3,010 matches
-
editură să dai cartea asta ca o trompetă strivită? Pe marginea revistei stă scris de mâna unui prieten: „Auzi, tu, ma, stricht vorbind, ce mai e Europa? Ștefan Shell Mare”. De tine nu scrie nimic. Mori de invidie. Te roade invidia. Ca un pantof nou-nouț. Ca Într-o democrație reală. De tine scrii Tu. Ce s-ar fi Întâmplat dacă ai fi fost Erou al Revoluției? Dar dacă te căsăpeau minerii? Acum erai mort. Mort de glonț și fără de medicamente. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu eram sexy. Tally reușise asta în cinci minute. Bănuiesc că pur și simplu nu posed materia primă necesară. Sunt diferită. M-am simțit de-a dreptul ușurată când mi-am dat seama de asta. Poate că și Tally mă invidia pentru capacitatea mea de a arăta ca Worzel Gummidge 1 fără nici un efort. I-am manevrat brutal pe copii până i-am legat în scaunele din mașină, promițându-le pungi întregi cu bomboane și niște jucării periculoase pentru mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l ascult cum trebuie. Nu o aștepta. Voiam la Mark. Voiam să-i spun despre ziua petrecută cu Tally și profunda ei nefericire. Voiam ca el să mă liniștească spunându-mi că noi suntem altfel, că avem o viață de invidiat. Am mers pe jos de la spitalul care era în Tooting până acasă în Battersea. Când am ajuns acasă, aveam deja mintea mai limpede. Știam că nu voi putea sta de vorbă cu Mark, nu cu Phil și Kieran locuind acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu-l deranjez. În câteva minute adormise. Am stat lângă el, încercând să nu-l deranjez. Trupul lui reacționă instinctiv la apropierea mea și se lipi de al meu, lăsându-și capul să se sprijine pe umărul meu. L-am invidiat pentru ușurința cu care trecea de la o stare la alta. Era 12 și jumătate noaptea când a venit Kieran. Eu am sărit de pe scaun trezindu-l pe Mark, care s-a speriat. — Cum se simte? Ce spun doctorii? Kieran zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de gând să-ți spună după weekendul ăsta și nu-i plăcea deloc ideea. — Îmi dau seama că de-abia ne cunoaștem, dar toată povestea mi se pare o nebunie. Maria mi-a spus că ai o căsnicie incredibilă. Te invidiază cu adevărat. —Mă invidiază? Îi spune soțului meu hobbit. — De când o cunoști? Eu unul o cunosc doar de puțin mai mult de-o săptămână și mi-am dat seama că ce-și dorește cel mai mult pe lume este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spună după weekendul ăsta și nu-i plăcea deloc ideea. — Îmi dau seama că de-abia ne cunoaștem, dar toată povestea mi se pare o nebunie. Maria mi-a spus că ai o căsnicie incredibilă. Te invidiază cu adevărat. —Mă invidiază? Îi spune soțului meu hobbit. — De când o cunoști? Eu unul o cunosc doar de puțin mai mult de-o săptămână și mi-am dat seama că ce-și dorește cel mai mult pe lume este o căsnicie durabilă și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu mă holbez la ea să văd dacă avea și ea aceleași riduri pe care Ed le numise atrăgătoare, dar pe care ajunsesem să le urăsc în ultimele săptămâni. Îl sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș fi fost în locul ei, m-aș fi aruncat pe podea, implorându-l să se întoarcă la mine. —Bună, Edward. Ce surpriză! Edward? Edward era în mod evident iritat de această întâlnire și se tot uita la doamna Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
faci să-i strălucească ochii unei blonde? —Hmm... —îi aprinzi o torță în urechi. —Hahahaaaaa... Tom s-a prăbușit rezemându-se de perete și a început să râdă zgomotos. Dacă e în toane bune, Tom râde la aproape orice. îi invidiez starea de beție fericită. —Vreau să beau ceva, am țipat ca să mă fac auzită peste accesul lui de râsete. Ne vedem mai târziu. Era prea ocupat să-și șteargă lacrimile ca să vadă că am dispărut. Bucătăria colcăia de oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lapte fermentat și a urină de copil. Duminica se va duce la biserică îmbrăcată elegant, reclamă vie a bunului mers