3,659 matches
-
femeie? Mai ieri fusese o fetiță firavă, cu codițe, și o păpușă, și ochi palizi, solemni, copilul care trăia în gândul lui ca și cum ar fi trăit în casa lui. Imaginea lui Hattie, statornicită în mintea lui, era cea a copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care John Robert o respingea cu repulsia moralistului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a o închiria, sau de a o descoperi pe Pearl. Lumea vorbea cu simpatie despre Tom, era popular, era fericit. John Robert ajunsese la decizia finală când părintele Bernard făcuse remarca frapantă că Tom McCaffrey e „fericit pentru că e inocent și inocent pentru că e fericit“. Ar putea oare asemenea condiție să dăinuie? Dar, pe de altă parte, nu era întocmai ce-și dorea el pentru Hattie? Totuși, când înceta să-și înșire toate aceste argumente, ce stranii fantezii îi traversau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o închiria, sau de a o descoperi pe Pearl. Lumea vorbea cu simpatie despre Tom, era popular, era fericit. John Robert ajunsese la decizia finală când părintele Bernard făcuse remarca frapantă că Tom McCaffrey e „fericit pentru că e inocent și inocent pentru că e fericit“. Ar putea oare asemenea condiție să dăinuie? Dar, pe de altă parte, nu era întocmai ce-și dorea el pentru Hattie? Totuși, când înceta să-și înșire toate aceste argumente, ce stranii fantezii îi traversau mintea! Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de era cu putință? Pe figura lui Hattie se proiecta o lumină și mai puternică, și mai ambiguă. Ce anume se întâmplase în noaptea aceea? La început, în răstimpul cât se simțise foarte vinovat, Tom văzuse în Hattie o fată inocentă, confruntată cu ceea ce trebuie să i se fi părut ei o batjocură crudă și nesăbuită (deși, în realitate, totul se petrecuse absolut accidental), și unde mai pui că intervenise și intruziunea de neiertat a lui George. Aflat în dispoziția aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mică. — Întrebările pe care țineai să le pui doamnei Sedleigh vădesc că nu prea ai încredere în domnișoară. Se poate să nu fie încă perversă, dar va deveni foarte curând, așa încât ai face bine să te grăbești. — E o fată inocentă. — Așa crezi tu? Mă rog, poate că e. Eu nu sunt împotriva ei. Numai din cauza... Am primit o scrisoare minunată... de la John Robert... George râse ciudat, un râs ca un suspin. Știați că Bill Șopârla a murit? — Da. Tu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și acesta e un semn, anume că Bill Șopârla își oferise viața lui, ca un inocent substitut pentru viața lui George. Iubirea își atinsese paroxismul și murise în pace. George pornise mai departe. Mergea, respira adânc și simțea înălțându-se în el calda lumină radioasă pe care Tom McCaffrey i-o deslușise, cu atâta uimire, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în sus, oferindu-i-se. „Cât de inocent eram eu pe vremuri, își spuse Tom. O simplă figură ca asta mă făcea fericit“. Alex se gândea la Bill Șopârla. Abia acum își dădea seama cât de mult ținuse la el, cât de mult se bizuise pe prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie peste grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiecare lucru o pornește de-a-ndoaselea. Nu, nici nu-mi pot imagina așa ceva. Tu nu știi ce însemni pentru mine. Ești imaginea purității și a inocenței. Tu nu știi ce vorbești, așa că, mai bine, încetează să mai vorbești. Acum ești încă inocentă, mai târziu vei fi la fel cu toate celelalte. Câteodată simt că vreau să te ucid, numai ca să te păstrez așa cum ești acum. Își împinse cu violență fotoliul în spate, dar nu se ridică. Hattie stătea nemișcată, sprijinindu-și ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în circulația intensă a informațiilor specifică rețelelor informatice. Contactele pe care le induc sunt periculoase, relațiile legate pot fi de asemenea "periculoase" (ecou trivial la imprudența nietzscheană), dar exprimă foarte bine inocenta vitalitate a unui puer aeternus, a acestui copil etern care, fără asigurare, fără parapetul unui adevăr stabilit, trăiește zi de zi diferitele enigme ale existenței umane. Există pudoare și delicatețe în acest tragic trăit. Calificative care pot părea uimitoare, dar
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
După un sfert de secol de refuzuri din partea editurilor controlate de cenzură, a publicat, în 1995, romanul Domnul Marius și Doamna cea mică (scris în 1983) apoi, în 1997, romanul Urma scapă turma (scris în 1988). Alte apariții editoriale: Conspirația inocenților (1999), romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat (2012) și Visul văduvei (2013). Este traducător al volumului Memorii, de Andrei Saharov (1996) și al romanului lui Jean Cocteau, Copiii teribili (2005). De asemenea, publică în mod curent proză și versuri în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
epice investigate reușește să se conecteze la un trecut al memoriei îndrăgostite, nostalgice. Romanul Urma scapă turma, scris în 1988, al cărui erou principal practică meseria de ospătar și în același timp încearcă să devină campion de box, volumul Conspirația inocenților, alcătuit din povestiri scrise în timpul regimului comunist, ori romanul de rezonanță autobiografică Refugiu în Vechiul Regat și Visul văduvei stau mărturie pentru alegerile tematice predilecte. Mai puțin cunoscute sunt însă mărcile scriiturii sale, interesantă atât prin amalgamul de senzații și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puritatea, transfigurarea, simbolic sunt recomandate de Pitagora, care cerea adepților să poarte haine albe, el însuși ținând prelegerile cu o centură albă, apropie cromatic inițierea de primă fază, de prag, de renaștere, de afirmare. Să ne imaginăm că un privitor inocent, care nu a văzut niciodată un salt cu snowboard-ul întrevede conturul unui zbor învârtit în aer, dacă nu descoperă pista de 6 m adâncime, dacă nu descoperă mișcarea de rotație și de atingere a snowboard-ului în zbor, are un șoc
