5,236 matches
-
unei revoluții (2004), Gulagul În conștiința românească. Memorialistica și literatura Închisorilor și lagărelor comuniste (ediția a II-a, 2005)și Năravuri românești (2007). A publicat Împreună cu studenții patru volume experimentale conținând reportaje sociale; volumele semnate Ruxandra Cesereanu et al. sunt intitulate: Fărâme, cioburi, așchii dintr-o Curte a Miracolelor (2004), A doua Curte a Miracolelor (2004), Made in Romania. Subculturi urbane la sfârșit de secol XX și Început de secol XXI (2005) și România Înghesuită. Ipostaze ale ghetoizării În comunism și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Ion Gheorghe cu «iluminările» din lirica lui Virgil Mazilescu” (O. Soviany). Antumele (1985-1987) sunt gândite ca un vast sistem cu substructură metafizică, a cărei matrice tematico-stilistică poate fi considerată amplul poem cu care se încheie primul volum al seriei, intitulat Despre viața mea și a tatălui meu. Îndeosebi Antumele 4 și Antumele 5 sunt construcții ingenioase ale unui manierist (în sensul dat conceptului de G. R. Hocke), care, deconcertând prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
administrative, și Din vatra unui sătean cuminte (1911), proză de oarecare abilitate epică, pledoarie nedisimulată în favoarea culturalizării satelor. D.-D. tinde să elaboreze și comentarii mai ambițioase, după cum o dovedește un prim volum din Considerațiuni critice asupra poeziei noastre poporane, intitulat Doine (1903). Într-un proiect, erau anunțate alte patru volume, despre doinele „voinicești-haiducești”, „de străinătate”, despe balade, cântece haiducești și strigături. Autorul delimitează „folklorele” de „știința folklorelui”, analizează comparativ diferite colecții (V. Alecsandri, G. Dem. Teodorescu, Gr. Tocilescu) și, oarecum
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
starea de oboseală existențială, de inutilitate a oricărui gest („de la o vreme toate sunt de prisos, nimeni nu se mai întreabă: cine? / ci «cum» mai poate fi mai frumos”), sentimentul declinului general. Declin al rostirii poetice inclusiv (un poem se intitulează simptomatic Amurg literar) și încercare de revigorare a poeticității printr-o turnură anticalofilă, care - încă de pe acum - nu este pur exercițiu de frondă, ci presupune, structural, o anume viziune: regalul soare îi pare „putrefact și cețos”, carnea roșie a cireșelor
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Cehov, Alphonse Daudet, Edmondo De Amicis, Mark Twain ș.a. În traducerea celor doi redactori se mai publică lucrări de Rudyard Kipling, Boleslaw Prus, Maxim Gorki ș.a. Se acordă, de asemenea, atenție descrierilor și notelor de călătorie; sunt de remarcat cele intitulate Din Maroc, în care sunt folosite și chiar reproduse fragmente din O călătorie în Africa de V. Alecsandri, ca și evocarea Sankt Petersburgului, făcută de Silvestru Moldovan la aniversarea a două secole de la întemeierea orașului de către Petru cel Mare. Caracterul
FEMEIA SI FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286981_a_288310]
-
alocuri a sintaxei, o anume prețiozitate, reproșate de unii critici, ar fi fost introduse de autor întru sporirea autenticității. Meritul principal rămâne acela de a fi experimentat o formulă nouă, ce stă și la baza celui de-al doilea roman, intitulat Mâinile, din care au rămas în periodice șase ample fragmente. Eroul, Mircea Ion Matiu, este în fond același Călin Adam, pus în situații noi, precum scrierea unui roman, situații având în genere drept cadru localitatea argeșeană Dușița. F. nu a
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
, publicație apărută la Craiova, cu periodicitate neregulată, între 1926 și 1928, sub conducerea lui N.I. Herescu. Intitulată cu termenul latin ce desemnează vântul de primăvară și purtând subtitlul „Revistă pentru studiul literaturilor clasice, în dezvoltarea lor și în legăturile cu literaturile moderne”, publicația își propune să revigoreze domeniul prin evidențierea valorii estetice a operelor Antichității greco-latine, privite
FAVONIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
de Mircea Damian, Petru Arbore de Eugen Relgis, Sfârșit de veac în București de I. M. Sadoveanu (semnează Vintilă Corbul), Dușmănie de Petru Dumitriu, Desculț de Zaharia Stancu, Mama de Maxim Gorki. Revista publică câteva însemnări ale principesei Martha Bibescu, intitulate La „gura sobei” cu Eleanor și Franklin D. Roosevelt. Literatura universală este prezentă prin traduceri din scrieri de Jorge Amado, Cehov și Nina Popova (Femeia în URSS). Sub semnătura Micaelei Catargi, e inserat un articol care reconstituie atmosfera ce animă
FEMEIA SI CAMINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286980_a_288309]
-
e tăria, referitor la un articol cu același titlu publicat de ziarul ceh „Politik”, datează din 22 aprilie 1870 (numărul 34). În două numere consecutive (38 și 39 din 4 și 11 mai 1870), apare ultimul articol al lui Eminescu, intitulat Echilibrul. R.Z.
