2,990 matches
-
și nuvele Sfârșit de vară (1984), sunt transcrise momente de viață într-o manieră neorealistă: cadre austere, eroi ce se prăbușesc în singurătatea sinelui. Proza ridică faptul banal, aparent plat, la valențele alegorice ale unor semnificații existențiale. Ca traducător din italiană și-a manifestat preferințele pentru autorii contemporani - prozatori și poeți -, selectați din aceeași zonă de preocupări literare: Rolando Certa, Oliver Friggieri, Federigo Tozzi, Mimmo Morina ș.a. De asemenea, a tradus din română în italiană din creația poeților de azi. SCRIERI
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
unor semnificații existențiale. Ca traducător din italiană și-a manifestat preferințele pentru autorii contemporani - prozatori și poeți -, selectați din aceeași zonă de preocupări literare: Rolando Certa, Oliver Friggieri, Federigo Tozzi, Mimmo Morina ș.a. De asemenea, a tradus din română în italiană din creația poeților de azi. SCRIERI: Portrete de familie, Cluj-Napoca, 1976; Nunta, București, 1980; Prisma, Cluj-Napoca, 1982; Sfârșit de vară, Cluj-Napoca, 1984; Pisica de Eritreea, Cluj-Napoca, 1986; Fantasticul povestirii, Cluj-Napoca, 2001; Federigo Tozzi, Cluj-Napoca, 2001; Biografie și poezie în Renașterea
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
1943 și 1945. Traduce în limba română din poezia lui Giandomenico Serra și, câțiva ani mai târziu, în franceză și română din lirica lui Mario Luzi, poet căruia i-a consacrat de altfel și un amplu studiu analitic, publicat în italiană. Refugiat la Paris în 1949, C. participă la sesiunile științifice ale Centrului Românesc de Cercetări și la reuniunile literare ale tuturor cenaclurilor românești create în exil. Este membru fondator al cenaclului și al revistei „Anotimpuri” (1955) și colaborator la majoritatea
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
română și franceză. Din toamna anului 1975 trăiește ca liber-profesionist. Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1968; debutul editorial îl reprezintă, în 1984, volumul de poeme Muzică și memorie. Colaborează cu versuri, recenzii, articole de critică literară, traduceri din italiană și franceză la revistele „Luceafărul”, „România literară”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Orizont”, „Astra”, Săptămâna”, „Opinia studențească”. După decembrie 1989 susține o „cronică ortodoxă” în revista „Cuvântul”. Colaborează la „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul” cu eseuri și articole despre Nae Ionescu, Petru Dumitriu
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
Gânduri despre Nae Ionescu, Iași, 1994; Luciditate și nostalgie, Iași, 1996; Cronica ortodoxă, I-III, Iași, 1994-1999, Iași; ed. îngr. Mircea Platon, Iași, 2001; Când moare o epocă, București, 2003. Ediții: Nae Ionescu, Suferința rasei albe, Iași, 1994. Traduceri: Lirică italiană contemporană (Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Pier Paolo Pasolini, Mario Luzi, Umberto Saba), Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Țeposu, Istoria, 74-75; Radu G. Țeposu, Nae Ionescu, misticul aristocrat, RL, 1994, 31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
română), e numit profesor la Liceul „Gh. Șincai” din București, apoi la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara, unde funcționează alternativ și mai târziu, iar din 1929, la Școala Superioară de Comerț din București. În 1924, la recomandarea profesorului său de italiană, Ramiro Ortiz, ministrul Instrucțiunii îi aprobă un concediu de studii de doi ani și o bursă pentru Școala Română din Roma, al cărei director era Vasile Pârvan. În 1936, își susține examenul de doctorat, cu teza intitulată Analiza unui manuscris
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Fiecare din cele trei raporturi implică o inferioritate specifică, decontată în decalajul final al literaturii române. Prin raportul direct cu literatura maghiară, se interiorizează un decalaj la nivelul instituțiilor și al cantităților brute; prin raportul dintre literatura maghiară și cea italiană e asumată absența vârfurilor, a realizărilor individuale și excepționale; în sfârșit, prin raportul dintre literatura italiană și cea franceză se transferă asupra literaturii române deficitul de prestigiu geopolitic. Textul nu continuă pe această spirală a minusurilor pentru că raționamentul funcționează în cadrul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu erau de acord. În același an, Papa Pius XI, prin enciclica Rerum omnium (26.I.1923)232, l-a desemnat pe Sfântul Francisc de Sales patron al jurnaliștilor, încurajându-i pe aceștia să apere doctrina creștină. Asociația "Azione Cattolica Italiana" (ACI) a jucat un rol important în pontificatele Papilor Pius XI și Pius XII; ea a sprijinit și a furnizat conducători pentru PPI, deși teoretic se autodefinea ca fiind "apolitică". Potrivit lui Casella, caracterul "nereligios" al PPI a fost motiv de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de Aurora franciscană. Între 1914 și 1923 a fost preot în parohiile catolice de la Răducăneni, Galați, Brăila, Huși și Fărăoani. Din august 1923 până în august 1943 a fost paroh la Bacău. În această perioadă a și predat, fiind profesor de italiană (1923-1929), a coordonat parohia Pustiana (1929-1934) și a călătorit de câteva ori a fost în străinătate, în scopuri spirituale. În primăvara anului 1944 și-a început peregrinarea prin țară: Gliganul de Sus (Argeș), București, Bihor, Bacău, Oradea, pentru a ajuta
