3,661 matches
-
terestre sau acvatice din zonele temperate și reci - cu insistență pe înțelegerea condițiilor climatice ce reprezintă elementul genetic definitoriu în crearea tuturor peisajelor naturale - sunt prezentate și o serie de eșantioane reprezentative regionale, pentru a se ilustra specificul geografic și individualitatea acestora. Nu o dată, se fac anumite studii de caz ce privesc o serie de regiuni în care intervenția umană a depășit cu mult gradul de suportabilitate și regenerabilitate al naturii, reprezentând focarele unor adevărate catastrofe ecologice, cu implicații dintre cele
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
terestre nu lipsesc, fie că este vorba de mediile din insulele și arhipelagurile din ocean sau din apropierea continentelor, sau de mediile de pe bordura nordică a uscatului continental propriu-zis. În cadrul Arcticii s-ar putea separa mai multe regiuni continentale, fiecare cu individualitatea și trăsăturile caracteristice pe care vom încerca să le prezentăm în continuare. Groenlanda Canada arctică Scandinavia arctică Rusia arctică Aceste regiuni de uscat se încadrează în condițiile naturale generale prezentate anterior, din punct de vedere al particularităților bio-pedo-climatice, iar abordarea
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
teritoriu, există resurse subsolice impresionante (uraniu, toriu - cel mai mare zăcământ din lume, crom, molibden, tungsten, fier, nichel, cupru, cărbuni superiori, hidrocarburi în apele teritoriale), care sunt însă în cea mai mare parte neexploatate ca urmare a condițiilor naturale aspre . Individualitatea insulei Groenlanda este dată de prezența vastelor teritorii acoperite cu gheață (inlandsis) care reprezintă 81% din suprafața insulei, formând a doua mare calotă glaciară continentală din lume după cea din Antarctica. Este asftel extrem de extins deșertul de gheață. Această calotă
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
frunze persistente, dar se întâlnesc și arbori cu frunze căzătoare (bine reprezentați în statele Golfului din SUA). Cele mai multe specii veșnic verzi sunt esențe tari (quebracho, în sud-estul Braziliei; cedru). În funcție de localizarea geografică și condițiile climatice regionale, aceste păduri au căpătat individualitate în fiecare din arealele de distribuție. În pădurile din China și Japonia, de exemplu, se întâlnesc îndeosebi stejarul veșnic verde, magnolia și arborele de camfor - toate cu o deosebită valoare economică. Complexitatea floristică este completată de diverse specii de ferigi
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
alta a sectorului montan, unde etajarea climatică se impune. În cadrul Peninsulei Balcanice, cel mai tipic climat mediteranean este caracteristic Greciei, în timp ce nordul și nord-estul prezintă trăsături mult mai apropiate de climatul temperat continental. Litoralul Dinaric se caracterizează printr-o oarecare individualitate climatică în cadrul peninsulei Balcanice (durată mai mică a secetei de vară, umiditate generală mai mare, precipitații de peste 2000 mm anual). VI.4.2.3. VEGETAȚIA, FAUNA, SOLURILE DIN EUROPA MEDITERANEANĂ Păduri semixerofile, sempervirescente, cresc până la înălțimea de 1400m, fiind în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
conceptuală a caracteristilor și formelor new media, chiar istoricul acestor noi medii tehnologice, s-a considerat că sunt necesare definirii fenomenului new media, reprezentând o investigație asumată, un obiect de studiu extrem de diversificat și incitant, uneori dificil de surprins în individualitatea să din multitudinea de forme convergente și integrate ale new media, supus unor multiple și controversate interpretări, devenind un subiect al cercetării inepuizabil pe plan mondial. De foarte puțin timp, în bibliografia tematicii new media din România, se înscriu lucrări
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
această ultimă strofă un tulburător apel la imaginea grăitoare văzută În apă care ne comunică miraculos și instantaneu, aproape ca Într-un haiku, misterul propriei noastre vieți. Într un anume fel, Blaga resimte că, urmîndu-și, În manieră individualist-occidentală, destinul de individualitate creatoare, trădează menirea sa originar-umană. O spune, lamentîndu-se, Într-unul din poemele din tinerețe: Am Înțeles păcatul ce apasă peste casa mea ca un mușchi strămoșesc. O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile altfel decât baba ce-și topește cânepa
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
degrabă decât ‹‹figurativ››, bogat în conotații dinamice, dar care ne antrenează într-o metaforicitate vizuală stânjenitoare"22. Figuralul ar fi, astfel, acel element inefabil, adesea dificil de surprins care se face responsabil de singularizarea rostirii. Prin figural discursul dobândește pecetea individualității creatoare. Iar pe de altă parte, a doua dimensiune a retoricii, alături de cea estetică, este cea argumentativă, clasabilă exclusiv în sfera judiciarului, unde forma tipică pe care o ia conflictul este procesul. Ei bine, trebuie remarcat că, în polemica literară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
