3,415 matches
-
crescut și unde am început să devin ceea ce am ajuns: tatăl, apoi bunicul lor. Înainte de popasul la Beiuș, am trecut prin locurile legate de istoria ramurii feminine a familiei la Cluj, Bistrița, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. Am programat această incursiune în trecutul nostru pentru ca și copiii și nepoții, atunci când în anii care vin se vor gândi la România, țara de baștină a familiei, să-și facă despre ea o imagine concretă prin intermediul peisajelor contemplate și al prietenilor întâlniți acolo, oameni
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Rio de Janeiro ca sa dea o raită pe la noi, la Buenos Aires. Era în luna septembrie 1981, început de primăvară în emisfera australă și, după ce a văzut tot ce era de văzut în capitala argentiniană, am propus fratelui meu o scurtă incursiune dincolo de Anzi, în Santiago de Chile, ceea ce însemna inclusiv traversarea muntelui la peste patru mii de metri. Am pornit la drum dis-de-dimineață ca să apucăm să ajungem în aceeași zi, spre seară la Mendoza, la o nimica toată de distanță de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
volum bună partea din ce am vrut să vă zic. Închid ochii pe comodul fotoliu de la Villa Blanca și, cînd îi redeschid, observ că apa golfulețului este din nou albastră, semn că timpul purifică pămîntul și sufletul. Autorul Capitolul I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi! Cuprins Cuvîntul autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din Ghireni 33 Pișca la Ghireni 35 Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu 38 Balauri vechi și noi 42
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” In 1638 însă, a venit Vasile Lupu voievod - „Domnul cel larg în daruri” - și a zidit o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii.” Incursiunile răufăcătorilor însă au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească. Când a ajuns în scaun Constantin Duca voievod, a refăcut biserica, pe la 1702, punându-și pisania din marmură albă scrisă „pe grecește” alături de cea „pe slavonește” a lui Vasile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
concentrează activitatea Europei. Însă tocmai aceste noi situații vor ațâța și vor încorda la cel mai înalt grad gelozia iluminatei Europe libere; ele conțin în sine cauza finală a focului războiului și a revoluțiilor"67. Apelul la istorie, prin numeroase incursiuni în istoria antică, a evului mediu, ca și în cea contemporană autorului, avea menirea de a evidenția în mod pregnant, pentru factorii de decizie de la Viena, ceea ce însemna sau putea să însemne stăpânirea exercitată de Rusia asupra Mării Negre, pentru devenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prima dată în 1943, la Editura Gorjan, și reeditat. „Dacul” e poezia în care autorul ne induce continuitatea spirituală a poporului nostru: Și-n strânse împletiri de oseminte Vom ține-n brațe vecurile sfinte. Gyr ne face și o scurtă incursiune în istorie, evocând mari domnitori români în „Țepeș”, „Vodă Ștefan” sau „Ioan Vodă”, sau figuri legendare, cum ar fi Horia, în „Balada Trupului” sau Tudor Vladimirescu în „Fântâna cu pandur”. Ne atrage atenția spiritul vizionar al poetului în „Șincai”, dar
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ale Gemenilor Poate Întâmplător, dar speculabil, Ziua mediului, adică 5 iunie, cade În plină zodie a Gemenilor; una spiritualizată cum a fost, cu patru luni Înainte, mult comentatul și recunoscutul Vărsător sau, cu Încă patru Înainte, Balanța. Iertare pentru această incursiune prin astrologie, nici pe departe Încheiată. Această spiritualizare nu este Însă un dat, ci rezultatul unei evoluții - mereu evoluția! - desfășurată Într’un lanț de patru zodii, evoluție reluată deci de trei ori Într’un an și care decurge, ca orice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
infiltrarea acestora în rândul dacilor liberi a continuat în proporții greu de controlat, mai cu seamă în perioadele în care sarmații au fost influențați de romani, care doreau să stăvilească avântul războinic al dacilor liberi care, prin numeroase și neîncetate incursiuni, năvăleau dincolo de fruntariile Daciei romane. La granița nordică, dacii liberi se învecinau cu vandalii, populații germanice, cu care au avut relații schimbătoare, în funcție de stările de conflict care vizau stăpânirea anumitor teritorii. Raporturile dacilor liberi cu romanii au îmbrăcat mai multe
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
