26,665 matches
-
pe creatorii persani, în special pe Omar Khayam, autorul faimoaselor „El Robayat” („Catrene”). Frumusețea și inteligența le-a moștenit de la mama sa, sultana Hafsa Hatun, iar îndârjirea și calitățile militare de la tatăl său. Despre domnia acestui mare sultan ne vorbește istoricul otoman Hakki Uzun-carșili, care avea mult simț critic. Soliman, supranumit Magnificul, pentru faptele sale, a fost contemporan cu mari conducători creștini. Este vorba de Francisc I, regele Franței, Carol Quintul, împăratul Germaniei și creatorul acelui imperiu universal, ce conținea în
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Ungariei a lui Ioan Zápolya, a însemnat un prim eșec al lui Soliman. După modelul antic, în care Hannibal a folosit elefanți în luptele cu romanii, turcii au adus cu ei 40.000 de cămile, purtătoare de alimente. Un cunoscut istoric turc, Hakki Uzuncarșili vorbește în cronica sa despre asediul Vienei: „Armata otomană începu să înainteze spre Viena, unde se afla Ferdinand. Împăratul, după ce întărise bine fortificațiile de apărare a Vienei, lăsase aici o armată de 16.000 de ostași și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
de la Rovine, 1394 1542, când hatmanul Vartic, solul lui Petru Rareș la curtea regelui polon, aduce la cunoștința suveranului catolic faptul că padișahul a ignorat înțelegerile și tratatele încheiate cu țara sa de către înaintașii săi. O problemă deosebit de importantă pentru istoricii români și străini este aceea cu privire la realitatea de necontestat, că otomanii nu au cucerit Țările Române, așa cum au făcut cu cnezatele sârbești și bosniace, cu Albania, țaratul bulgar, cu capitala Veliko Târnovo sau cu teritoriul bizantin. Se pune întrebarea firească
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
rostul într-o carte bazată pe lucrări autentice și riguros științifice. Eu, nu am făcut altceva, prin această carte, decât să mai pun „o cărămidă” la edificiul istorico-politic, referitor la Imperiul Otoman, început de Dimitrie Cantemir, continuat apoi de alți istorici, culminând cu monumentala „Istoria Imperiului Otoman” a savantului Nicolae Iorga. Las pe cititori să tragă concluziile necesare, în legătură cu conținutul acestui studiu istoric. Prof. Nicolae Mavrodin EPILOG În acest studiu nu mi-am propus aprofundarea temei, ci o privire de ansamblu
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
perioada expansiunii turcești, începând cu jumătatea secolului al XIV-lea. Nu m-am referit la toți conducătorii Imperiului Otoman, ci la câțiva mai reprezentativi, care au influențat destinul acestui „uriaș cu picioarele de lut”, cum l-au caracterizat mai mulți istorici și oameni istorici ai timpului, pe acest colos stat expansionist.
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
construit un castru, peste care în 1427-1428 se ridică o cetate ce a fost, apoi, distrusă de turci în secolul al XVII-lea.S-au găsit cărămizi cu ștampila Cohors III Delmatarum și un tezaur monetar. Localitatea este considerată de către istorici ca fiind una din cele mai importante localități miniere din timpul romanilor. D-ul Ioan Lotreanu în ,,Monografia Banatului’’ scrie că cetatea avea o formă patrulateră(ar fi ocupat 180 sip.), iar săpăturile făcute în interiorul acesteia au descoperit mai multe
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
au existat în anul 1719 și aceasta se dovedește prin faptul că aceștia au refuzat categoric sa suporte impozitele,birul de căsătorie a coloniștilor și au făcut revoltă sângeroasă în anul 17241725, când veniseră în această zonă mai mulți olteni. Istoricii susțin că partea cea mai mare a românilor din Moldova Nouă au venit aici din Mehedinți. După conscripția bisericească catolică la 1549 comuna avea 66 case. Locuitorii din Moldova Nouă au trecut prin multe clipe grele, au dus adeseori jugul
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Moldova Nouă s-o înregimenteze, însă direcția minelor a stăruit foarte mult și prin multe insistențe a reușit să împiedice acest lucru. Se spune că din cele două așezări: Bosniak și Baron, prin contopirea acestora s-a format Moldova Nouă( istoricul Pesty). Învățătorul Ștefan Gava afirmă că Bosniak și Baron au fuzionat în 1756. Conducătorii minelor, de la izgonirea turcilor și până la devastarea din 1738 au fost nemți. Amintim câțiva conducători de mine: Selling,Schmidt și Wenzel Berner. Din 1788-1803 minele s-
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
sale. A fost prim secretar a activității Astra(1895-1906) ,desfășurând importante activități culturale.Amintim crearea și organizarea Muzeului etnografic de la Sibiu. De notat că Diaconovici a fost și un remarcabil gânditor economist(Bucur, Tincu,1976, p.114). Merită amintit și istoricul Ioan Sârbu(1865-1922) născut la Rudăria(azi comuna Eftimie Murgu),deoarece a fost distins cu marele premiu ,,Năsturel’’al Academiei Române. Cu acest premiu au fost onorați doar Alecsandri, Odobescu și Coșbuc.Între intelectualii județului s-a mai afirmat și orăvițeanul
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
