2,882 matches
-
patimă și vid. Să oferim un loc unor eșecuri Venite de niciunde, ca un vânt, Ce-au învățat să completeze cecuri Dar au uitat, firește, cine sunt. Ar fi momentul să ne dăm deoparte Din toată oboseala asta grea, Să implorăm izbăvitoarea moarte, Să nu mai fiu al tău și tu a mea. S-ar bucura, sărmanii, să ne lase Închiși într-un azil uitat, mizer, Eventual cu mari dureri în oase, Eventual legați de-un pat de fier. Să ne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
toate drumurile pământului de aceea umblam brambura prin țărâna lumii ca un copil fugit de-acasă cu timpul fiecare bornă a devenit o bătătură semnal de alarmă tras de tortura cotidiană e o lume necuprinsă (orizontul râdea în hohote) degeaba implori punctul terminus în fiecare zi ca pe o iubită așa am devenit pasăre călătoare iar lumea mi s-a părut dintr-o dată mult prea mică 21 iulie 2011 De jur împrejur... De jur împrejur, doar minime stări, O greață aproape
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
turmentat, probabil, Însă și aceste gânduri se vor pierde, gradual, Am să scriu, gândind la tine, testamentul meu cantabil, Undeva, în altă lume, ne va necheza un cal. Sburătorul din poveste va avea identitate, Consecvent cu mine însumi te voi implora, zburând, Timpul ne va da, iubito, gramul de eternitate Și-am să te iubesc asiduu, răsărind și înserând. Toți vecinii strânși la crâșmă ne vor admira plecarea, Cu un vin de buturugă vom semna un ultim zvon, Nimeni nu va
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nu înțelege ce caut acolo desenez un curcubeu la picioare apoi mă rup în două ajung pe fiecare mal în același timp spectatorii aplaudă abia pe urmă privesc înapoi privirile mele se îmbrățișează printre confetti vlăguită albia secată a râului imploră lacrimi care nu vin 29 august 2011 Toamna artistului eu sunt un artist mușc din fiecare frunză trag sevă din dezamăgiri storc strugurii le beau mustul sunt deja mahmur pe urmă vorbesc despre viață dar nu las boabele să cadă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
liman și portul În care s-a născut încă o arcă. Să te aduc ofrandă gurii mele Și să te sorb, avid, cuprins de sete, Lăsând privirea-ți verde să mă-mbete Atunci când sunt sătul de toate cele. Să te implor la ore mari din noapte, Spre-a-mi deveni chiar lună, câteodată, În trupul meu de-a pururi încrustată, Iar eu în trupul tău, trăind prin șoapte. Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
l-am făcut și pe el, și pe mult-iubitul lui Führer, În toate felurile, cum mi-a venit la gură. După asta, am devenit dușmani. Nu puteam face nimic pentru Grete. Am privit cum ura lui Îi frângea inima. Am implorat-o să-l părăsească, dar nu a vrut. Refuza să creadă că el nu va Învăța să o iubească din nou. Așa că a rămas cu el. — Dar Între timp, el s-a pus să te distrugă pe dumneata, propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa ruga, implora. Ambele mâini erau întinse către mine într-un gest de o patetică nerăbdare. Degetele îi erau rășchirate, gata să-mi apuce și să-mi sfâșie corpul, iar fața contractată, cu ochii tulburi și buza de sus zgârcită, arăta chinul dulce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