al afacerilor familiei Marincioglu. Femeile vor întoarce capul după ea și fără să-și miște buzele își vor exprima șoptit invidia: „Ce noroc a avut Lavinia asta!” Lacrimi mari i se rotunjeau în colțul ochilor și, până să se rostogolească pe obrajii palizi, le ștergea grăbit cu batista din dantelă. Tata, din capul mesei, vorbea încontinuu, politică și numai politică, aruncând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își permitea să se întrebe asupra veridicității dictonului „mai bine o pace strâmbă decât un război drept”. Toți cei rămași în mica sală elegantă, dacă ar fi fost puși în situația de a aprecia atitudinea marelui logofăt, ar fi exprimat invidia față de nepotul care nu acceptase să fie nici măcar spectator la această scenă. Fără să vrea, pentru o clipă Mihai își aminti de femeia cu ochi obsedanți și cu sprâncene negre arcuite. Îi venea să urle: Unde ești, mamă? Te caut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au desfășurat lucrurile îl pusese pe gânduri. Io Constantin Brâncoveanu era discipolul lui și eruditul stolnic își spuse în gând, cu oarecare amărăciune: „Pare se că am în față un domnitor deosebit, cred că și răposatul Șerban l-ar fi invidiat”. Au pornit de la Mitropolie spre Curte. Ca la sărbătoare, mergeau în frunte ostașii, apoi, călare pe calul împodobit ținut din scurt de frâu, vodă Constantin, după el boierii potrivit rangului. Clopotele Mitropoliei băteau vesele anunțând țara că a fost ales
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin bei, până să te întâlnesc nu am invidiat pe nimeni, acum însă te invidiez și-mi pare rău că nu am și eu un fiu ca fiii măriei tale. Beizadea Ștefan cunoaște la oameni și asta este un mare dar. Îți mulțumesc, prințe, pentru încrederea ce-mi arăți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin bei, până să te întâlnesc nu am invidiat pe nimeni, acum însă te invidiez și-mi pare rău că nu am și eu un fiu ca fiii măriei tale. Beizadea Ștefan cunoaște la oameni și asta este un mare dar. Îți mulțumesc, prințe, pentru încrederea ce-mi arăți. Înțeleg că nu mai trebuie să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
comunism, În zbor! (sic!) ; am auzit un cîntec original dintr-o comedie de Gogol, reluat Într-o dramă de Cehov ; șlagăre ale anilor 80, puse pe alte versuri, În musicaluri din 2005 ș.a.m.d. Și-atunci, cum să nu invidiezi avantajul pe care-l are compozitorul, față de ceilalți reprezentanți ai compar timentelor spectaculare?!... Am mai vorbit despre cele două volume de amintiri ale celui care a fost actorul Dumitru Furdui (mort la Paris, În Împrejurări neclare). Cartea lui se citește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Care ar fi fost demnitatea mea? Ca să nu mai vorbesc de demnitatea dumneavoastră. Un ministru care să aibă o șefă de cabinet "Jeni"? Ar fi rîs toată lumea. Și mai ales presa. MINISTRUL: Da, presa rîde atît de ușor. Uneori îi invidiez că sînt veseli. Veseli ca niște... Ca niște purceluși. JENI: Mielușei. MINISTRUL: Nu, purceluși. JENI: Mielușei. MINISTRUL: Pur-ce-luși! Ce rost are să ne contrazicem? JENI: Așa e! Porcii dracului. Ar fí în stare să rîdă de dumneavoastră doar pentru că aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a integrității ei: era tare ca dovleacul când era vorba de principii morale, de o superbă încăpățânare, pentru care nu puteam decât s-o invidiez și s-o ador. Niciodată nu ridica tonul în timpul unei dispute. Îți dai seama ce impresie mi-a făcut chestia asta la vârsta de șaptesprezece ani, proaspăt ieșit de sub obrocul Societății de Dezbateri Jack & Sophie Portnoy? Cine mai auzise până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nopțile din ultimele luni petrecute în oficiu printre vrafuri de ziare, concentrat asupra distracției ăleia cu știri și evenimente comentate și analize politice, povești și zvonuri de tot felul, și uite că și Milică, tocmai Milică... E de admirat, de invidiat, cine l-ar fi crezut în stare? Un pârlit de supraveghetor, un dulgher plecat cu traista-n băț de la țară, și uite-l cum face pe nevinovatul și pus să te câștige cu ce are mai la-ndemână. Cocoșat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