cumpără un cuțit banal de bucătărie și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat, fapta schizofrenicului îl îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp pre istoric și manifestă mentalul omului de grotă. În cavernă, asemenea gesturi trebuie că erau firești; întrebarea asupra motivației unei fapte nu exista, iar mirarea trebuie că era suspectă. Humanoidul nu făcea diferența între viață și moarte, tot așa cum nu făcea nici o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Gheorghe Grigurcu Deplasîndu-se treptat pe terenul concretului istoric, detectînd verosimilul în "miracolul" portughez, dl. Mihai Zamfir operează și alte comparații între cele două țări. Bunăoară cea referitoare la răul produs culturii de comunism nu doar în țările Estului, unde acesta deținea controlul absolut, ci și - lucru puțin cunoscut
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
prilejuită de împlinirea a șapte decenii de la naștere și cu acel prilej am intrat și în posesia unui reușit catalog al pictorului care m-a ajutat mult să-l cunosc. Familia Caracostea mă interesase încă demult, mai întâi prin personalitatea istoricului literar și folcloristului Dimitrie Caracostea și apoi, prin preocupările mele genealogice, am aflat că era vorba chiar de o familie boierească de obârșie sud-dunăreană, probabil macedoromână, stabilită în județul Olt, care fusese cercetată de istoricul I. Ionașcu (vezi cartea sa
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
demult, mai întâi prin personalitatea istoricului literar și folcloristului Dimitrie Caracostea și apoi, prin preocupările mele genealogice, am aflat că era vorba chiar de o familie boierească de obârșie sud-dunăreană, probabil macedoromână, stabilită în județul Olt, care fusese cercetată de istoricul I. Ionașcu (vezi cartea sa Biserici, chipuri și documente din Olt, 1934) și mai de curând de către Alexandru V. Perietzianu-Buzău. în primele generații purtaseră numele "Bălan", ulterior porecla lui "Costea cel negru" devenind nume de familie. Originea strămoșilor oscilează între
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
adresa disperat lui Mircea Vulcănescu. Făcând traduceri (semnate de alții) este "salvat" în aprilie 1940, când, cu ajutorul lui Al. Rosetti și C. C. Giurescu a fost trimis ca atașat cultural pe lângă Legația Română din Londra. Peste mai bine de trei decenii, istoricul Giurescu își amintea: "A doua zi după ce venise la minister, mi-a scris o scrisoare care m-a mișcat; între altele spunea că era pe pragul disperării și că l-am scăpat de la moarte".4 Departe de țară, în Anglia
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
făcut de ocară." Din aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului năsăudean Ioan Pintea, titularul unei rubrici ("Însemnările unui preot de țară XLVI") pe care Cronicarul o citește regulat cu neobosită atenție. În fine, studiul istoricului Ion Papuc ("Reacția păgînă împotriva creștinilor. Un conspect"), aducînd un strat de erudiție care, adăugat la tonul sobru al mai tuturor articolelor din acest număr, face ca revista Convorbiri literare să fie ceea ce știm deja cu toții: un prilej de plăcere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
doar dintr-un scrupul "de onestitate", prin consemnarea meritelor unor predecesori, ci și dintr-un motiv formulat, fără ocol, astfel: "mai cu seamă în cazul unor opere de care ne despart secole, lectura ori relectura textelor oferă mai puține satisfacții istoricului decît aceea a comentariilor critice, concomitente ori succesive". Textura de opinii emise asupra operelor i se pare criticului nostru a fi înzestrată cu "o miraculoasă actualitate", întrucît ea s-ar dovedi mai rezistentă la schimbările climatului temporal decît însuși textul
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
16 septembrie 1984, în București După 1989, în revistele "Jurnalul literar" și în "Viața românească" i se tipăresc cîteva dintre conferințele ținute la Radio, precum și poezii din ciclul Acatiste și madrigale, datat 1941. La mijlocul anilor '70 ai secolului trecut, doi istorici literari, Ovid S. Crohmălniceanu 1 și D. Micu2, operau, printre altele, o "revalorificare" remarcabilă - aceea a poeziei "ortodoxiste" a lui Paul Sterian. O calificăm ca atare, dat fiind că ea nu se definea în raport numai cu contextul epocii, cu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
că " Deschiderea către absolutul divin prin poezie creștin-ortodoxă a fost cea dintîi și definitorie cale, care l-a orientat din prima tinerețe pînă la cei 80 de ani trecuți, cînd tot meșterea ceva la un amplu poem", dar adaugă: "Deocamdată, istoricii literari, pe urmele lui G. Călinescu, îl așază între poeți ortodocși ai revistei "Gîndirea". Deocamdată, întrucît Sterian este încă superficial cunoscut..."8 Se subînțelege că încadrarea respectivă e doar parțial corectă, ca și judecata de valoare. Cei doi exegeți propun
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
nu îi va atinge pe cei la care se gândește Gabriel Liiceanu. Despre ură, de Gabriel Liiceanu, este o carte de maxim interes în contextul crizei morale care a atins toate palierele societății românești. Perfect de acord cu teoria și istoricul chestiunii, mă întreb cu toată buna-credință dacă există cu adevărat vreun antidot împotriva urii, capabil să ducă la însănătoșirea morală a societății românești.