spirituală, fapt consemnat cu tărie de documentele acelor vremi, în care chiar năvălitorii recunoșteau cerbicia și tenacitatea cu care românii își apărau pământurile și credința. „ Maghiarii sau ungurii, consemnează documentele vremii, statorniciți de câtăva vreme în Câmpia Panonică își încep incursiunile spre vest, dar fiind înfrânți de Otto cel Mare (936-972) în bătălia de pe râul Lech, la 10 august 955, și-au schimbat direcția de atac și cucerire spre răsărit, către Țara Ardealului, unde au întâmpinat rezistența românilor ardeleni, conduși de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nr. 349. 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... și destinul ei Casa de la Ipotești a intrat și ea în legendă, ca aproape tot ce a atins Eminescu. Pentru ca labirintica ei poveste să poată fi istorisită, este necesară o incursiune care să releve date și fapte, în directă legătură cu ceea ce îndeobște se consideră că a fost casa copilăriei poetului. Așadar, la 12 mai 1841, prin decret domnesc, purtând iscălitura lui Mihail Gr. Sturza, i s-a dat dumisale slugerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vieții sale stimulentul și trambulina ce-l ajută să facă saltul prodigios al creației poetice, atunci înțelegerea aluziilor pe care le face la propria-i viață nu este numai un avantaj și un privilegiu ci, hotărât, și o necesitate 61. Incursiunea în timpurile spațiului unde poetul s-a ivit în lumină este expresia acestei necesități. La fel ca poetul sau creația lui, are și realitatea destinul ei: în timpul terestru și în timpul cosmic al lui Hyperion. Așadar, în cazul de față, cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
misterului, uimirii, întrebărilor, numai atunci se întâmplă acel ceva al cărui mecanism nu l-a explicat nimeni până acum. Or, dacă a făcut-o, explicația a fost parțială și adesea nesemnificativă față de complexitatea problemei în sine. Înainte de a încerca o incursiune lămuritoare în păienjenișul sacru al lumii satului împletit cu cel al mirajului poeziei trebuie spus că poetul nu e purtătorul unei viziuni asupra lumii care să fie ordonată într-o cunoaștere rațională cu un sistem propriu de referințe, precum filozofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este de domeniul credinței 144. Pentru a vorbi de dragostea dintâi, exuberantă și melancolică, a poetului, ar trebui să ne imaginăm totul cinematografic, de sus și de foarte departe. Spiritele moderne, prin excelență grăbite, abia de au timp să înțeleagă incursiunile eminesciene în țara florilor neatinse, unde Iarba-i moale, stuful mare/ Nu te vezi [din el] călare 145, în țara fânațului care n-a văzut niciodată coasa. Se poate ușor închipui cum, în libertatea singurătății, Mihai se lua la întrecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
însemnări cutremurătoare, de genul "dimineața am tradus din Verlaine, după amiază am lucrat, în tura II-a, la ecarisaj". Eram directorul Editurii "Junimea". Jurnalul trebuia publicat: mărturisea un destin tragic, într-o scriitură reținută și resemnată, cu frazare elegantă și incursiuni culturale de-a dreptul excepționale. Ar fi venit în seria deschisă de Jurnalul altui fost pușcăriaș în anii '50, țăranul bucovinean Toader Hrib ("Cronica de la Arbore", tipărită în două ediții) care, evident, pe alt palier și cu alte mijloace, revela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lungul multor ani de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-au fost, la Facultate, colegi de grupă. Ca și George Macarie, autorul doctului studiu introductiv. Nu le bănuiam, atunci, înclinațiile către studii minuțioase și incursiuni pe cărări nebătute. Sensibilitatea Olgăi, intuită de colegi încă de atunci, recidivează. Iat-o, scriind despre mormântul lui Dimitrie Anghel: " În partea dreaptă a bustului, în incizia lăsată de o schijă din Al Doilea Război Mondial, în fiecare primăvară își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cinstit ar fi să exclamăm "ăștia am fost" (sub vremi) și "ăștia suntem" (în libertate). Seneca spunea: "caracteristica vinovaților este neliniștea". D acă tot ne-am "dezinhibat" și politicalele au rămas la ordinea zilei, hai să încercăm o altfel de incursiune în subteranele politicii: nu la vârf, ci la bază. Adică... în pat. Au fost publicate confesiunile amantei lui Stalin Vera Davâdova. Mai exact spus, una dintre țiitoarele lui Iosif Vissarionovici, fiindcă "tătucul popoarelor" proba o energie virilă debordantă și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mântui în imaginar." * C ât de la cer la pământ este distanța dintre "obicinuințele" moldovenilor trăitori la sfârșitul veacului al XIX-lea și cele ale urmașilor lor de azi. Nu propun cine știe ce pogorâre în adâncuri misterioase ale istoriei, ci, simplu, o incursiune în viața și petrecerea bunicilor noști, așa cum le înfățișează R. Suțu în uitata-i carte despre Iași și ieșeni Nimic nu se mai potrivește, de la rutina îndeletnicirilor zilnice la ritualul călătoriilor-eveniment, de la "filosofia amorului" la tristele petreceri pe ultimul drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
