2,961 matches
-
edifică în acest sens: "Ceea ce se petrecea cu Beldiceanu, par lucruri extraordinare; și Gruber, om inteligent și cu o voință și o putere de muncă neobișnuită, a știut să-l puie la contribuție pentru a-și crea o situație de invidiat în lumea celor învățați" (Georgescu, 2011, p. 114). Apreciem că realizările sale sunt performanțe rămase multă vreme fără egal în psihologia românească. Trebuie să lămurim și importanța științifică a cercetării sinesteziei, pe care Maiorescu, și nu numai el, a încercat
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
paravane pentru interese meschine și derizorii. La una dintre numeroasele dezbateri ale celor numiți în jargonul politically correct "displaced people", se afirmă răspicat : "Nu "Free Europe" le dă de mâncare exilaților, ci exilații sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe".[...] Eliberarea popoarelor din Est? este ultima grijă care ar putea da dureri de cap acestor legiuni de funcționari"59. Scrutată de cinicul Donald Reginald Godstone, prieten al exilaților, UNESCO, instituție al cărei angajat se afla
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi fără presă." 137), culminând cu o ilariantă deformare a expresiei "a tăia nodul gordian" în "Ai tăiat gardianul?"138 Precursor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în viața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care pentru a fi admis în Clubul Cutezătorii este obligat să îndeplinească 12 misiuni (de parcă întregul club era format din super-eroi), în timpul cărora demască pirați, hoți, spioni și chiar un fost ofițer hitlerist, făcând apel la o recuzită tehnică de invidiat, care l-ar fi intimidat și pe James Bond (reactoare individuale, automobil-elicopter, cățel electronic, microemițător etc.).855 În fine, un important gen de bandă desenată este cel SF, inițiat în 1964 în Cravata Roșie prin Planeta Mrina în alarmă (text
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cafea, în schimb bea ceai de plante. În anul precedent, Jaden scosese mai mult profit decât Ursul și Îndesatul împreună, iar bonusul pe care îl primise era dovada vie. Când văzuse cu ce sumă exorbitantă se alesese el, o cuprinsese invidia. Se întrebase dacă ea s-ar mai sinchisi să apară la serviciu a doua zi dimineața dacă s-ar fi trezit cu atâția bani; însă Jaden Andersen se prezentase la birou ca în fiecare zi, cu sacoul de comandă atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey. —Hei, mă descurc binișor, dar până la urmă asta mi-am dorit întotdeauna, răspunse Nieve. Nu doar cu Jugomax, în general. Cu slujba, cu lookul, cu tot. Darcey își dădu seama că vorbea cu invidie, cu toate că nu avea nimic de invidiat. La urma urmei, ea reușise să-l ispitească pe tipul cel arătos. Ea era cea care avea să poarte un inel de logodnă fenomenal până la sfârșitul serii. Nu conta cât de grozav arăta Nieve. Darcey știa că ea era norocoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ursuză, dar nu se putea abține. Vizita lui Nieve schimbase totul. Aidan părea mult prea vrăjit de ea, ascultându-i fiecare cuvințel și adresându-i mult prea multe complimente; Darcey se simțea demodată și nelalocul ei, din cauza noii înfățișări de invidiat și calităților de bucătăreasă pe care le etala prietena ei. Nu era obișnuită să se simtă nelalocul ei din cauza lui Nieve. Și desigur că nu se bucură câtuși de puțin de cină, nefiindu-i deloc foame; tot ce-și dorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
