2,195 matches
-
fi incorporate un foc subtil, devenit răcoare cosmică: bogat fără scorii și fără emfaza materială, vibrant, însă, desăvârșit că o entelechie. Mi le arăta cu o bucurie neascunsa, proprie artistului lucid, de aleasă cultură. Dar le proiecta pe un ecran impersonal de împliniri, în care speță picturii se lasă, ea, sărbătorită, mai mult decat individual ce fusese în stare să le izbândească. În Paul Gherasim picture nu-și voiește satisfacția unor orgolii de autor. Purpura pe care mi-o exalta, în
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
a oferit o recenzie pozitivă, însă a încheiat pe o notă critică, spunând că „Madonna a luat-o pe drumul sigur [...] având grijă ca discul să sune cât mai «curat» și manufacturat. Din această cauză, albumul sună puțin rece și impersonal. Oricine ar fi putut cânta în locul ei.” Criticul muzical Robert Christgau a comparat albumul cu primul album solo al muzicienei. Kelefa Sanneh de la "The New York Times" a descris albumul ca fiind „exuberant”, primind o recenzie pozitivă și de la Peter Paphides de la "The
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
în multe din nuvelele sale care descriu viața țărănească, dar și în romanele sale cele mai cunoscute "Pământ" (1901) și "Duminica dimineața ea a cules ierburi" ("V nediliu rano zillia kopala", 1909). Opera sa este cunoscută prin descrierile sale lirice, impersonale ale naturii și prin portetizările psihologice subtile. Opera Olgăi Kobyleanska a fost publicată în mai multe ediții. Colecția sa de opere integrale a fost publicată în 2 rânduri: în perioada 1927-1929 (9 vol.) și 1962-1963 (5 vol.). După moartea scriitoarei
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
, Azayel sau Azazyel ("Puternicul lui Dumnezeu") este o divinitate demonică din mitologia biblică, la origine probabil zeu al deșertului; e prezent în Biblia canonică și în unele apocrife (Cartea lui Enoh), fie ca înger damnat, fie ca efect impersonal al propriei sale lucrări primejdioase. Ca demon al deșertului sau divinitate negativă, rivală a lui Yahweh: "Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Yahweh și un sorț pentru ", pe celălalt-țapul ispășitor, trimițându-l "lui Azazel în
Azazel () [Corola-website/Science/309531_a_310860]
-
Criza însă n-ar fi trebuit să capete amploare. Până la numirea unui președinte nou, s-a hotărît ca un grup de trei persoane să exercite funcția de președinte. I-am numit pe Grigore Gafencu, pe Popa și pe Vișoianu."" Formularea impersonală din convorbirile cu regele nu indică cine a luat decizia de a-l demite pe Nicolae Rădescu și nici cine a format comitetul director din trei persoane. Totuși, în convorbirile sale, el lasă să se înțeleagă că decizia sa a
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important to keep an exact record" „Este important să se țină un registru exact”. Există și un subjonctiv perfect, de registru elevat, folosit cu valoarea
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
reluate și aprofundate în "Sinuciderea" (1897). O altă lucrare importantă („Formele elementare ale vieții religioase”) definește esența religiosului prin sacru. Sacrului trebuie să-i adăugăm credințele, ritualul și o Biserică, simbol al comuniunii credincioșilor. Sacrul este un element colectiv și impersonal. Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educației și a familiei, două instituții care contribuie la socializarea indivizilor.