secretă. Chiar știind că, dacă s-ar fi deschis deodată ușa, mi-ar fi explodat în aceeași clipă creierul, inima și sexul, tot aș fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a adâncurilor minții mele m-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de astă dată, buzele mele căutând, scriu la prezent, deși a fost ieri ca și cum ar fi fost acum, retrăiesc totul, și totul mă îndeamnă să-mi amintesc, degetele tale conturându-mi buzele, apoi obrajii, părul, răsfirând, timid, aproape întrebându-mă, implorând, eu neștiind ce să fac anume, crezând în sinea mea că totul trebuie să vină de la tine, eu doar să-ți aștept buzele, abia atingându-le pe ale mele, încă întrebând, și eu venind parcă de cealaltă parte a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea dacă nu i-ar stărui pe buze acel surâs nevăzut ce mă înfiora întotdeauna făcându-mă să plec privirea, Theo, hai afară să te joci cu noi! îl imploră copiii la picioarele lui, Doamne, Corina, ce leac miraculos sunt copiii ăștia pentru mine! Hai afară! Și copiii îl iau de mână, unul de-o parte, unul de cealaltă, ignorând buna rânduire a lumii, dreapta, stânga, ieșind cu Theo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zâmbet toată puterea mea de a ierta, iau asupra mea și păcatul acesta de a mă fi udat cu apă fără voie, Mă duc să-ți mai aduc apă, Nu pleca! și pun în privirea mea toată puterea de a implora, Și după rugămintea mea ciudată Diana se uită la mine prima oară și mă recunoaște, Da, îmi amintesc, te-am sărutat în clasa a patra, eu eram într-a cincea și pe geamul din ușă, Părintele aduce un alt tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iarbă aducându-mă spre trupul ei întrevăzut, mai uitându-se o dată în sus Daniel e fericit că pădurea de mesteceni a crescut și e albă, XXI Nu veni cu mine în sat, te rog! poate peste două zile, ea mă imploră s-o las să se întoarcă singură, nehotărât, indecis, aș urma-o și nu, rușinat, încurcat după, mi-e greu s-o privesc în ochi, cu tata mă descurc eu, Diana mă asigură că nu va fi nici o problemă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă ține prizonierul Lui, cum crezi că o vei putea face tu?! cum a fost la Londra? 3 aprilie, aseară a bătut încet, scurt la ușa mea, aștepta să-i deschid cu umărul sprijinindu-se de catul ușii, aproape timidă, implorându-mă, am privit-o câteva clipe năuc, apoi am primit-o în brațele mele flămând, 5 aprilie, Aux puces de Saint-Ouen, Marius mă roagă să-l însoțesc au marché, vrea să-și cumpere o pereche de blugi, nu-mi stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Te temi, Theo, glasul ei care trece ca un vânt de primăvară peste trupul meu, înfiorându-l, Nu fi copil! nu-mi îngreuna și mai mult situația! Situația?! izbucnește avântat nesuferita voce dinlăuntrul meu, care situație?! Te rog, ea mă imploră și demonul meu e gata să se repeadă cu colții de fiară asupra neajutoratei făpturi de la, dar în privirea ei văd trecând greu umbre de moarte și deodată mi se face frică, Iartă-mă! Iartă-mă! o trag ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tristă către grădină. E o revistă de fițe. Mult mai pretențioasă decât Woman’s Place. Când a ajuns la partea cu Jack Devine care se certa de zor, pentru ca apoi să fie mușcat de asiatică, Clodagh s-a înseninat. —Haide, imploră ea, cu ochi strălucitori. Spune tot! Nimic, da’ nimic nu mă înveselește mai mult decât să-i aud pe oameni cum se ceartă de mama focului. Săptămâna trecută ieșeam de la sală și într-o mașină parcată erau o femeie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta de revistă într-un succes, apoi cu siguranță cei care conduc Randolph Media vor lua la cunoștință contribuția ei și o vor răsplăti. Poate... După trei pahare rapide după serviciu, Ashling s-a ridicat să plece, dar Trix a implorat-o să mai rămână. — Hai, hai să fim rele și să bârfim pe toată lumea de la birou! — Nu pot. Ba poți, imploră Trix insistent. Trebuie doar să încerci. Nu asta vreau să spun. Dar Trix știa ea ce știa. Deși Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o vor răsplăti. Poate... După trei pahare rapide după serviciu, Ashling s-a ridicat să plece, dar Trix a implorat-o să mai rămână. — Hai, hai să fim rele și să bârfim pe toată lumea de la birou! — Nu pot. Ba poți, imploră Trix insistent. Trebuie doar să încerci. Nu asta vreau