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
aureolate de blândețe și bunătate (moșnegi, boieri sărăciți, visători). Sunt prezenți în revistă și alți prozatori: Mihail Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Artur Gorovei, N.N. Beldiceanu. În privința articolelor și studiilor, poate fi considerat semnificativ cel publicat în 1904 de Șt. Petică, intitulat Asupra literaturii din România. Proclamând încheiată etapa împrumuturilor din literaturile străine, autorul deplânge „criza literară actuală”, acuzând lipsa de entuziasm a cititorilor. Comparând prezentul cu deceniul anterior, perioadă care, în opinia sa, a constituit momentul de maximă efervescență a literaturii
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
Tot pentru elevi elaborează, în 1940, o Introducere în literatură, coautori fiind Napoleon N. Crețu și Gh. Cardaș. Mai pretențios este un Dicționar de terminologie poetică (1973), pus la punct în colaborare cu Gh. Ghiță; ediția revăzută și adăugită se intitulează Mic dicționar îndrumător în terminologia literară (1979). Redactând introduceri cu net caracter didactic și atașând note lămuritoare, F. scoate ediții școlare din scrierile lui B.P. Hasdeu (Răzvan și Vidra), I.L. Caragiale (Schițe), Petre Ispirescu (Legendele sau basmele românilor), Al. Hâjdeu
FIERASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286987_a_288316]
-
Ca revistă de orientare tradiționalistă, F.-F. își propune în primul rând valorificarea literaturii folclorice, publicând materiale culese de pe întreg teritoriul țării: cântece, cimilituri, proverbe, snoave. Preferința pentru literatura populară este exprimată încă din articolul-program, conceput de Leca Morariu și intitulat polemic Poliție literară!: în vreme ce „materialul folcloric e înainte de toate sincer”, „literatura intelectualului” păcătuiește prin artificialitate și falsă cerebralitate. Promovarea tradiției folclorice este văzută ca o acțiune de curaj și justiție, aceasta fiind personificată prin imaginea unui mitic Făt-Frumos, „pe jumătate
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
obișnuite, F.i. urmărind, la fel ca atâtea alte periodice transilvănene, realizarea unei eficiente propagande politice și culturale și, totodată, îmbinarea acestei acțiuni cu aceea de educare și de îndrumare în chestiuni de gospodărie sau de agricultură. Rubricile principale sunt intitulate „Literatură și știință”, „Teatru, muzică și arte peste tot”, „De toate și de pretutindeni”, „Călătorii, descoperiri, invenții”, „Economie”, „Igienă” ș.a. Prima dintre aceste rubrici, cea mai importantă, insera, în afară de literatură propriu-zisă, știri literare, notițe bibliografice, comentarii dedicate vieții intelectuale din
FOAIA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287042_a_288371]
-
a lui G. Călinescu (O istorie literară), V.G. Paleolog scrie comentariul Al. Macedonski și imaginea poetica colorată. Nu lipsesc nici considerațiile filosofice, printre care se remarcă Enigmă lui Nae Ionescu de Petre Pandrea și un eseu al lui Petru Manoliu, intitulat Glose pentru o estetică a omului, precum și articolul lui Al. Vellea despre P.P. Negulescu. Semnatarii celorlalte cronici sunt C. Panaitescu, Tiberiu Iliescu - cronică dramatică, M. Mihăescu, Gheorghe Dima - cronică cinematografică, Matei Stavri - cronică muzicală, Ion Zamfirescu, Ion Orghidan și Petre
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e rana deschisă a fructului pur spiritual” - Scrisoare fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate, redactează o revistă personală, pe care o intitulează, ,,Șiș”, cu trimiteri la condiția de marginalizat, dar și la agresiunile ,,de corecție” prin care, în numele suprarealității construite, literatura de sușă anvangardistă urmărea să submineze cotidianul și pe om. În caietele din 1934 și 1935 de la ,,Meridian”, revistă care, prin
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
devine în 1907 directorul publicației, funcție păstrată până în 1921. A mai colaborat la „Milcovia”, „Sămănătorul”, „Universul” ș.a. A fost director al revistei „Duminica poporului” (1914-1933). În 1908 devine membru corespondent al Academiei Române și în 1915 membru titular, discursul de recepție intitulându-se Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale. Numit în 1918 ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sub îndrumarea sa se votează legea pentru organizarea eforiilor școlare și cea privitoare la școala pregătitoare și seminariile normale. În