diversă, uniformitatea aparentă ni se pare și mai mare. Mai departe, când ieșim din omenire, această uniformitate devine totală: numai un păstor distinge individualitatea fiecărui animal din turma sa. Pentru noi nu e nici o deosebire între ele. 25. E de invidiat optimismul contemporanilor noștri, care credcă am progresat atât de excesiv, ne-am dezanalizat atât de mult, comprehensiunea și inteligența sunt atât de complet tovarășele noastre de orice moment, încît, ca să ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe Dunărea veche. Mai încolo, un ditamai TIR-ul își făcea cu greu drum spre bac. Stăteam și noi la coadă și într-un târziu, ne-a venit și nouă rândul să ne mișcăm. Pe bac era o ordine de invidiat. Mașinile, foarte multe la număr, căci erau un bac mare, stăteau în coloane, una după alta, iar printre ele localnici, care mergeau cu treabă în Dobrogea. Lângă noi era un grup de pescari cu niște bețe lungi de bambus, rudimentare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi am julit genunchii și n-am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă cineva care merge pe bicicletă ! Iuhuuuu ! Ceea ce mă atrăgea la graffiti nu era stridența lui, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
neavând concurență în meșteșugul nostru, ceilalți nu aveau încotro. Eram considerați unul dintre cele mai prospere triburi care existau din nord și până în jos pe mississippi, unde tatăl meu cobora din când în când cu afaceri. De aceea mulți ne invidiau. Dușmanii noștri de moarte erau irochezii, din cauza cărora a trebuit să ne mutăm tribul de șapte ori, pentru că tot timpul eram atacați. Erau niște oameni cruzi și lipsiți de milă nu numai față de alte triburi, dar și față de ai lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
putea spune așa, părea să spună o poveste palpitantă, cu urcușuri și coborâșuri ale vocii, o notă joasă la exhalație și una înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : motoneiges în loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită în serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam în plin postmodernism. Deodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fel de jazz comercial și neinteresant. În schimb, cel care se pare că a făcut senzație a fost francezul de origine vietnameză, Nguyen Le, cu jazzul lui cu influențe rock, funk, etno și world music. Luându-mă după afiș, îi invidiez pe cei care i-au mai prins pe Alexandrina Hristov, care a făcut furori printre prietenii ce i-au ascultat înregistrările, pe Eldad Tarmu cu ansamblul său pe care am să-i ascult la Plai, pe Teodora Enache, prezență obligatorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
am stat În acel an În fiecare zi din iunie și iulie. În ceea ce privește costumele de baie, Obiectul Obscur prefera bikini. Arăta bine În ei, dar nici pe departe perfect. Ca și coapsele, șoldurile Îi erau destul de late. Susținea că-mi invidiază picioarele subțiri și lungi, dar o făcea doar din amabilitate. În acea primă zi și În toate zilele de după aceea Calliope se ivise pe marginea piscinei Într-un costum de modă veche dintr-o bucată, cu fustiță. Fusese al Sourmelinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nici țintele de la canadiană nu le ai de aceeași culoare". M-am uitat și, într-adevăr: unele capse erau de fier, altele de alamă. Până și poemele și le dactilografia boierește, la un "Remington" străvechi și masiv, pentru care îl invidiam enorm. Foile dactilografiate și le ținea în niște mape cochete pe care scria: "Lyrics by Traian T. Coșovei. Best Poetty Money Can Buy". Prin Traian am descoperit un stil nou de viață, la care m-am străduit o vreme să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]