993, 7-8; Alexandru Pintescu, Sub semnul lui Euphorion, PSS, 1993, 9; Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul de Sibiu”, 1994, 2 decembrie; George Bădărău, Un pelerin în orașul imperial, DL, 1994, 12; Horea Poenar, „Melancolii retorice”, ST, 1995, 1-2; Mircea Doreanu, Melancoliile ultimului Văcărescu, AST, 1995, 2-3; Mihaela Ursa, „Melancolii retorice”, APF, 1995, 8; Sanda Cordoș, Dicționar de cărți, ECH, 1995, 6-9; Dan Silviu Boerescu, Dicționarul debutanților 1990-1995, „Cartea
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
lua atitudine. Asta însemnă cucerire spirituală! Nu există contact între culturi care să nu aibă asemenea consecințe. Și acesta este și avantajul, dar și primejdia schimburilor între culturi. Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar și ca o ființă spirituală, nu se poate să nu avem o față a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
în Focșani, care, în anumiți ani, arenda moșii. Bunicul patern, Zamfir, negustor de cherestea („blănar”), se trăgea din plăieși vrânceni; cel după mamă, Pavel Mincu (Minco), era comerciant în Focșani. Potrivit unei legende din familie, strămoșii ar fi coborâtori din imperialii bizantini Lascarizi. Z. a copilărit la Focșani, unde urmează școala primară (1865-1869) și gimnaziul (1869-1873). Mediul familial, cu unchi din partea tatălui școliți în Occident, iar din partea mamei artiști (arhitectul Ion Mincu, pictorul Ștefan Mincu), îi oferă șansa unei educații îngrijite
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
românești. El a fost considerat, din perspectiva consecințelor ce le-a avut asupra poziției internaționale a României, drept Începutul (premisa) „aservirii” dezvoltării acesteia de unele mari puteri din Occident, În speță de Prusia (pe punctul de a deveni „o Germanie imperială”). În felul acesta, au putut fi „deduse” și premisele care, chipurile, au determinat „aderarea” României la Tripla Alianță În 1883. Sunt puncte de vedere asupra netemeiniciei cărora nici nu mai este cazul să stăruim. De altfel, reabilitarea și chiar redimensionarea
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Ghica, el Însuși Încercat de ambiții de domnie, semnala inadecvențele titlului de „principe”, nespunându-ne Însă și care titlu, după el, ar fi fost „de preferat”, pentru voievozi ori domni, inconveniente ce le excludea doar În dreptul primirilor de „titluri de la imperiali”, le vedea mai puțin discutabile În cazul domnilor fanarioți, dar apăsat valabile În privința domnilor „pământeni”, „regulamentari” și chiar În cea a lui Cuza („De unde și până unde un băiat, nu se știe al cui, Principe Cuza? Când după legile morale
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
religioase. Trimis, după învățătura elementară de la Mehadia, la Timișoara, frecventează succesiv, între 1763 și 1769, trei școli: sârbească, germană și cea latină a iezuiților. Limbile învățate, mai ales sârba și germana, îi asigură funcția de tălmaci, mult solicitat de autoritățile imperiale - reprezentate, în primul rând, de colonelul Paul von Papilla, însărcinat cu încheierea militarizării graniței din Banat a Imperiului Habsburgic - și pe lângă împăratul Iosif II, în repetatele sale vizite în regiune. Deși regretă, nu urmează îndemnurile lui Papilla de a intra
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]