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
reconcilierii cu un cert „automatism al acordării iertării”. Conform celor afirmate, remarcăm că astăzi societatea a ajuns să trăiască consecințele unei „iluzii a inocenței” prin care pare că nu se mai consideră nimic ca fiind păcat, ci totul natural și inocent, aceasta fiind o idee eronată care provine din dorința de emancipare a omului. Alți autori afirmă că, alături de motivele crizei expuse mai sus, există și alte două aspecte cauzale, una din partea penitenților, alta din partea confesorilor, astfel: 1) din partea unor penitenți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
răspund la dreptate și nedreptate în lume, și în sensul mai larg, de felul în care ei își orientează viața după astfel de criterii. De exemplu, când noțiunea de lume dreaptă este amenințată de dovezi contrarii, ca în cazul victimei inocente din experimentul lui Lerner și Simmons, oamenii se vor angaja într-o varietate de comportamente care îi ajută să mențină impresia de dreptate. Aceste comportamente pot fi de la a ajuta victima și a-i deplânge situația, până la a-i raționaliza
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
circumstanțe, există ceva mai rău decât să-ți fie frică; să cauți în această frică un loc cât mai confortabil. Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent. Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini. Pilat din Pont n-a fost decât un criminal igienic. Iar ghilotina a căzut nu numai în numele teroarei, ci și al tăcerii, chiar dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai era. Dar, din păcate, Robespierre a vrut parcă să-i dea dreptate. Mi se va spune că el a vrut să lovească în conspiratori și că puțini dintre cei care au urcat pe eșafod vor fi fost cu totul inocenți. La aceasta aș vrea să răspund că nimeni nu poate pune mâna în foc pentru vinovăția cuiva chemat în fața tribunalului doar pentru a-și spune numele. Și oare toți erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin a crede că nu există călău cu totul vinovat. Și, oricum, dincolo de asta, nu frica e profesorul de fericire pe care l-a visat omul. Până la urmă, ghilotina a tăiat uneori și gâtul celor care au pus
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
greierilor și se sfârșește vara. Din când în când ridic privirea și mă uit în zare. "Spre pădure. Apoi aud ciorile cârâind. Îmi amintesc de procesele pe care le-am judecat. Pe eșafod și-au făcut ciorile cuib, toată lumea e inocentă. Singurul vinovat sânt eu. Nebunia de a face din orice o partidă de șah m-a transformat. M-am sfâșiat singur și acum nu mă mai pot reuni. Așa au apărut cele două părți ale mele, pe care le-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei și iată, mă apucasem s-o ancorez de existența mea. Semeția ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simplă asprime a unei fete inocente, care se apăra cu prea multă vigoare de o primejdie prea mică. În orice caz această intransigență excesivă mă punea atâta pe gânduri, dar îmi trezise ambiții nemăsurate. Am prins de veste că era prietenă cu fata proprietarului. (Familia acestuia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am adăugat un cu-vînt mai mult. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie și, odată cu el, maldărul de scrisori pe care mi le înapoiase. Am calculat la rece așa: " Ne vom întîlni inocent, de două-trei ori, cu sau fără clar de lună. După aceea o deplasare cu automobilul la Băneasa. În program: plimbări obligatorii prin "pădure, minimum două ore, pentru obținerea înfometării. Ospăț copios într-un separeu din restaurantul parcului; vin și muzică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
beznă în odaie. Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i întrecea vârsta. Când se lăsa întunericul, irupea nestânjenită cea de-a doua fire: pasională, un clocot fierbinte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tot nu s-a produs. Îi povesteam de reparațiile casei care erau pe sfârșite, o întrebam ce tapet i-ar plăcea pentru salonaș, o consultam de unde să ne procurăm mobila. Uneori, îi priveam pe furiș chipul senin, cu aerul ei inocent de copila. Mânia mă aprindea brusc: " Ah, ticăloasa!" Ce putere stranie mă împiedica să dezlănțui urgia? De ce nu-mi răcoream sufletul care mă ardea, în loc să continui acel joc stupid de om iertător care întoarce răul prin bine? Oare conștiința că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă vadă. Colegele mele să moară de rîs! gata, l-ai prins în laț...! În Gara de Nord, când ne-am despărțit, mi-a sărutat de câteva ori mâna. Era tare trist. Asta a fost absolut tot, adică un simplu și inocent joc. La Constanța, când m-a revăzut, i-am spus că sânt logodită cu un român și că plecăm în Grecia. Abia când ne-am întîlnit a treia oară a aflat adevărul, că nu eram nici grecoaică, nici logodită. De
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ideologizante, tot așa cum noțiunea de dreapta a căpătat irepresibile valențe extremiste, echivalată fiind (mai întâi deliberat, sistematic, iar apoi instinctiv) cu nazismul și gardismul, de parcă între Marghiloman și Himmler n-ar fi decât un gard de nuiele. „Cei tineri și inocenți, subliniază Ioana Pârvulescu, ar trebui să știe că au existat două tipuri de ideologie care a respins dragostea, oricât de lucidă, față de trecutul relativ apropiat și relativ bun, în genere burghez, iar aceste ideologii exclusiviste au fost fascismul și comunismul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]