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
L'Eglise catholique et la revolution francaise, vol 1, Paris 1950. Le Bon, Gustave, Învățămintele psichologice din războiul european, Editura "Librăriei Stănculesu", București, 1991. Leonis XIII. Pontifici Maximi. Acta 1881, vol. IV, Typographia Vaticana, Romae, 1885. Licata, G., Giornalismo cattolico italiano (1861-1943), Editrice Studium, Roma, 1944. Idem, La Rasegna Nazionale: conservatori e cattolici liberali italiani attraverso la loro rivista (1879-1915), Edizioni di storia e letteratura, Roma, 1968. Lostun, Mihai, Relațiile diplomatice dintre România și Vatican în perioada interbelică, Iași, 2005, Teză
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
2004, București, 2004, pp. 265-294 și nr. 4/2005, București, 2005, pp. 229-262. 8 J.F. Fuentes, J. Fernandes Sebastian, Historia del periodismo espanol, Sintesis, Madrid, 1997, J. Broucker, La presse catholigue en France, Centurion, Paris, 1992, G. Licata, Giornalismo cattolico italiano (1861-1943), Editrice Studium, Roma, 1944. 9 J.L. Ruiz Sanchez, Prensa y propaganda catolica (1832-1965), Universidad de Sevila, 2002, M.J. Ruiz Acosta, "El despegue de la "Buena Prensa" y El Correo de Andalucia en la Sevilla de comienzos X", în Ambitos, 2
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Acesta din urmă a fost la început instrumentul de informare al cooperativelor de credit din mediul rural și din acest motiv a distribuit până la 20.000 de exemplare în aceste zone extinse (Ibidem, p. 182). 221 G. Licata, Giornalismo cattolico italiano (1861-1943), (în continuare Giornalismo...), Editrice Studium, Roma, 1944, pp. 62-63. 222 Papa Leon XIII, Enciclica Etsi nos, 1882. 223 G. De Rosa, Luigi Sturzo: La Croce di Constantino, Roma, 1958, p. 174. 224 G. Licata, La Rasegna Nazionale: conservatori e
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu aceeași haină de modă veche, are un pistol din secolul trecut), aceeași privire mândră, sumbră și bănuitoare, aceleași lecturi anacronice (în bibliotecă are cărți vechi cu caractere din secolul al XVII-lea, "vechi cronici regionale în latină și în italiană"), cărți bogat legate, împodobite cu blazoane) caracterizează aceste ființe fantastice care par să fi scăpat timpului. Iar atașamentul naratorului față de personajul straniu este același. "Lucru straniu", constată el, nu se gândește deloc să plece după ce s-a odihnit și a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ținutul care îl întâmpină. El cunoaște fericirea unei noi nașteri într-o țară necunoscută și o populație străină. Dar tocmai obstacolele lingvistice fundamentale într-o casă în care nimeni nu cunoaște norvegiana (rezidentul din Trondheim nu înțelege, la rândul lui, italiana) vor constitui agenții de apropiere care vor duce la căsătorie. Venerina, care era obișnuită să rămână singură, plictisită și copleșită de dezgustul de a trăi, este încântată de prezența unui oaspete străin și se simte renăscând. Ea comunică, prin tonul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
București se serba Ziua Muncii, 1 mai, și tot orașul era mobilizat la defilare. în toamna anului 1954, urmând sfatul unui fost coleg de liceu, m-am înscris la examenele de la Facultatea de Filologie, presupunându-se că la secția de italiană aș fi avut mai multe șanse de a fi admis decât la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesănătoasă. Preocupările mele mă duceau spre istorie. La toate facultățile erau vizite de prezentare a instituției. La istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-un amfiteatru de 500 de persoane erau 50 de vorbitori de arabă. Câte limbi vorbiți? Stăpânesc bine franceza și araba. Engleza e o limbă pasivă, n-aș îndrăzni să o vorbesc în Anglia; în America, da. Citesc apoi în italiană și în spaniolă. În scrierile dvs. se simte o apropiere aproape senzuală de cuvânt, de text, de limbă. E o influență a culturii arabe sau e pur și simplu atributul poetului care sunteți? Este iubirea pentru limbă. Pentru istoria cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
