5,599 matches
-
pentru problemele legate de stres să lege între ele „povestea hipnozei” de „povestea stresului” într-o manieră care să fie înțeleasă, la nivel conștient și inconștient de către pacient, deoarece aceasta va diminua considerabil orice rezistență și va crește eficacitatea interveției. Inerent în poveste există o credință profundă că pacientul se va face bine dacă se angajează în ritualurile terapeutice asociate. Atunci când pacientul împărtășește această credință cu terapeutul există o expectanță puternică și speranța unui succes terapeutic, care acționează ca un placebo
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de stres. Catharsisul și stresul Heron (1998aă a realizat o abordare explicativă utilă în înțelegerea stresului și care se bazează atât pe principii umaniste cât și psihodinamice. Autorul a presupus că orice persoană pornește în viață cu tendințe și resurse inerent pozitive, inclusiv un număr de nevoi de bază organizate dialectic. Acestea includ nevoia de a iubi și a-i îngriji pe ceilalți, nevoia de auto-direcționare și autoafirmare, cu o capacitate de auto-actualizare și „vindecare” și nevoia de a înțelege mediul
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Goodman, 1951Ă. Rossi (1996Ă comentează: Vedem fiecare din inovațiile lor majoreasocierea liberă, imaginația activă și dialogul Gestaltca ritualuri ușoare de inducție care evocă o stare specială de comunicare terapeutică și expectanță care schimbă locul controlului de la autoritatea terapeutului la creativitatea inerentă a pacientului. Aceste ritualuri nou-numite de inducție rețin orium ceva din semnele hipnozei naturaliste (p.191Ă. Erickson și Rossi: directiva implicită Deși Erickson a uilizat multe tipuri de sugestii directe în cariera sa, el a fost pionierul utilizării sugestiilor indirecte
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Deși cele mai multe „fenomene hipnotice” pot apare spontan în afara hipnozei următoarele efecte pot fi produse prin sugestie, fie în heterohipnoză, fie în auto-hipnoză: relaxarea; comportamentele ideomotorii (de ex. levitația brațuluiă; comportamentele ideosenzoriale (de ex. analgeziaă; amnezia; sugestia post-hipnotică; regresia; comportamentele halucinatorii. Inerent în discuția anetrioară asupra hipozei este punctul de vedere conform căruia hipnoza nu este un tip de psihoterapie în sine, ci un catalizator care promovează alte tipuri de terapii și tratamente prin facilitarea efectelor ca urmare a sugestibilității crescute și
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Alegerea este aceea între judecata clinică și responsivitate și măsurare. Deși măsurarea este dezirabilă, trebuie să avem grijă să selectăm instrumentul de măsurare adecvat, deoarece o scală eficientă trebuie să se bazeze pe considerații psihometrice serioase și să evite iluzia inerentă intuiției clinice (p.394Ă. Pe de altă parte Waxman (1981Ă susține că testele de hipnotizabilitate nu sunt nici necesare, nici dezirabile și că cel mai bun test este: „Evaluarea și instinctul și experiența doctorului, decizia sa pozitivă de a utiliza
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mult. Vei găsi că poți din ce în ce mai bine să te descurci cu problemele din viața ta și vei avea un sentiment tot mai profund al stării de bine. Depășirea rezistenței în hipnoterapie În conformitate cu poziția psihanalitică tradițională rezistența este inevitabilă pentru că este inerentă în mecanismele de apărare pe care le folosește pacientul pentru a îndepărta anxietatea și vina, iar rezistența este depășită prin interpretare și insight. Oricum pregătirea atentă a pacientului în timpul primei evaluări va împiedica cele mai multe dificultăți legate de rezistență prin: gestionarea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme de activitate, care reprezintă o condiție a dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele de frustație se stabilizează, devenind deosebit de complexe și de intense, fapt caare le transformă în adevărate dominante ale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și „stres” nu trebuie considerate ca identice, deși ele se influențează reciproc. Astfel, „obstacolul” semnifică, după cum arătam, doar faptul piedicii apărute în calea satisfacerii unei trebuințe, tendințe, în realizarea scopului sau rezolvarea unei probleme. El reprezintă, de fapt un factor inerent procesului de adaptare la mediu și, în acest sens, putem spune că el constituie termenul general, „genul proxim”, care înglobează atât fenomenul „conflictualității”, cât și pe cel al „frustrției” și „stresului”. Blocării realizate de obstacol îi corespunde, mai precis, conflictul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și ambianță, și nu numai ca «cenzori», ci mai ales ca instanță normativă, cu o funcție cognitivă și alta volitivă”. („Drama psihologiei”, 1965, Ed. științifică, p. 187). În concepția „ reformiștilor”, frustrația apare nu atât ca rezultat al unor conflicte interioare, inerente unei structuri dinamice contradictorii („Sine” și „Supra-Eu”, „Eros” și „Thanatos”), cât mai ales ca provenind din conflictele specifice între individul pulsional și exigențele mediului social. K. Horney, de pildă, criticând metapsihologia „instinctuală” și „genetică” a lui S. Freud, reclamă un