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
inventaseră nimic. Stilul bombastic, lăudăroșenia calpă, lipsa de logică și credibilitate erau apanaje ale "marii școli istorice" din veacul al nouăspreze-celea și continuată până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Nu-mi trece prin minte să contest meritele acestor istorici. Unii dintre ei - precum Iorga - sunt absolut geniali, posesorii unei științe și ai unui talent literar colosale. Alții, precum Xenopol și Pârvan, s-au dovedit capabili de mari construcții intelectuale ce te copleșesc prin știința de a controla o imensă
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
istoria noastră continua să fie privită drept un lanț (eventual tricolor) de triumfuri și sărbătoriri, în care câte un cuvânt mai nefericit tulbură muzicalitatea astrală a discursului istoric-standard. Așa cum Ceaușescu era întruparea unui Zelea-Codreanu mai guraliv și mai puțin chipeș, istoricii din vremea lui au luat măștile carnavalesc-hidoase ale unui cor de lăudători ai "gliei" și isprăvilor unice ale strămoșilor. Nu tu dramă, nu tu durere - doar victorie după victorie, până la apoteoza întrupată în Gângavul de la Scornicești. Cui a folosit acest
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
șir neîntrerupt de laude de sine? Evident, celor care le produceau! Buna orientare pe șinele ideologiei de partid te ducea la conducerea unei catedre universitare sau te propulsa direct în fotoliul de academician. Chiar și pe vremea lui Eugen Simion, istoricii intrați sub pulpana academică proveneau exclusiv din rândul celor care plătiseră, sub o formă sau alta, obolul viziunii ideologice asupra istoriei țării: de la patriotismul deșănțat, la ideologizarea argumentelor istorice, la intrarea în bătălii cu iz mai mult sau mai puțin
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
obolul viziunii ideologice asupra istoriei țării: de la patriotismul deșănțat, la ideologizarea argumentelor istorice, la intrarea în bătălii cu iz mai mult sau mai puțin naționalist. (În paranteză fie spus, oricine-și găsește timpul să parcurgă cele "100 de istorioare cu istoricii Epocii de Aur", o carte de-un haz nebun, scrisă de Radu Constantinescu, va avea o imagine panoramică a actorilor care-au transformat istoria României într-un soi de bâlci în care valorile se stabileau după criteriul exagerării maxime. Veți
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
se calmează sub bagheta vizionarului ce discerne în măruntele întâmplări zilnice grăuntele de aur ce va luci ulterior într-o mare construcție istorică. Din cu totul alt spațiu, al discursului istoric polemic, vine cartea lui Neagu Djuvara. Înotând contra curentului, istoricul propune o ipoteză șocantă privitoare la întemeierea primului stat medieval românesc. Deși ideea nu e cu totul nouă (ea apare, într-o formă voalată, la Iorga, în deceniul al treilea al veacului trecut), Neagu Djuvara e primul istoric de anvergură
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
contra curentului, istoricul propune o ipoteză șocantă privitoare la întemeierea primului stat medieval românesc. Deși ideea nu e cu totul nouă (ea apare, într-o formă voalată, la Iorga, în deceniul al treilea al veacului trecut), Neagu Djuvara e primul istoric de anvergură decis să se ridice împotriva unei întregi tradiții istoriografice. Documentele aduse în dis-cu-ție nu sunt noi. Nouă e viziunea în care sunt interpretate. Și anume, recurgând la analogii și cutume istorice, la o logică a evoluției zonale și
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]