departamentului de relații cu clienții. Muncise din greu și o meritase, dar acum trebuia să lucreze mai mult și să călătorească, de obicei, în locuri pe care ea le știa de pe vremea drumețiilor cu Nieve și cu Gagicile Istețe. Îl invidia pentru că se gândea că ar fi frumos să mai vadă o dată locurile respective, nu ca turist, ci în postura cuiva cu alte priorități. Îi ura baftă de fiecare dată când pleca, însă nu-i plăcea deloc să rămână singură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Carol îi zâmbi. Ce ne-am face fără cosmetice? Nu că tu ai avea nevoie, întotdeauna ai avut un ten superb. —Mersi, dar știi că asta e o mare gogoașă, zise Darcey. —Ba deloc, protestă Carol. Și întotdeauna ți-am invidiat pomeții. —Chiar? Carol dădu din cap. Nu știam. Dar îmi pare bine să aud asta. —Ești ocupată? întrebă Carol. Vrei să mergem la o cafea mică să mai povestim? Darcey se uită din reflex la ceas și apoi lăsă brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrebe ce avea să se întâmple cu nunta. Probabil că toți se întrebau la fel. Apoi aveau să-și dea seama că nu putea să se mai țină. Nunta anului, evenimentul sclipitor pentru care nu precupețise nici o cheltuială, ca să trezească invidia tuturor, nu mai avea loc. În loc să facă pe grozava la castelul Rathfinan, acum se afla într-un motel din Galway, singură. Începu să tremure. Ce n-ar fi dat să nu fi fugit! Nu-i stătea în fire să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
neverosimil să ajung în imperiul lor de tăcere și piatră cu autobuzul. Și iată-mă, iarăși, aruncat în starea ambiguă a tuturor plecărilor mele. Mă încearcă un disconfort confuz și, la urma urmei, ridicol. Căci sunt atâția care m-ar invidia acum. Zarurile au hotărât să facem drumul poate mai încărcat de legendă din Mexic. În timp ce-mi strâng lucrurile, găsesc invitația la tragedia antropocosmică Quetzalcoatl Și mă surprind zicîndu-mi: poate e de bun augur faptul că pornim în această
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
văzut în sute de reproduceri, dar numai după ce-am strâns în pumn nisipul din deșert ele au început să-mi spună ceva. Nu mi se potrivește aerul de globe-trotter, oricât aș vrea să mi-l asum și oricât aș invidia aplombul altora în această privință. Dar, cum spunea undeva Valery, important nu este a învăța, ci a adăuga ceva la ceea ce ai învățat. Poți trece prin Mexic fără să observi că și cerul și tăcerea au culoarea pietrelor. Sau că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care, în sfârșit, dăruindu-și viața, și-o câștigase, al celui care spusese în sfârșit Totul. Dar mi-era imposibil să-mi duc viziunea până la capăt. Obida mea era prea mare, ei erau prea aproape și ceva în mine îi invidia mult prea mult. "Predă-te, sufletul meu", repetam ca să acopăr cumva dragostea-ura asta, "am luptat destul/viața s-a terminat/nu am fost lași/am făcut ce-am putut". Până și versurile astea erau însă bruiate grotesc de cîn-tecul adus
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atât de curios de biserica aia pe care o pictezi tu, Mai am mult de lucru, în vara asta te duci acolo să pictezi? Da! Voi veni să te văd, Bine! Cum ai ajuns să pictezi o biserică, Theo? Te invidiez! Nu puteam face altfel, sunt blestemat s-o pictez! Radu mă privește curios, tulburat peste măsură de răspunsul meu, cred că nu mai am de ce să te invidiez, Așa cred și eu, trebuie s-o pictez, Radu, deși în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te văd, Bine! Cum ai ajuns să pictezi o biserică, Theo? Te invidiez! Nu puteam face altfel, sunt blestemat s-o pictez! Radu mă privește curios, tulburat peste măsură de răspunsul meu, cred că nu mai am de ce să te invidiez, Așa cred și eu, trebuie s-o pictez, Radu, deși în jurul ei plutește moartea, nu-mi dau seama în ce fel, dacă e vorba de moartea mea sau, mă opresc și eu întunecat de propriile mele cuvinte, nerostite până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Este foarte deranjant. —Dar de ce? A, poate pentru cineva cu trecutul tăuă Dar pentru