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
morții lui Ștefan Micle (1879), rămâne cu o situație materială nesigură. Se stabilește în 1887 la București și încearcă să îl sprijine moralicește pe Eminescu. Deprimată după dispariția acestuia, s-a retras la mănăstirea Văratec. Aici a alcătuit un album, intitulat Dragoste și Poezie, în care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile eminesciene ce i-ar fi fost dedicate, însoțindu-le de comentarii. Substanțiala corespondență purtată cu Eminescu atestă bogate resurse autoscopice, accentuate cu deosebire în prezența erosului, precum și
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
cunoașterea lui Dumnezeu; două cărți Despre ordine (De ordine), în care se discută despre ordinea care domnește în univers și despre semnificația răului în cadrul acestuia. Dialogul cel mai important prin fericita fuziune dintre cercetarea filosofică și spiritualitatea creștină este cel intitulat Solilocvii (Soliloquia), un cuvânt folosit pentru prima dată și de Augustin; opera are drept scop cercetarea celor două realități fundamentale: Dumnezeu și sufletul. Augustin a completat-o, pentru a discuta în mod mai riguros o problemă specifică, cu un tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus / Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin propune din nou exegeza în sens ortodox catolic a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate Contra lui Cresconius (Contra Cresconium gramaticum), prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Mai există apoi și altele, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ieronim, îl acceptau cu multă prudență), ca și o evaluare pozitivă a romanității devenite creștine (obiectul discuției sunt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgânului Rutilius Namazianus, din aceeași perioadă, intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, acesta, atunci când exaltă funcția civilizatoare a Romei păgâne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filosofiei păgâne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în fiecare an, se poate spune, Augustin a publicat o scriere în care îi combătea pe acești eretici. De aceea, a început să respingă ideile lui Celestius scriind în 412 prima operă pe care i-a trimis-o lui Marcellinus, intitulată Despre pedepsirea și iertarea păcatelor și despre botezul copiilor (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum): în prima carte este reconfirmată doctrina păcatului lui Adam; în starea prefigurată de acel păcat se nasc toți copiii; cartea a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a nu păcătui, negată și de Scriptură (cf. Iov 14, 4-5; Psalmi 50, 6-7); îl citează, ca pe o autoritate, și pe Ciprian. Urmează imediat un alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, ca să-l ajute să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera) în care Augustin, reluând opoziția dintre spirit și literă (2 Cor. 3, 6), aplicată frecvent în cadrul exegezei Scripturilor, interpretează legea literei care se rezolvă într-o poruncă, și legea spiritului, care implică invocarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Galia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin), în care criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosperus și Ilarie, un an mai târziu, Augustin trimite o a doua carte intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, ca și nașterea în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio. De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și sunt menite instruirii catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cântare (De cantico novo) și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
controversele cristologice. Într-adevăr, el a scris în jurul anului 480 Contra lui Eutihes (Contra Eutychetem), tratat în cinci cărți care se ocupă nu doar de erezia eutihiană, ci și de cea opusă, a lui Nestorius. Ultimele două cărți ale operei, intitulate „Apărarea epistolei trimise de sfântul papă Leon lui Flavian din Constantinopol” și „Apărarea decretului sinodului din Calcedonia”, constituie un fel de apendice, compus pentru că unii frați creștini îi ceruseră lui Vigiliu să apere aceste două documente sinodale care fuseseră criticate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]