2,305 matches
-
eram la New York, nu puteam deloc să-mi închipui nunta asta. Mi se părea atăt de mică și de banală, în comparație cu strălucirea de la Plaza. Dar, acum că mă aflu aici, nunta de la Plaza este cea care mi se pare total ireală. Și care începe să mi se șteargă din minte, asemenea unei vacanțe exotice, într-un ținut îndepărtat, pe care deja ai început s-o uiți. M-am distrat foarte tare jucând rolul unei prințese din New York care gustă feluri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și plănuim să ne reîntâlnim în Londra când ne vom termina cu toatele periplul prin lume. Perspectiva revederii în mijlocul unei Londre hipertehnologizate, după ce ne-am cunoscut în pădurea amazoniană și am dormit claie peste grămadă pe malul unui râu, pare aproape ireală. Terminăm cu povestirile târziu în noapte și mergem să dormim măcar câteva ore înainte de plecarea aranjată pentru ora șapte. Noaptea trece rapid, dimineață mâncăm ceva și pe la nouă-zece fluturam mâinile de la revedere către camioneta lui Pere care va transporta englezoaicele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sufla ușor deasupra lichidului maroniu și îl trimite pe Iles în direcția mea. Beau, simt gustul familiar și aștept ca toți ceilalți să termine. Suntem cufundați în întuneric și nu după multă vreme muzica lui Jorge umple camera cu valuri ireale. Mă las în voia simțurilor și intru, încet, în lumi deja cunoscute din prima ceremonie cu Jorge. Mă plimb pe drumuri prăfuite, fac parte dintr-o lume pe care o recunosc dar nu am idee unde ar putea exista. Ciudat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de mișcările lor. Bunătățile lui Menzel sînt bunătăți în cea mai largă accepțiune a termenului : avem bătăi cu frișcă și bătăi cu bulgări serviți de un chelner la platou, avem bancnote aprinse cu trabucul și sahane din care ies aburi ireali, avem o demonstrație de turnat sincron șampania în pahare și o masă pusă în jurul unei plăci turnante pe care a fost instalată o femeie aproape goală. și toate astea nu se îngrămădesc vulgar sub nasurile noastre, ci ne alunecă prin fața
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
asta și nu va suferi. Din bezna răului va ieși lumina binelui. Vineri 23 septembrie 1988 - spital Singura mea legătură cu realitatea: fereastra care dă spre strada cu colț și cu tramvaie, nu face altceva decât să mă azvârle în irealul tablourilor tale, cu oameni fără mâini, pământeni cristalini de aerul ce-i înconjoară, așteptând cu toții liniștea neașteptării, cântând veșnicia și uitând de timpul căruia nu-i aparțin... Acum, când toamna își pregătește veșmânt de uscăciune, mi-amintesc de florile ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de localități care mă fascinau numai rostindu-le, dintre care trei din America Latină Valparaiso, Maracaibo, Rio de Janeiro. Numele astea aveau în ele ceva care chema la aventură, la visare, la o "altă lume", atât de îndepărtată și atât de ireală, încât mi se tăia respirația când zburam cu gândul spre ele. La Maracaibo n-am ajuns, la Valparaiso și Rio de Janeiro da! Așa cum am menționat, mai fusesem "în trecere" prin Rio în 1981 și 1991, văzusem câte ceva, dar Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de cristale colorate , terminată în 1971, nu are nimic asemănător sau comun cu nici o catedrală văzută altundeva. La fel și biserica Dom Bosco, supranumită și "biserica albastră", ai cărei pereți de sticlă de culoare albastră și violet filtrează o lumină ireala, dându-și o senzație de liniște de pe alta lume. O vizită prin Brasilia te ține mereu "cu sufletul la gură", prin imensitatea spațiilor, grandoarea și noutatea edificiilor, surprinzătoarele, elegantele și decorativele soluții găsite pentru construcții, grădini și fântâni, realizări pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aruncau în calea noastră petale de trandafiri din coșulețele ce le purtau pe braț. Toți erau frumoși și sincer bucuroși de a ne avea ca oaspeți. Și eu, și soția eram emoționați de această primire neobișnuită, care ni se părea ireală. Sala de conferințe era arhiplină. Am vorbit despre Eminescu, despre răspândirea operei sale în lume, în America Latină, despre România, istoria și cultura sa. M-a secondat Profesorul Mota cu o prelegere frumoasă și documentată despre limba romană. A urmat vernisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din punctul cel mai Înalt al tribunei, trecând din cuțit În cuțit, până la ultima treaptă, unde Îl aștepta Brutus, pentru a-i da lovitura de grație, Îmbrățișându-l Într-un act de iubire sacrificată - era intenționat lucrată Într-un ritm ireal, Încetinit. Dura aproape cinci minute, era ca o formă de pantomimă sacră (ce corespundea În teatrul elisabetan cu celebrele dumb-shows, unde narativul Își schimba direcția, pentru a trezi În spectator un șoc prin acțiunea tăcerii În mișcarea fără cuvinte). Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vagon de dormit (probabil În Trenul Mediteranean de Lux, de mult dispărut, acela care avea șase vagoane vopsite În partea de jos În roșu „terra-de-Sienna“ și tăbliile În crem) și am văzut cu o emoție inexplicabilă o mână de lumini ireale care clipeau spre mine de pe un deal Îndepărtat, și care apoi au dispărut Într-un săculeț de catifea neagră: diamante pe care mai târziu le-am dăruit personajelor mele pentru a mă ușura de povara bogăției mele. Probabil că reușisem
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale timpului distribuite pe tot domeniul nostru de la țară. Își Îndrăgea trecutul cu aceeași Înflăcărare retrospectivă cu care reconstitui eu acum imaginea ei și trecutul meu. Astfel, am moștenit Într-un fel, un superb simulacru - frumusețea proprietății intangibile, a moșiei ireale - și aceasta s-a dovedit a fi o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a Îndura pierderile de mai târziu. Simbolurile și Însemnele ei speciale mi-au devenit la fel de dragi și de sfinte precum erau pentru ea. Printre acestea era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dumneavoastră, domnule, cum se mai descurcă?“ izbucnea ea deodată vioaie din capătul de masă unde ședea, provocându-l pe tata, care, după o zi de hărțuială, nu era prea dornic să comenteze probleme de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele și nici n-o interesau. Crezând că se vorbea despre muzică, bolborosea: „Dar și tăcerea poate fi frumoasă“. „Vai, dar Într-o seară, Într-o vale pustie din Alpi, am auzit efectiv Liniștea.“ Asemenea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ba cu petreceri cu pături pe noi, cu artificii, cu o mare scăldată În lumina lunii și o cantitate frumușică de Muscat Lunel din Crimeea, hârjoneala amoroasă era În toi; și Între timp, pe acest fundal frivol, decadent și Întrucâtva ireal (care - Îmi făcea plăcere să cred - reconstituia atmosfera vizitei lui Pușkin În Crimeea, cu un secol În urmă), Lidia și cu mine practicam un joc de oază născocit de noi. Ideea care stătea la baza lui era parodierea unei abordări
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un observator detașat ar fi ușor să facă haz de toți acei oameni ireali care mimau În orașe străine o civilizație moartă, mirajele Îndepărtate, aproape legendare, aproape sumeriene, ale St. Petersburg-ului și ale Moscovei din perioada 1900-1916 (perioada care, chiar și În anii douăzeci și treizeci, părea perioada 1916-1900 Î.Hr.). Dar cel puțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mine am văzut ceva asupra căruia nu i-am atras imediat atenția copilului nostru, pentru a se bucura pe deplin de splendidul șoc, de Încântarea și fericirea pe care le va simți când va descoperi, În fața ochilor lui, prototipul ireal de real al diferitelor vapoare de jucărie pe care le-a manevrat În băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu de case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj dintr-o lume ireală. * Niciodată nu l-am putut mulțumi pe Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat întotdeauna din răsputeri, profund convins - convingere pe care mi-am păstrat-o - că este un mare poet. Citindu-mi una din recenziile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ziua a doua a despărțirii noastre) GAVRÉA, mon cœur. Mi se părea că va fi mai ușor de data asta să ne despărțim, dar mă înșelasem profund. Nu-mi dădeam seama prea bine că ne despărțeam: totul era atât de ireal, abstract și totuși câteva minute după plecarea ta acea tristețe veche de estropiat s-a aruncat peste mine ca să se răzbune pentru timpul fericit petrecut împreună. Mi-am dat seama că nu pot și nici nu vreau să trăiesc fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de „despărțirile” inevitabile. Septembrie Toamna a venit subtil, punând pe aici, pe colo galbenul ei în infinite nuanțe, ruginiul ei pe care nici un pictor nu-l va putea reproduce exact. Da, toamna vine spre mine, ca toate anotimpurile, cu un ireal aparte, plin de inspirație, adică entuziasm. Fără entuziasm, un fel de profundă energie psihică și fizică, n-aș putea să supraviețuiesc vieții diurne, care mă apasă cu exigențele ei teribile. Trebuie să lucrez mereu, să fac progrese în limba țării