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi: „pulsiunile”, „procesele dominante”, „tendințele direcționale” ale individului), considerând „personalitatea” ca o formă organizatoare și integratoare a persoanei, ca un factor de ordine și guvernare în care pulsiunilor disparate, care acționează asupra ei. „Fenomenul de frustrație” ne apare, astfel, ca inerent lumii interioare a persoanei și desemnează acea creștere a tensiunii produsă ca rezultat, fie al lipsei cuantumului de energie necesar pentru integrarea corespunzătoare a „dominantelor”, diferite în privința numărului și gradului organizării și adecvării lor, fie ca urmare a efortului depus
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a condițiilor de autoritate și de libertate asigură, în fond, bazele dezvoltării unei personalități echilibrate. De asemeni, angajarea elevilor în diverse forme de activitate practică, cu caracter productiv, contribuie la dezvoltarea acelor trăsături moral-volitive care sunt implicate în depășirea frustrărilor inerente vieții și activității. Influența educativă a „muncii” decurge și din caracterul ei colectiv: în desfășurarea activităților comune, între elevi se stabilesc anumite raporturi și relații de colaborare, întrajutorare, prețuire și respect reciproc. Învățând de mic să prețuiască produsul muncii, elevul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mediului observat, o atare practică nu face decât să contribuie la erodarea acestor relații și la crearea unui climat tensionat, crispat. Supravegherea se află la originea „zvonului” și, pornind de la el, a emiterii unor judecăți de valoare asupra oamenilor, cu inerentele lor efecte dezagreabile pe plan local. Când există o imobilitate definitivă a rolurilor, supravegherea de proximitate se degradează, coboară la nivelul unor observatori mediocri care acționează pe furiș în scopuri meschine; mai mult decât atât, în situații de mare gravitate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile plantei sînt metamorfoze ale frunzelor ei. În ultimii săi ani de viață, Goethe a mai „postulat o tendință generală de dezvoltare În spirală, presupusă a fi inerentă Întregii alcătuiri a plantei și corelată cu tendința verticală ascendentă a tulpinii”10. În timpul călătoriilor În Italia (1786-1788), Goethe era În căutarea plantei arhetipale, die Urpflanze, „o plantă care să fie cît de simplă se poate În alcătuirea ei - atît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
percepută ca un ecran tridimensional, care nu poate fi nicidecum identificată cu trupul. Această dualitate, care nu reflectă cu precizie opoziția dintre hardware și software, ci mai degrabă pe aceea dintre mașină (incluzînd programul software) și performanța inteligenței umane, este inerentă tuturor ființelor omenești și poate conduce cu ușurință, cum s-a și Întîmplat, la ideea că performanța inteligenței este separabilă de trup. În numeroase tradiții, performanța inteligenței este cunoscută drept „suflet” sau echivalente ale acestuia și este presupusă a exista
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măsură, bogomilismul. Catharismul provensal de la Începutul secolului al XIV-lea nu mai este radical. El depinde În Întregime de doctrina bisericii monarhiene a „francezilor” din Lombardia. În ceea ce privește exegeza biblică inversă, cele două religii ale catharilor continuă să activeze noi posibilități inerente sistemului și să redescopere ori numai să adopte, În același timp, vechile soluții utilizate odinioară de marcioniți, de maniheeni și firește, de bogomili, care le sînt izvorul și modelul. Majoritatea catharilor vor continua astfel să-l identifice pe Dumnezeul din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe baza Apocalipsei lui Ioan, ajungînd la concluzia că lumea se va sfîrși În anul 1836. Acesta n-a apucat desigur să constate neîmplinirea prezicerilor sale, cum n-a mai apucat nici discipolul său Oetinger care, stimulat de apropierea finalului inerent (nu-1 despărțea prea mult timp de el), a conceput proiectul unei Împărății milenariste În care toți să fie egali și În care proprietatea privată, Statul și banii să fie abolite. Este greu de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și arbitrară; astfel, în timp, foniei casă i s-au adăugat diverse semnificații suplimentare, mai mult sau mai puțin legate de reprezentarea anterioară - de exemplu, „adăpost, familie, casă de copii, casă de modă, casă de marcat” etc. Toate aceste trăsături inerente ale semnului lingvistic explică existența în lume a unui număr mare, dar finit de limbi, precum și evoluția limbilor în timp și spațiu. Semnele lingvistice au diverse grade de complexitate: cel mai mic grad de complexitate îl are cuvântul (casă), a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt reprezentate de: realitățile obiective ale lumii în care trăim (există munți, ape, oameni, animale, îmbrăcăminte, construcții etc.), de existența unor adevăruri universale (viața fizică este finită, este o suită de opțiuni, orice cultură este vehiculată prin limbă), de asemănările inerente dintre oameni (fizice, fiziologice, psihice), de activitățile universale în care toți oamenii se angajează (dorm, mănâncă, procreează), de răspunsurile pe care le dau la stimulii primiți din mediu (râd, se supără, așteaptă, speră etc.). Deosebirile dintre culturi nu sunt întâmplătoare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