monere) cu cea de a persuada și emoționa (conciliare, delectare, movere) din retorica antică. În concluzie, ele intră din sfera raționalității cotidiene în cea a subiectivității discursului, împlinind cu precădere o funcție estetică sau, altfel spus, reprezintă una din amprentele individualității artistice în orice luptă de condeie. Călinescu exprimă plastic acest lucru, invocând "duelul" nobil ca metaforă a polemicii literare de înaltă ținută, în care latura spectaculară derivă nu atât din soliditatea raționamentului cât din strategia discursivă de a combina eficient
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic autodeterminat, grație unui cumul de factori repercutanți asupra individualității: cel psihologic, al experienței sociale, cel istoric-contextual etc. Când conținutul e rostit, el se dezvăluie ca afront, ca inaderență, într-un cuvânt ca opoziție în raport cu un dat social, religios, politic etc. Într-o lume, de pildă, care cultivă politețea ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
referitor la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim atât de frecvent în gazetăria polemică: "Lumea politicoasă se scârbește de bătaie. Concepția despre bătaie se ajustează în calapodul fix al unei formule. Dacă citești, dacă scrii, dacă ești avocat, inginer, droghist
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scrisorii deschise, criticii sau le poate combina după bunul plac al autorului), pe când cea dintre pamflet și manifest este, de obicei, conjuncturală. Faptul că unele texte argheziene, considerate manifeste, îmbracă forma pamfletului polemic ține de vocația poetică a autorului, de individualitatea sa artistică, de o modalitate de exprimare specifică. E felul în care poetul își afirmă solitudinea ideologică. Printr-o conjuncție cu discursul liric de aceeași factură putem sesiza ceea ce, din perspectivă semiotică, se numește valoarea de interpretant pentru întregul sistem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru concepția sa literară, Alexandru George semnalează însă o ipostază inedită a poetului ajuns la maturitate, și anume de a vorbi "în numele unui grup și de a apăra o formulă", în articolul Literatura nouă. Orgoliul creatorului, ca trăsătură definitorie a individualității sale artistice, l-a împiedicat să adere la convenții prefabricate și l-a determinat să-și întemeieze propriul univers valoric, în acord doar cu propria conștiință creatoare. De aceea, ars poetica argheziană este atât de departe de formula clasică a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură sufletească, de analfabetism și demagogie. Școală naționalistă antisemită și demagogie. Școala naționalistă antisemită a d-lor Iorga și Cuza, care și-au propus pe afiș să perfecționeze individualitatea românească ce li se părea stricată, a contribuit cu o nouă nuanță de ticăloșie la viața tineretului, victima vârstei admirabile și credule și a politicienilor pitiți în personaje cu barbă, profesorale". Accentuarea și prelungirea acuzei tranșante cade, aici, în sarcina
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
disputabil. Într-un atare tip de discurs, dimensiunea estetică este secundară și se subordonează scopului polemic. Discursul publicistic arghezian, venind pe firul unei de-acum împământenite tradiții polemico-pamfletare, va deveni referențial prin originalitatea construcției, mizând, mai întâi de toate, pe individualitatea gestului artistic. Privită ca parte integrantă a creației eminesciene, publicistica politică, implicit polemică, nu este numai expresia unei minți sagace, ci completează osmotic imaginea unui fascinant puzzle, în care textul și metatextul sunt semnificabile în măsura în care sunt corelate contextului. La o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
predecesor, însă există câteva aspecte (alături de cele deja menționate, și anume modalitatea comică dominantă, parodică, la unul, ironică, la celălalt, precum și dispoziția umorală non-agresivă și agresivă) care indică, foarte limpede, desprinderea și sensul traiectoriei individuale a autorului Spinilor de hârtie. Individualitatea artistică a comicului arghezian nu rezidă în ocurența variantelor formale, aceasta ținând de demersul pamfletar, în genere, ci în modalitățile tipice de ipostaziere a acestor variante formale, pe care ne propunem să le analizăm. 1. Comicul anatemizant uzează de violența