majoritatea oamenilor e plăcut. Simt că nu sunt singurii care au probleme. Da’ cine are probleme? spuse Ashling agitată. Clodagh părea încurcată. —Nimeni. Dar chiar te invidiez! explodă ea dintr-odată. Ești singură, începi o nouă slujbă, toată agitația aia. Ashling a amuțit. Pentru ea, viața lui Clodagh era raiul pe pământ. Un soț arătos, devotat, care conduce o afacere de succes, o casă frumoasă din cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cred că mă machiez din nou. Parcă abia acum câteva minute m-am demachiat, spuse Joy, aplicându-și rujul fără să se uite în oglindă, apoi își țuguie buzele, scoțând botul în afară cu o artă pe care Ashling o invidie. Nu uita aparatul de fotografiat. Când au plecat, Ashling s-a uitat după vagabondul de la intrarea în bloc, dar el și pătura lui portocalie nu erau pe nicăieri. —Femei singure și homosexuali, îi catalogă Joy dintr-o singură privire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de zgomotos încât, deși era la trei birouri depărtare, Flicka Dupont a mormăit un „Vă rog!“ și a trebuit să își bage un deget în ureche pentru a diminua țiuitul. Flicka i-a șoptit ceva mai târziu Edwinei: — Nu o invidiez. Doamne, nici eu! E un nebun. —O durere de cap, aprobă Edwina. Apoi au căzut într-o tăcere adâncă. — Dar mi-ar plăcea mult să fac sex cu el, totuși, recunoscu Flicka într-un final. —Chiar ai vrea? Edwina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dintr-odată, își dădu seama că șuieratul lui Dylan crescuse în intensitate. Într-un acces de furie, explodă: Nu mai respira! Cu o lovitură puternică peste cap, îi schimbă direcția respirației. —Scuze, bombăni el, fără să se trezească. Ea îi invidia somnul lipsit de griji. Lipită de saltea, asculta pescărușii, până când Molly s-a urcat lângă ea în pat și a lovit-o peste față. Era timpul să se trezească. O apendicită de urgență, se gândi ea. Sau un infarct mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că nimeni nu s-a scandalizat de incident. — Lumea râde, spuse Callistus fără să zâmbească. Servitorii mei au auzit ce se vorbește în piață. Râd gladiatorii și militarii, și spun lucruri pe care ți le poți imagina, Augustus. Oamenii te invidiază. În piețe, femeile zic că nu puteai face altceva cu una ca aia. În realitate, toți își aminteau de moartea lui Germanicus și, din cauza urii față de Pisoni, gustau, plini de cruzime, acea răzbunare nesângeroasă. — Sunt curioși să vadă dacă Pisonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inconștient, am tentația să fug repede de pe balconul meu și să-l ameninț: „Atenție, imbecilule!“, dar mă opresc la jumătatea drumului. M-aș afla Într-o postură ridicolă: ea e, orice-aș face eu, numai a lui. Simt că-l invidiez, e prada lui; nimeni nu i-o poate smulge, nici chiar moartea. Îmi dau seama că toată agitația mea zadarnică era pornită din gelozie. Iată, se Întorc, obosiți de joc; el se Împleticește cu fata În brațe, dar e vegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totul. Te porți ca un rege plin de mărinimie. Însă n-ai Înfăptuit Încă nimic, să ceri de la cei din jur să ți se Închine și să te recunoască. Eu am o sfântă Încredere În steaua ta; ceilalți doar te invidiază. Fii precaut. Ascute-ți ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
descindem În Evul Mediu. Aflat printre casele săpate pe jumătate În pământ, ochiul Îți fuge spre apele și sălciile din față, ce-nchid orice șansă de evadare din peisaj și din istorie. Ne simțim Înfiorați de o chemare nouă, Îi invidiem pe rudari pentru această libertate a lor de a-și alege istoria. Copiii Întind mâna, cerșesc. Jenați, le dăm ce avem, am vrea să le dăm totul, dar ce Înseamnă totul pentru ei nu reușim să ne imaginăm. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]