să spun. Dar Trix știa ea ce știa. Deși Ashling avea gânduri răutăcioase, rareori le articula, deoarece avea credința că ce dai ți se întoarce. Nu avea rost să încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el la final. Putem pleca? întrebă Joy exasperată când Ashling s-a întors la locul ei. A fost o mare pierdere de timp. Nici un bărbat la orizont. Un singur dans cu un idiot pitic... —Hai, te rog, doar cinci minute, implora Joy. Nu știu cum stă treaba cu Jumătate-om-jumătate-bursuc și e imposibil să nu fie acolo. Te rog. Cinci minute, Joy. Vorbesc serios, nu mai mult. Petrecerea - la fel ca majoritatea petrecerilor studențești din Dublin - se ținea în Rathmines, într-o casă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era în stadiul terminal al unei dereglări nervoase grave, era complet hipnotizată. Își petrecuse întreaga viață căutând semne și, dacă ăsta nu era un semn, atunci nu știa ce ar fi putut fi. Fă o încercare cu Marcus Valentine, o implora oracolul ceresc. Chiar dacă el împărțea bilețele cu Bellez-moi de parcă erau fluturași, avea un sentiment pozitiv în legătură cu treaba asta. Un sentiment cu adevărat pozitiv. Când Ashling și-a făcut din nou apariția, Lisa se pregătea să plece. Acum, că obținuse ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
uite și numărul de la restaurant, în caz că mobilul nu are acoperire... — Nu este probabil să avem o astfel de problemă în mijlocul Dublinului, interveni Dylan. —...iar asta este adresa restaurantului, dacă nu dați de noi la telefon. Nu stăm mult. Stați mult, imploră Ashling. Clodagh îi trase pe Molly și pe Craig, îi îmbrățișă cu îndârjire și le spuse - fără prea multă convingere: —Să o ascultați pe Ashling. —Și pe Ted, adăugă Ted, strâmbând din buze spre Clodagh într-o manieră care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh, dintr-odată neliniștită. —Bineînțeles! Ashling și Ted au numărul de mobil. Sună ei dacă se întâmplă ceva. Cum ar fi? Ce ar putea să se întâmple? —Nimic. — Dă-mi mobilul să dau un telefon scurt. Ochii lui Dylan o implorau. Nu poți să uiți măcar în seara asta? Abia am plecat de acasă acum o oră. —Ai dreptate, aprobă Clodagh. Sunt ridicolă. Și-a întors atenția înapoi în farfurie. Nu, nu pot să suport, explodă ea. Dă-mi mobilul. Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
coș o ruladă cu caise. Ceea ce a fost foarte inspirat, având în vedere ce sinistru a fost să petreacă seara de sâmbătă singură, acasă. Și iat-o, duminică dimineața, cu încă două zile întregi în față. Adormi din nou, se implora singură. Adormi și mai ucide câteva ore. Dar nu putu. Deși nu era de mirare, se gândi ea, ținând cont de faptul că închisese ochii la zece, cu o seară înainte. S-a dat jos din pat, a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
loc unei programări la coafor în pauza de prânz, o divergență la care nu plănuise să apeleze. A trebuit să se roage de recepționerul doctorului McDevitt pentru a-i face o programare mai devreme, după care a trebuit să își implore medicul să îi dea niște calmante puternice. —Antibioticele funcționeză după vreo două zile, cerșea ea. Nu pot să gândesc cu durerea asta. Nu ar trebui să gândești deloc, spuse el. Ar trebui să stai acasă, în pat. De parcă asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mișcare bruscă. Mă întorc să iau restul mai târziu. El a ieșit din cameră și, după o secundă de panică, Clodagh a pus pe ea un halat și a alergat pe scări după el. —Dylan, eu încă te iubesc, îl imploră. Atunci ce a însemnat toată treaba aia? spuse el, întorcându-și privirea spre ea. — Eu încă te iubesc, repetă ea cu o voce mai coborâtă, dar... — Dar nu mai ești îndrăgostită de mine? încheie Dylan dur. Ea ezită. Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]