2,203 matches
-
M-am dus cu scopul de a face China să înțeleagă politica noastră ca o politică de ieșire de sub hegemonia sovietică. Să câștigăm, deci, sprijinul Chinei" (Betea: 2001b, 176). În particular, atât Uniunea Sovietică cât și China erau acuzate de ipocrizie, ambele urmărind "să înfățișeze lucrurile ca și cum polemica publică ar porni de la probleme principiale. Dar, dând la o parte acest înveliș, reiese că la mijloc stă ambiția nemăsurată, lupta pentru rolul de hegemon în mișcarea comunistă și în lagărul socialist" (DJTAN
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în conflictele lor cu statul, împotriva benevolenței celor de la putere care știu mai bine câtă libertate trebuie repartizată celor aflați sub conducerea lor, și împotriva medaliilor pentru obediență absolută în loc de inițiativă și independență în acțiune. Ne-am unit în repudierea ipocriziei și în obiectarea împotriva proastei gestionări a rezultatelor muncii grele și răbdătoare îndeplinite de către popor ("Solidarity's program" în Stokes: 1991, 210). Principiul fundamental al Solidarității, prin care aceasta căuta să își stabilească o identitate politică proprie și să se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
d c? evreii erau prea s? răci că s? fie c? m?țări ? i c? dac? ar fi avut bani ar fi plecat de mult din Rom�nia. Prima jum? țațe a expunerii lui Gaster referitoare la corup? ia, despotismul, ipocrizia sistemului politic de atunci ? i la deturnarea �mprumuturilor str? ine nu con? ine nimic deosebit. Dar doctorul Gaster idealiza realitatea �n privin? a atitudinii evreilor fă?? de rom�ni. Că reac? ie la argumentele socialiste ale lui Cristian Rakovski ? i că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
t (cum ar fi lupta pentru putere abia deghizat? din cadrul facult?? ilor). Iorga lansase multe dintre aceste acuză? îi �ntr? un articol din 1890 intitulat Cursurile de admira? ie reciproc? , scris cu o candoare dezarmant? , f? r? eufemisme, pentru c? �ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu ascund nimic�. Au urmat contra? atacurile. Iorga a replicat printr? o serie de articole: �Opiniile primejdioase ale unui r? u patriot�131. Era ceva tipic pentru �superioritatea� jurnalistic? a lui Iorga. �ncepuse
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu polonezi, iar austriecii reac? ionau brutal �mpotriva manifest? rilor na? ionalismului rom�n. Iorga consideră Bucovina că f? c�nd parte din Moldova. Atunci c�nd a vizitat Universitatea de la Cern? u?i, rectorul evreu Adler l? a primit cu o ipocrizie vienez? perfect? �. �n 1909, c�nd a �ncercat s? revin? , autorit?? ile austriece (par? ial datorit? influen? ei lui Mochi Fischer) l? au expediat f? r? prea mult? ceremonie 201. �n acest timp, cea mai mare parte a politicienilor rom�ni se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i c? rora li se promisese dreptul de a participa la via? a politic? a ?? rîi. At�ț cei pasivi c�ț ? i cei activi din genera? ia tran? eelor tr? iser? pe propria lor piele �n r? zboi efectele corup? iei ? i ale ipocriziei claselor conduc? toare. Acum aspirau cu to? îi la ceva total nou �n Rom�nia Mare. S? ne amintim de vizita f? cut? �n 1917 de ? eicaru acas? la Iorga, ocazie cu care a exprimat speran? ele acestei genera? îi. ?i de scrisorile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
comisese o crim? de gradul �nt�i) nu poate fi explicat doar prin antisemitism. El trebuie s? fie considerat că o izbucnire protestatar? vulcanic? �mpotriva �sistemului liberal�. �Noul na? ionalism� consideră practicile liberale ? i �sistemul� bazat pe ele drept o imens? ipocrizie. Codreanu l? a �mpu? cat mortal pe brutalul ? ef al Poli? iei de la Ia? i, Manciu, pentru ca, dup? aceea, s? fie achitat de c? tre un juriu. Iorga spumega de indignare 116. �n fond, nu trebuie s?? i consider? m pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Maniu era german transilv? nean, plus c? era greco? catolic. Iorga insistă asupra �odioasei sale culturi subgermane ? i maghiare� ? i asupra mediului s? u catolic transilv? nean chezaro-cr? iesc. El consideră morală cre? țin? ? i constitu? ionalismul lui Maniu drept �ipocrizie�. Odat? , Maniu st? tea l�ng? Vera, șo? ia fiului s? u Mircea, de cealalt? parte fiind Mircea. Maniu a luat o felie de portocal? ? i, din gre? eal? , a preș? raț sare pe ea �n loc de zah? r; c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
montare într-adevăr ieșită din comun, prin pasiune intelectuală și vigoare). Alexa Visarion e interesat nu de intrigă ori de personaje, ci de relația aparte pe care o generează vina amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie și lipsă de scrupule; precum și de puterea ei destructivă și contagioasă. De aceea, în aceste spectacole, totul e redus la esență, vitalul, culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestruc tibilei lor legături. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de dezvoltarea moral] a omului, budismul a studiat atât natură st]rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia, r]utatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atitudinea egoist], oamenii ar putea fi tentați s]-si ascund] adev]ratele scopuri egoiste, încercând s] îi conving] pe cei din jur de varianta contrarie. Nu de puține ori aceste pretexte ale lipsei de egoism ies la lumin], dezv]luind ipocrizia sau o decepție proprie ț]inuit], fapt care nu justific] totuși o generalizare a tuturor contextelor deoarece nu orice comportament nobil în aparent] poate fi demascat printr-o metod] universal valabil] și pentru c] nu avem nici un motiv de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