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a mă culca, aproape că uit tot ce am de „realizat” ziua - așa trebuie să fie, cred. Pentru că aceste „acțiuni”, cât de importante ar fi, nu sunt esențiale. Totuși, în mod paradoxal, ele sunt mai mult decât esențiale, percepându-le „ireale”, fructele puterii care există în mine și care nu vine din micul meu ego conștient. Această putere vine de la viața care mi s-a dat. De aceea am început să mă simt din ce în ce mai bine împlinind chiar acțiuni plictisitoare, cum ar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
început să mă simt din ce în ce mai bine împlinind chiar acțiuni plictisitoare, cum ar fi: a face ordine printre hârtii, a face curățenie etc., pentru că toate „trebuie făcute” și pentru că mai târziu aceste „treburi” zadarnice, obositoare, din „departamentul” haosului devin și ele ireale. Mă văd în această „irealitate” cu dorința mea bună de a face ordine în dezordine, de a pune în practică impulsul de armonie, de geometrie poetică. Da, asta e! Geometria poetică a labirintului fiecărei clipe a vieții care mi s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deodată, nu mai suferă. Acum se pare că disperarea a trecut la soțul ei, de care nu s-a despărțit încă. Ciudat animal, feroce, e iubirea dintre ființe! Totul pare minciună în iubire, minciună cu străfulgerări de adevăr, de trăire „ireală”, de intensă viață pe care nimic altceva n-o poate imita. Arta, religia ar putea înlocui iubirea, completa ființa cu „irealitatea” lor puternică. Dar când cei doi sunt mari personalități și au creat între ei corpul subtil al iubirii și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Chagall, cât de nocivă este critica, mai ales a celor mai apropiați. El scrie că ea distruge entuziasmul, care trebuie să fie prezent ca încredere în propriile forțe. Critica, chiar dacă e îndreptățită, paralizează nervii creatori, punând sub semnul întrebării chiar „irealul” din care trăiesc creatorii lui. Am visat din nou indieni - eram în America și căutam un vapor acoperit cu flori. Gândeam că indienii, prietenii mei, au ascuns vaporul, îngropându-l în flori, pentru ca nimeni să nu-l găsească. 14 septembrie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a făcut raportul vieții lui cotidiene, vorbind despre speranțele lui, despre certitudini, despre viziunea lui asupra lumii. Eram fascinat de atâta ignoranță, prostie și inconștiență! M-am surprins observându-l ca și cum ar fi fost un străin pentru mine, o ființă ireală, venită de pe altă planetă. Îmi amintesc că, atunci când eram mai tânăr, mă punea mereu (în cuie) într-un fotoliu, cu viziunea lui apocaliptică a lumii, cu profețiile lui negre, cu anticomunismul lui militant - fanatismul lui religios. Azi surâd mereu când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
face pe prieteni să vadă în ochii mei luciri de îndrăgostire. Am luat cartea cu păsările lui Rudbeck, ca să uit timpul din scrisori și să mă deplasez în alt timp, când iubirea noastră era echilibrată de eforturile de a trăi „ireal”, de a deveni și mai profund „un cuplu creator”, așa cum eram comentați în presa suedeză. Creatorii beneficiază de „imprevizibilul” artei, și asta parcă alungă rutina și plictisul vieții casnice. Acum nu mai pot privi Cartea păsărilor a lui Rudbeck fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-mi scrie, asigurându-mă că va găsi o soluție să mă scoată din infern. Astfel, eu însămi m-am liniștit, renunțând la disperare, imaginându-mă într-o poveste palpitantă din O mie și una de nopți, varianta Mardrus! Că irealul va irumpe în viața mea brusc, exact ca în povești, pentru că există o invizibilă protecție pentru cel care iubește. Scrisorile lui René erau acel „ireal”, scrisori care, deși adresate mie, erau citite întâi de securistul blocului nostru; el mi le
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]