estetice în senologie" și-i datorată prof. dr. Mihai Pricop. Nu-i o carte strict medicală, deși conține suficiente elemente ce ar putea-o încadra în această categorie, nu-i o cercetare de graniță între discipline, nu este o simplă incursiune în istoria artei, nu este un album cu spectaculoase reproduceri color ale unor pânze celebre. Atunci, ce este? Se pornește, anatomic și fiziologic, de la glanda mamară, văzută și ca un organ cu mare semnificație emoțională, întrucât are o contribuție esențială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fiziologic, de la glanda mamară, văzută și ca un organ cu mare semnificație emoțională, întrucât are o contribuție esențială la crearea imaginii, a identității feminine, dar și cu tangențe la social, cultural, estetic. De la acest punct de pornire se ajunge la incursiuni în cercetarea modului în care corpul uman este văzut în arta clasică grecească, arta romană, Evul Mediu, Renaștere, Baroc. Urmează considerații privind condiția istorică și bio-socio-afectivă a existenței femeii, apoi raportări la estetică, la frumosul artistic și frumosul natural. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
justifică prezența în literatura română. După cum observa un critic basarabean (Tudor Paladi), "drama scrisului său este drama ethosului interriveran de la Nistru până la Prut". Adevărat. Tot așa cum Preda s-a legitimat prin eroii săi extrași din universul satului oltean, Barbu, prin incursiunea în lumea mahalalei bucureștene, Stancu (în opinia mea, sub nivelul lui Druță), prin investigarea orizontului propriu Bărăganului muntenesc. Și mai departe, Rebreanu, cu dramele Ardealului, Creangă și Sadoveanu ca reprezentanți ai Moldovei. Opera lui Druță, prin ceea ce are ea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Rică Venturiano "studinte în drept și publicist", termenul s-a cam ofilit, ajungând să nu mai desemneze o profesie, ci mai degrabă un hobby. Cele două bresle de condeieri, a ziariștilor și a scriitorilor, și-au hotărnicit domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări în cazul Taniac, care a făcut mai întâi gazetărie în cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Un "cultural al epocii", s-ar putea spune luând în considerare cele de mai sus și tot ar fi de-ajuns pentru a motiva și susține atenția acordată, la 141 de ani de la naștere, slujbașului uitat de la Administrația Financiară suceveană. Incursiunile în domeniul literaturii vor adăuga, însă, tușa definitorie. A scris, mai întâi de toate, o piesă de teatru a cărei acțiune se desfășura chiar la Suceava, în jurul anului 1400. Dramaturgie pe teme istorice, deci. Din denumirile și rangul personajelor înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
va apărea noua capitală, Stockholm. Prin secolul al III-lea d.H., aceste triburi au preluat de la goți și longobarzi vechea scriere germană. Pe la anii 500-600 i-au înfrânt și alungat pe goți și unii dintre ei, deveniți corsari, fac primele incursiuni pe țărmurile nord-estice ale Angliei, atacând și prădând Mănăstirea Lindisfarme. Trăind într-un teritoriu împădurit și pietros după datele actuale din cei 449.793 km2 ai Suediei, 54% sunt păduri, 9% teren cultivabil, 9% lacuri și 27% teritorii cu alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la Tătar-Bunar care pentru guvernul de la Moscova ar fi trebuit să însemne declanșarea unei revoluții cu implicații grave atât pentru România, cât și pentru întreaga zonă balcanică tot de această așezare îl legau anii urmați la grădiniță și școala primară, incursiunile întreprinse cu fratele său, Constantin, și alți copii de seama lui pe potecile umbroase din Codrii Orheiului și Lăpușnei, clipele în care a primit și citit "abecedarul scris în dulcele grai românesc", dar și "serile în care mama termina mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]