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
o teză de inspirație neoplatonică, pe care Albert o însușește, postulând, pe baza ei, destinul ca un nou gen al ființei. El este, în termenii lui Albert, un intermediar între necesar și posibil. Altfel spus, destinul nu este nici cauză impersonală a actelor umane, nu este nici voință: este o realitate intermediară între univers și sine. c) există o analogie între suflet și cer conform căreia inteligența celestă și inteligența umană sunt un act comun. Este din nou vorba despre o
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
a votat un capital de 150000 franci pentru C.A. Rosetti, plus o recompensă de 1000 de lei pe lună, reversibilă asupra doamnei Rosetti. Indignarea lui Eminescu s-a revărsat asupra acestui act cu totul neobișnuit prin care, din bugetul impersonal la care contribuie toți românii, indiferent de apartenența lor politică, era recompensat un politician liberal atât de controversat, și în multe din articolele sale Eminescu s-a referit la această „pensie reversibilă” primită pentru „martiriul său lucrativ”. Despre I.C. Brătianu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
trecut; conjunctivul imperfect și trapassato; concordanța timpurilor la modul indicativ; concordanța timpurilor la modul conjunctiv; fraza ipotetică; verbele frazeologice (cominciare, iniziare, finire, smettere); verbe tranzitive și intranzitive (alegerea auxiliarului); forma activă, pasivă și reflexivă; verbele modale (dovere, potere, �� volere); verbele impersonale; verbe defective; ● Adverbul: formarea adverbelor din adjective cu sufixul "-mente"; adverbele de loc și de timp; adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuțiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne; gradele adverbului; poziția adverbului; Conjuncția: conjuncțiile
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
de țară", "În fața legii") sau asistă neputincioase la dezintegrarea relațiilor interumane ("Metamorfoza", "Verdictul"). Impresia de coșmar și tensiune dramatică este sugerată de invazia absurdului în lumea logicului, abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își conștientizează
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
iar povestirea "Verdictul" « s-a ivit ca printr-o naștere adevărată, năclăită de murdărie și slină ». Lui Kafka nu îi era necunoscut așadar nici registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului ("perspectiva unidirecțională" sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât la gândurile personajului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în sudul Pelasgo-Daco-Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ian- și apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. ul a apărut ca o reacție (neoclasica) la romantism și cultiva expresia impersonala, descriptiva, ornamentala și cizelata, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacră poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, glosa ș.a.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natură obiectivata - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosfera), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupola de gheață“, „că într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirica se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
consumatori în legătură cu avantajele acestora. Pentru aceasta, este necesar ca firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de promovare în masă ale publicității, promovării vânzărilor și relațiilor publice. Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de prezentare și promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio, de televiziune și Internet) de către un sponsor bine precizat. Multe organizații folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele
Publicitate () [Corola-website/Science/297145_a_298474]
-
repetare și nonpoetic; versuri (numai) paralingvistice - grafii, portrete lirice, desene, bruioane; vers liber răsturnat - vers ermetic și trivial, limbaj inteligibil-noninteligibil; probleme de matematică fără soluții, precum poeme de spirit foarte drăguțe - trebuie să scientificam artă an acest secol tehnic; texte impersonale personalizate; șoc electric; transformarea imposibilului în posibil sau a anormalului în normal; ARTĂ pentru NONARTA; a face literatura din orice, a face literatura din nimic! Poetul nu este un prinț al notelor false ]ipate! Noțiunile de poezie și de derivate
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
nehotărât considerat și personal "on": On a souvent besoin d'un plus petit que soi" „Deseori ai/avem nevoie de cineva mai mic ca tine/noi”. Există și o contrucție tot la persoana a III-a singular, numită cu verb impersonal la forma reflexivă cu sens pasiv, în care subiectul gramatical este "il" și agentul este nedeterminat sau general: Il se vend beaucoup de livres" „Se vând multe cărți”. Un astfel de subiect mai poate fi și la persoana a II