afiliere la grup, tabuu-uri numeroase, impuse în special copiilor, preferința pentru teorii grandioase și generale, xenofobie, naționalism, extremism, fundamentalism. În plan filosofic și religios, aceste societăți cred în adevărul suprem, absolut. Culturile care acceptă incertitudinea o consideră ca o trăsătură inerentă a vieții de zi cu zi; de aceea, nivelul stresului este scăzut și predomină un sentiment de confort psihic. Se caracterizează prin: ritm rapid al schimbărilor sociale, acceptarea riscului și a nesiguranței, a noutății privite cu curiozitate, sistem lax de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
grup. În situațiile de comunicare interculturală pot apărea bariere de comunicare, neînțelegeri provocate de diferențele comportamentale/perceptuale/de semnificare existente între indivizii proveniți din culturi diferite, precum și de activarea stereotipurilor (negative). Neînțelegerile, interpretările greșite, rupturile de comunicare sunt o trăsătură inerentă a comunicării interculturale. În plan interacțional, diferențele dintre membrii unor grupuri etnice se reflectă în stilul cultural de comunicare. Indivizi proveniți din culturi diferite au stiluri de comunicare diferite: recurg la un set diferit de reguli gramaticale și norme pragmatice
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
rândul românilor reprezintă un factor de reducere a rezistenței la schimbare culturală. După ce am abordat valorile de la toate nivelele vieții sociale în continuare ne vom referi la problematică schimbării sociale ridicată de integrarea europeană a societății românești. Schimbarea socială este inerentă în cazul transformărilor care au avut loc în diferitele societăți umane de-a lungul istoriei. Din această perspectivă deși schimbările societății românești pot apărea pentru unii indivizi ca fiind dramatice, ele sunt fenomene sociale obișnuite. Rocher (1968, apud Neculau, 1996Ă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
identificare a ritmului schimbării, de propagare a ideilor, valorilor, inovațiilor, noilor stiluri comportamentale. Importantă liderilor în procesul schimbării culturale organizaționale relevata de către specialiștii din psihologia organizațională este consistentă astfel cu afirmațiile autorului român ce provine din psihologia socială. Un fenomen inerent schimbării sociale este rezistență la schimbare. Neculau(1996Ă consideră că aceasta se manifestă în România postcomunistă prin „comportament defensiv, apariția conflictelor interne, identificarea țapilor ispășitori, masificare și destructurare socială, supunere necondiționată față de puterea centrală, exces de populism”. Potrivit autorului principala
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
important în procesul de schimbare culturală planificată este cunoașterea faptului că aceasta este un proces dificil și cu o durată extinsă în timp. Acest lucru ajuta la stabilirea unor așteptări exprimate în obiective și termene realiste, care să evite demotivarea inerentă depășirii unor termene. S-a afirmat că prezumțiile și valorile, elementele profunde ale culturii, se schimbă în situații de criză, cănd prezumțiile și valorile vechi par să fi eșuat sau par inadecvate(Lang, 1994, apud Boghaty și Ilin, în Boghaty
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
sunt incluși: acționarii sau asociații, creditorii, salariații etc.; c) având drept criteriu folosirea situațiilor financiare pentru satisfacerea unei părți din diversele lor necesități de informații, utilizatorii se împart în: ~ investitori: ofertanții de capital și consultanții lor sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de beneficiul adus de investițiile lor. Ei au nevoie de informații pentru a decide dacă trebuie să cumpere sau să vândă. Acționarii sunt interesați și de informațiile care le permit să evalueze capacitatea entității economice de a plăti
Bazele contabilităţii by Mihaela LESCONI-FRUMUŞANU, Adela BREUER () [Corola-publishinghouse/Science/220_a_427]
-
tehnici și instrumente care asigură prelucrarea și interpretarea informațiilor din mediul intern și extern al întreprinderii, în vederea formulării unor aprecieri juste referitoare la situația economică și financiară a acesteia, la nivelul și calitatea performanțelor sale sau la gradul de risc inerent mediului concurențial în care activează. Analiza este o metodă de cercetare care studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor economice și care constă în descompunerea acestor fenomene în elemente componente, în părțile cele mai simple, în scopul identificării esenței
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]