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte de hibrizi, nici cărturari, nici creatori. De la foaie la foaie se practică ecluziv tonul minor al convingerii și credințele reduse la oportunitate și acces. Suntem foarte departe de făgăduielile făcute culturii de prezența în munca de creație a unor individualități de dimensiunile lui Kogălniceanu, Eminescu, Caragiale și alții". Pe un segment destul de însemnat, polemistul împrumută, cameleonic, sonoritatea vorbitorului de tribună, mizând pe forța asertivă a unei expuneri sentențioase. Aici, degetul întins acuzator ne arată o altă față a polemistului, aceea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de dezvoltarea Țării Românești și Moldovei. Transilvania cunoaște În secolului al XIV lea o pronunțată autonomie În vremea unor voievozi care constituie adevărate dinastii Lackfi și Csaki. Transilvania fusese organizată ca un voievodat ceea ce sugerează că Își menținea o anumită individualitate politico - administrativă În cadrul regatului ungar. Conducerea sa se baza pe colaborarea stărilor sau națiunilor privilegiate: nobilimea În special maghiară patriciatul (orășenii bogați În special sași) fruntașii secuilor Din secolului al XIV lea românii sunt excluși din rândul stărilor privilegiate. În
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Austro - Ungaria. În 1876 problema orientală s-a agravat: izbucnea răscoala bulgară, se declanșa revoluția junilor turci și războiul sârbo-muntenegreano otoman. România s-a declarat neutră În iulie 1876, printr-un memoriu guvernul român solicita Porții și Puterilor Garante recunoașterea individualității statului român și numelui de România. Noul guvern liberal condus de Ion C. Brătianu a trecut la inițiative diplomatice menite să pregătească posibila participare la un conflict cu otomanii. În august 1876, I. C. Brătianu a avut o Întrevedere cu Împăratul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
armatei române la sud de Dunăre, neacceptată până atunci de parte rusă. Divizia a IV a și o parte din Divizia a III a au trecut Dunărea. România insista să se Încheie o convenție militară de colaborare care să precizeze individualitatea armatei române. În august 1877, s-a acceptat constituirea unui front românesc sub comanda lui Carol I, dar a fost respinsă convenția scrisă. Frontul de la Plevna a fost pus sub conducerea lui Carol I, asistat de generalul rus Zotov și
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Însemnat apogeul politicii românești bazate pe tactica pasivistă. La Începutul sec. XX tinerii tribuniști au decis aplicarea activismului. Potrivit programului adoptat În 1905, P.N.R. urma să reintre În viața parlamentară a Ungariei, renunța la revendicarea autonomiei, cerând În schimb recunoașterea individualității politice a românilor În cadrul statului maghiar. La Începutul sec. XX, se conturau trei coordonate privind participarea românilor transilvăneni la viața politică. 1. Linia oficială a P.N.L., reprezentată de Vasile Goldiș, Șt. Cicio-Pop și Teodor Mihali. 2. Federaliștii erau adepți ai
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
care înlătură orice posibil reproș de incomprehensiune din partea unei posterități cîrcotașe printr-o supracomprehensiune instantanee și ferventă. Ea este din principiu inatacabilă, în lipsa unui criteriu exterior, a unei paradigme sau a unui canon care să autorizeze o apreciere particulară. Fiecare individualitate a creației vizuale își are de acum propria referință normativă. Fiecare își bate propria monedă și toți pretind să aibă un curs legal. Fiecare să aibă codul său și toate codurile să aibă aceeași valoare. Dar, prin definiție, nu există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de bunăstare ar fi fost necesar pentru fericirea de a vedea, plăcere întru totul domestică, la fel de îndepărtată de idilă și de tragedie. Această repatriere a infinitului, această domesticire a imaginarului, iată reușite pe care le-a făcut posibile întâlnirea între individualitățile libere și un început de siguranță colectivă. Apărut la flamanzi (belgienii de azi), peisajul s-a dezvoltat în Olanda. Pictura ei, mai mult descriptivă decât narativă, era mai puțin aservită decât rivala ei italiană unei culturi mitologice, literare sau clericale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din artizan, așa cum scriitorul laic se trage din scribul bisericesc) nu este un criteriu. Nici chiar semnarea operei (semnături s-au găsit și pe lintourile sinagogilor primitive sau pe marginea mozaicurilor evreiești din Palestina de la începutul erei noastre). Criteriul este individualitatea asumată, activă și vorbitoare. Nu grifa sau pecetea, ci luarea cuvântului. Artistul este artizanul care spune "eu". Care livrează publicului, în persoană, nu artificiile meseriei sau regulile de învățare, ci rolul lui în cadrul societății în ansamblu. La limită, el poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pierdea ca valoare de revelație. Sfârșitul epifaniilor, începutul trompe-l'œil-ului. Spectatorul central nu mai este un potențial posedat, ci posesorul efectiv al operei, stăpânul numerelor și al mașinilor. Colecționarul privat al minunățiilor naturii. Tabloul umanizează, dar totodată privatizează. Domnia individualității creatoare va fi mai elitistă și mai închisă din punct de vedere social. Opera de artă provine din mintea artistului, care o adresează unui cunoscător. Idolul, venind din altă parte, se adresa tuturor creaturilor. La începutul erei 1, există un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]