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
exemplu, în limba română, la infinitiv și la gerunziu: Este necesar a vă interesa", " Plecând ea, a rămas el". În alte limbi, infinitivul poate și el exprima persoana prin desinențe, de exemplu în maghiară. În această limbă, atunci când predicatul este impersonal, iar subiectul acțiunii subordonate este general, se folosește infinitivul obișnuit, dar pentru a preciza subiectul, infinitivului i se adaugă desinențe identice cu așa-numitele sufixe personale posesive: "Tanulni kell" „Trebuie să se învețe” vs. "Nekem tanulnom kell" „Eu trebuie să
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
Figurile nude, riguros structurate ale lui Philip Pearlstein și imaginile bidimensional-aplatizate ale lui Alex Katz (n. 1927) și Wayne Thiebaud (n. 1920) exprimă un ton realist rece, abstract. După subiectivismul acut al impresionismului abstract, pictura abstractă dobândește mai multă puritate impersonală, riguroasă și formală. Punctul culminant al acestei tendințe îl constituie minimalismul: pictura este redusă la reprezentarea unor simple forme geometrice, modele care se repetă ritmic sau simple culori. Cei mai de seamă exponenți ai minimalismului pot fi considerați: Kenneth Noland
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
figurile agonizante ale lui Francis Bacon (1909-1992) și imaginile lirice, de inspirație citadină ale lui David Hockney (n. 1937) demonstrează vitalitatea picturii figurative engleze. În anii '80, un grup de tineri artiști europeni și americani se revoltă împotriva stilului auster, impersonal, formalist al artei abstracte. Rezultatul constă într-o renaștere a picturii figurative și narative, numită "neoexpresionism". Printre cei mai cunoscuți reprezentanți ai noului stil putem menționa: Anselm Kiefer (n. 1945), Georg Baselitz (n. 1938), Sandro Chia (n. 1946), Francesco Clemente
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
457.2 cm în care este prezentat o scena de luptă între personaje ce par a face parte dintr-o clasă socială superioră. Contrastele puternice, griurile ușoare realizate din praful de grafit accentuează drama personajelor angrenate într-o luptă ad-hoc, impersonală lor, a cărei scop este unul doar de ei știut. Un lucru care atrage atenția de la o prima privire sunt personajele puse într-o situație destul de bizară. Oameni de afaceri, având o educație aleasă și mari responsabilități date de către slujba
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
t", marca infinitivului se adaugă cu ajutorul unei vocale de legătură: "hall" → "hallani „a auzi”, "dönt" → "dönteni „a decide”, "állít" → "állítani „a afirma”, "hűt" → "hűteni" „a răci” (tranzitiv). Infinitivul se folosește în general pentru a exprima o acțiune subordonată unui verb impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
figyelmes „El/Ea este atent(ă)”. Predicat dublu poate fi și cel verbal, și cel nominal. Predicat dublu verbal este considerată, de exemplu, construcția "el kell menjünk" „trebuie să plecăm”, având aceeași structură ca în română: verbul "kell" „trebuie” folosit impersonal + verb la imperativ (cu valoarea conjunctivului din română). Este o construcție din maghiara dialectală din Transilvania, adoptată de limba comună, în care este mai frecvent sinonimul ei sintactic "el kell mennünk", propoziție unde predicatul este "kell", "mennünk" fiind subiectul, exprimat
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
defini infinitivul, întrucât și alte forme verbale au aceleași proprietăți. Astfel infinitivul poate fi definit precis numai în cadrul fiecărei limbi în parte, dar nu și în general în toate limbile în care apare. ul în limba română este un mod impersonal și în general nepredicativ (vezi mai jos Predicativitatea infinitivului). Exemple de verbe la forma de infinitiv: "a spune", "a lucra", "a coborî". În lucrările românești de gramatică, infinitivul este ales ca forma reprezentativă a verbelor și folosit pentru a vorbi
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
fiind incluse în celelalte diateze. Categoriile de verbe reflexive după faptul că pronumele reflexiv are sau nu funcție sintactică, și după sensul exprimat, sunt: Avram 1997, care nu acceptă existența diatezei reflexive, include verbele reflexive obiective, reciproce, eventive, dinamice și impersonale printre cele de diateza activă, iar pe cele cu sens pasiv printre cele de diateza pasivă, dar nu ia în seamă verbele participative și pe cele posesive. Totodată, consideră că la unele verbe eventive pronumele reflexiv este analizabil (exemplu: "El
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]