băgat-o. Soluția clasică a furtunului nu mai este valabilă. Totul se desfășoară undeva în față, în zona aceea atât de complicată tehnologic care mi-a dat întotdeauna un fel de vertij. Îmblânzit de Arina, prietena noastră care ciripea în italiană cum o facem noi în frumoasa limbă românească, pensionabilul proprietar al benzinăriei a început să se implice mai profund în delicata problemă apărută. Ne-a sfătuit să mergem la un mecanic local pe nume Goran (?) dar, fatalitate, Goran nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cer și o precizare: ele intră în două categorii diferite, mari cvartete în care virtuoșii s-au succedat frecvent pe parcursul existenței lor (Rosé, Budapesta, Julliard) și altele în care componența a rămas practic neschimbată, de-alungul mai multor decenii (Busch, Amadeus, Italiano, Vlach). Alban Berg-ii fac parte din această ultimă categorie, caracterizată de o unitate de stil pe durată lungă, rădăcini și spiritualitate comune. Creat în 1970, cvartetul a avut o componență neschimbată din 1980 și până la moartea altistului lor în 2005
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
bănci. . Vânzare: Operațiune prin care banca vinde valută (intermediază vânzări) către clienți sau către alte bănci. 2. În raportări, precum și în procesul de afișare-cotare cursuri pentru următoarele valute se vor utiliza următoarele ordine de mărime: Drahma grecească: 100 GRD Lira italiană: 100 ITL Yenul japonez: 100 JPY Escudo portughez: 100 PTE Pesetas spaniola: 100 ESP Lira turcească: 1000 TRL. Anexa 1B CASA DE ECONOMII
CIRCULARĂ nr. 31 din 29 iulie 1995 referitoare la raportările privind piaţa valutară interbancară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111961_a_113290]
-
neam de păsări" pe care, dacă le trimiți la pension "învață franțuzește, pronunțînd gras litera r, întocmai ca la Paris". Buffon, zice Odobescu, "a auzit grauri vorbind nemțește, latinește și elinește". Aflînd că graurii vizitează periodic orașele, preferîndu-le pe cele italiene, Roma, Florența sau Pisa, încă o dovadă a chemării lor artistice, mi-am închipuit un graur ghinionist poposit la București în septembrie 2004, poate chiar pe balconul meu, însoțindu-mă apoi pe traseele zilei, un graur pe care obligațiile profesionale
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
vor produce substituții prin cenți sau euro. Cum am arătat acum cîțiva ani (în România literară 6/1998), forma euro ridică în română probleme de adaptare morfologică, din cauza structurii sale fonetice; de aceea rămâne invariabilă (,zece euro"), ca și în italiană (în schimb, în franceză pluralul se notează în scris, iar în spaniolă apare și în pronunțare: euros). Despre substantivul euro a scris doamna Florica Dimitrescu (în Drumul neîntrerupt al limbii române, 2002), indicînd și unele tendințe de adaptare la sistemul
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
foamei" e rezumată aici. Radu Petrescu își trăiește și în anii 1964-1970 drama marginalizării. Avea gata romanul Matei Iliescu, dar se simte pierdut într-un anonimat nedrept. E funcționar la un institut cu profil agricol. Traduce și stilizează traduceri din italiană. Scrie rar critică de artă, la solicitarea prietenilor. Cu sprijinul lui Miron Radu Paraschivescu publică în 1966, în suplimentul ,Povestea vorbei" al revistei ,Ramuri", primul fragment din roman (Sărutul), iar apoi alte capitole (Drumuri) în ,Viața românească" din 1967. Clasează
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
apropiată. Aici în Germania vorbesc toți germana. Nu puteam suporta... Celan a avut cam aceeași senzație. S-a dus la Paris și a putut trăi și lucra deja altfel cu limba germană. In Italia pot sublima mai bine limba iar italiana îmi place mai mult ca limbă uzuală, de zi cu zi, în timp ce germana este iubita mea nemuritoare . Și limba romană este o iubită. R.B.: Iubita abandonată... D.S.: Da, iubita abandonată. Dar ciudat este că româna ca și germana rămîne pentru
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
este o iubită. R.B.: Iubita abandonată... D.S.: Da, iubita abandonată. Dar ciudat este că româna ca și germana rămîne pentru mine și o limbă a interogatoriilor,a vinovăției, a spaimei. Deci am o relație schizofrenă cu cele două limbi, în timp ce italiana este integră. Limba română , limbajul politic, al anchetelor, al discursurilor lui Ceaușescu... eram chinuit în română. Și această amintire este prezentă. Mi se întîmplă să am uneori coșmaruri în limba romană - dar și visurile în germană sunt coșmaruri.Am însă
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
diferită a valorilor semantice specifice (conjunctivul ca mod al genericului, al non-realizatului, nu al incertitudinii) - fac ca în română să nu se manifeste una dintre tendințele puternice din alte limbi romanice, de pildă din franceza contemporană (ceva mai puțin din italiană): înlocuirea în vorbire a conjunctivului cu indicativul. Am observat însă în ultima vreme, în texte românești "oral-scrise", o surprinzătoare prezență a unui fenomen oarecum asemănător: de folosire a formei de indicativ prezent, persoana a III-a, în combinație cu conjuncția
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]