maximă, vocația augustă, de un Acterian retras, timorat, între cărți și manuscrise subversive, de un Comarnescu, descurcîndu-se la limită și diplomatic supraviețuind constrîngerilor, de un Brezianu, reușind, prin nativa-i eleganță și discreție, să-și continue exegeza brâncușiană. Ar fi ipocrizie să nu recunoaștem că tot răul acesta totalitar a fost spre binele celor doi mari rămași, ei beneficiind astfel de atuul difuziunii mediatice occidentale și fiind, cel puțin pînă acum, cei mai cunoscuți români în lume. Cărora li se alătură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
externă. Toate acestea nu sugerează că Europa a devenit din senin o utopie. După cum observă Rifkin, problemele cu care se confruntă Europa sunt complexe, iar slăbiciunile ei sunt clar vizibile. și, desigur, generozitatea Europei este de multe ori umbrită de ipocrizie. Totuși chestiunea nu este dacă europenii trăiesc În acord cu visul lor. Noi nu am realizat niciodată pe deplin visul american. Ce este important, notează Rifkin, este că Europa articulează acum o viziune nouă și curajoasă pentru viitorul umanității, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sale. 10. Guvern descentralizat Visele reflectă speranțele, nu realizările. În această măsură, constituția europeană reprezintă un viitor care trebuie construit. Ca și În cazul Constituției Statele Unite ale Americii, acum mai bine de două sute de ani, cineva ar putea nota multele ipocrizii și contradicții care dezmint sentimentele nobile conținute În legământul european. Totuși, cei care au elaborat Constituția Europeană au pus cu sinceritate pe hârtie o viziune a lumii, către care aspiră și În care ar vrea să trăiască și regulile care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
prin drepturile universale ale omului, care subminează prerogativele statului suveran. Dacă doctrina americană a suveranității absolute triumfa, Întreaga noțiune a drepturilor universale omului, Însăși edificiul pe care visul european este construit, s-ar prăbuși. Drepturile universale ale omului sunt o ipocrizie Într-o lume În care statul deține autoritatea supremă. Dacă statul-națiune este autoritatea absolută, așa cum mulți membri ai administrației Bush cred, atunci drepturile umane nu pot fi universale, deoarece existența lor ar depinde de toanele și capriciile instituțiilor politice teritoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși, posibilitatea de a trăi conform propriei structuri interioare. Personajele piesei nu sînt identități bine stabilite, nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
intervențiile Încep cu o laudă adusă partidului și șefului său și se Încheie la fel. Ca la curte. Cu plecăciunea rituală. Întregul congres de la București a fost un congres curtean. De cîtă ape să fie nevoie pentru a șterge pata ipocriziei intelectuale, pată stăruitoare dacă ne referim, printre altele la această Conferință?” (p. 149). În ceea ce privește critica făcută unor scriitori din România, la o primă vedere s-ar putea spune că Monica Lovinescu cade uneori În capcana dihotomiei Între scriitorii „buni” și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pedagogilor afirmați În anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu. În ciuda dorinței autorilor de a evita ipocrizia și neglijențele discursive, analiza lor recurge inevitabil la clișeele intens mediatizate ale discursului pedagogic. SÎnt clișee ce se află la baza limbajului didactic internațional, prezente În rapoartele instituțiilor europene sau În presa de profil, foarte ușor de reunit sub egida
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Al. Vaida-Voevod700. Politica guvernamentală era dăunătoare, potrivit georgiștilor, pentru că putea să conducă spre formarea unui "bloc al tuturor minorităților", primejdie posibilă pentru securitatea României și pentru ordinea internațională. Liberalii conduși de Gheorghe Brătianu apreciau că formula "numerus valahicus" dezvăluia ipocrizia și demagogia celor care o susțineau. Ei se delimitau și de "acțiunile clandestine și conspirative" ale acestora, ca unii care desfășurau acțiuni "fățișe, sincere și categorice". Cu atât mai clară a fost respingerea de către georgiști a formulei "numerus nullus", vehiculată
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
m-a făcut să devin conștient de vârsta mea: aveam treisprezece ani, ghiceam ce însemna „a muri în brațele unei femei” și, de acum înainte, se putea vorbi cu mine despre asemenea subiecte. De altfel, curajul și absența totală de ipocrizie din relatările Charlottei au demonstrat ceea ce știam deja: ea nu semăna cu celelalte bunici. Nu, nici o bunică rusoaică nu s-ar fi hazardat într-o astfel de discuție cu nepotul ei. Presimțeam în libertatea aceea de expresie o concepție insolită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de clară evidențiere a notei de originalitate într-un domeniu tipologic patronat de Caragiale, credem că a fost concepută și "comedia tragică" Domnișoara Nastasia, ca replică la drama Năpasta. Aceasta nu în sensul reabilitării mahalalei sau a periferiei românești, pentru că ipocrizia, incultura, "ambâțul" personajelor secundare trimit tot la fauna umană din schițele și nuvelele caragialiene. Nici în privința conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceași lipsă de scrupule și mimetism ridicol, în piesa lui George Mihail Zamfirescu se decantează valori autentice și compensatoare. Integritatea și spiritul justițiar al lui Pamfil, generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra Moftangiului caragialian, schița-eseu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
distorsionare a limbajului, îndreptățesc utilizarea termenului de "nonaristotelism" pentru caracterizarea operei dramatice a lui Caragiale. Mai exact, este adevărat că sursa comediei caragialiene, ca și în teatrul comic de factură clasică, provine din discrepanțele evidente între vicii universale prostia, vanitatea, ipocrizia etc. și veșmântul acestora. Însă la Caragiale mai întotdeauna se întrevede în subsidiar, ca origine a conflictului, tocmai relația dintre individ și sistem, relație care va deveni centrală în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]