2,480 matches
-
Am pritocit În gând fel de fel de recapitulări, speculații și evaluări ale situației, În general, și ale poziției mele În mijlocul ultimelor evenimente, cu deosebire. N-am realizat nici acum cine știe ce progrese În vreuna dintre direcții, ceea ce m-a cam iritat: dacă nu Încercam, aș fi avut măcar o scuză pentru faptul că Înotam dezorientat În incertitudini. Recurgem frecvent la diferite forme de evaziune atunci când dificultățile ne copleșesc, temporizăm, amânăm, spunem ca Scarlett O’Hara: „la asta o să mă gândesc mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și Evei: să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă Howard Își imagina că astfel de futilități puteau contribui la ameliorarea părerii mele despre umorul englezesc, birmanez sau ivorian, se Înșela amarnic. I-am spus-o, amintindu-i că, În stilul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu care tocmai mă uimise. Nici una, nici alta: l-a amintit În treacăt și a mers liniștit mai departe. 32 - Cele câteva tentative eșuate de a reproduce vocea doctorului Wagner m-au și Îngrijorat, dar, În primul rând, m-au iritat. În cameră Îmi ieșise, ce Dumnezeu! Sau mi se păruse mie că-mi iese. Nu fusese o iluzie, sunt sigur, doar mai depășisem o ușă folosindu-mă de glasul lui Wagner! Sigur, nu În halul ăla de tulburare, dar... Senzorii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca acesta, de care Îmi plăcea să fac caz, dar pe care Nesbit, ferm ancorat În ignoranța lui, le considera niște simple fantezii. Istoria Rusiei (puteam de pildă, să afirm) poate fi judecată din două puncte de vedere (ambele Îl iritau pe Nesbit, dintr-un motiv oarecare, În egală măsură): primul, prin prisma evoluției poliției (o forță ciudat de impersonală și detașată, funcționând uneori Într-un fel de vid, uneori neputincioasă, iar alteori depășind Guvernul În persecuții brutale); și al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt, dar sarcasmul mamei și felul enervant de a vorbi al lui tata, ca și cum ar fi la tribunal tot timpul, mă scot din sărite și văd cum se irită unul pe celălalt. Obișnuiam să îi invidiez pe prietenii mei de la școală, când îmi povesteau cum părinții lor urlă și țipă și chiar aruncă lucruri - părea așa teatral și cumva italienesc, pe când la mine acasă era liniște și plictiseală. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un aer vag și neinteresat, așa cum îmi păruse la ședințele noastre, va ține minte politica noastră de a justifica prin orarul ei de lucru săptămânile și lunile pe care le petrecuse departe de familia ei în timpul ultimilor ani și mă iritase lipsa ei de cooperare în cadrul unui proces despre care nici eu nu eram complet sigur că era justificat. Câtă vreme așteptam ca ea să răspundă, având acum capul nemișcat și frământând cu mâna un șirag de perle pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a răspuns. Poate, dacă-ți ții gura și nu te gândești la asta, nu te mai simți așa nasol și nici nu te mai deranjează. Păi, i-am scris io-napoi, încearcă tu să nu te gândești când ai pielea iritată de la atâta frecat și te dor genunchii de-ți vine să plângi și nu poți să-ți iei decât haine din alea cât corturile și nu poți să te urci în autobuz, așa că tre’ să stai pe scări și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
binedispuși, ea ajunge în mod normal în direcția opusă, așa că existența unui cvartet mulțumit depinde de ea, ca să zic așa. Iar ea trebuie să fie într-o dispoziție bună pe care veselia din jur să o exagereze, nu să o irite. Ceea ce nu se întâmplă prea des, mai ales că Ben a cam avut și el toane-n ultima vreme - n-a mai fost băiatul vorbăreț de altădată. Mai e seara vădit ostilă, desigur, care presupun că e necunoscută afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-l asumasem, acela de a afla Judy și copiii, era justificat de intensitatea nevoii mele de Stacey și lipsa de nevoie a familiei mele de mine. Judy era perfect fericită în lumea ei cu copiii și munca ei și era iritată de mine în cea mai mare parte a timpului. Când nu era la serviciu sau nu gătea pentru copii, era din ce în ce mai des închisă la ea în cameră cu una dintre durerile ei de cap, oricum. Dacă era să fiu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se auzi un zgomot precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine-i individul? ― A adus portmoneul domnului Dragu și l-am poftit înăuntru. Așa e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică. Nu-mi dau seama unde poate să fie... " N-ai nevoie de încă un scandal, draga mea! Domnul Dascălu e prea nervos și Ioniță și-a pus în cap să-l irite. Încearcă să le abați atenția." Cârnul se răsuci fulgerat. ― Mirciulică?! Care Mirciulică?! Câți sîntem în casa asta, la urma urmelor? ― E motanul, mârâi Scarlat. Las-o în pace! ― Nu se simte bine, spuse bătrâna și vreau să-i dau medicamentul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afară din buzunar. ― Hai să vedem Căsuța cu zorele. ― Ce facem cu șantajul? ― Habar n-am! Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le camuflezi, când ți-e rușine de ele, devin vicii. Nu credeți? ― Presupun că aveți dreptate. ― Din punctul meu de vedere, vă asigur că da. De exemplu chiar afecțiunea mea inofensivă pentru Mirciulică îi nedumerește pe mulți și chiar îi irită. ― Așa cum vă cunosc, zâmbi Cristescu, am impresia că aspectul nu vă deranjează. ― Firește, mi-a trebuit însă foarte multă vreme ca să pot privi lucrurile în felul acesta. În tinerețe cea mai mică grimasă de nemulțumire care mi se adresa mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai venit? Înseamnă că a găsit altceva împotriva ta. Ce poate fi acest alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o batistă mică, evitând privirea maiorului. Cristescu se simți brusc obosit. Dintr-o dată jocul nu-i mai făcea plăcere, se simțea iritat, iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului ei și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă, diafană
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
colțul gurii: ― E simplu. Banii se împart acum la... patru. Doru Matei îl privi gol: ― Deocamdată... Mult mai târziu își dădu seama că ceva care n-avea legătură cu moartea lui Panaitescu, ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Suntem divorțați de numai patru luni! țipase ea. Nu avea timp nici măcar să cunoască pe cineva, darămite să facă și un copil. Cu siguranță povestea era pe rol dinainte să ne despărțim noi. Nu-mi vine să cred. Ceea ce o iritase cel mai mult pe Lauren fusese faptul că poza aia era În mod evident făcută Într-un Apartament Regal de la Gritti Palace din Veneția. Louis și noua lui familie arătau ca un clan de spiță regală mai puțin importantă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un trecut ca al tău, aș prefera să păstrezi cei zece mii de dolari. Așa, o să pot să fac reclamație. Ți-ai propus să mă escrochezi, nu-i așa? Nu-mi place când lumea încearcă să mă fure de bani. Mă irită. — Cine e omul ăsta, Gordon? a întrebat Harry, cu glasul deodată tremurând nestăpânit. — Myron Trumbell, i-a răspuns Gordon. Binefăcătorul meu. Prietenul meu. Omul pe care îl iubesc. — Deci el e, a zis Harry. Celălalt n-a existat niciodată. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
văzut priviri verzi, de copil. Ea nu știa că e eroina unei lungi căutări, nu știa că e fata lui adormită, iar cu ochii deschiși părea lipsită de mister. O gândise atât de intens cu ochi albaștri, încât nepotrivirea îl irita. Nu aflase până atunci că orice defect joacă, în asemenea cazuri, în favoarea sentimentului. Era, într-adevăr, mărunțică. Și bretonul cârlionțat îi stătea cam neobișnuit. Avu grijă de ea, adică de povestea lui, o însoți, o apără de bădărani, fiindcă în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de a pleca fără un cuvânt de rămas-bun. Îl aștepta iarăși Margareta, și i-a făcut bine să fie cu ea întreaga noapte, ca să uite dansul cu Iulia. Margareta râdea prea sonor, abia se abținea să nu-i spună, îl irita. Fata lui adormită ținuse ochii aproape închiși, ca atunci, cu capul într-o parte, și-i amintea extraordinar de tare de drumul în trăsură când o zărise prima oară. Un lucru putuse să vadă: nu semăna cu femeile care suceau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămin, încă din școală ni se povesteau cazuri cu fete care au luat foc în felul ăsta sinistru. Am mai avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul maior m-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul maior m-a revoltat, cum îl lasă s-o dorească exact ca pe-o prăjitură pe care știe sigur că n-o să i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În schimb, în mine, zidurile au început să se surpe. Când a venit Alexandru, parcă mi-a venit, din ceață, ca o corabie, un prieten vechi. El și doctorul Margulis sunt deocamdată singurii oameni în care am încredere, ceilalți mă irită, mă fac să fiu ca un arc. Alexandru mi-a făcut mărturisiri parțiale și cenzurate despre o poveste urâtă în care-a intrat și despre-o fată, Iulia, pe care zice că pesemne n-o iubește, deși se vede de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat Procopiu și, pe replica lui, intră Peppin, fără să mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce care umplu biroul de bună-dispoziție și risipi pe loc încordarea. Eu sunt primul, să fim bine înțeleși, e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o pauză de doi ani în timpul Războiului celui Mare, Universul a dăinuit până în 1953. A fost desființat de comuniști, ca toate simbolurile vechii lumi. Romanul lui Pavel Mirto, Viitorul începe luni, n-a apărut. Pe domnul editor Socec-fiul l-a iritat descrierea vestimentației doamnelor, imposibil de închipuit, precum și ideea unor farfurii și pahare moi, aruncate la coș după folosire. Și tot restul. ANEXE - 1897 (din revistele vremii) CALENDAR ORTODOX PENTRU ANUL 1897 Sfântul Vasile cel Mare 1 Ianuarie Boboteaza 6 Ianuarie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]