2,793 matches
-
și, în același timp, și-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în 1918. După sfârșitul Primului Război Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest, formând un stat iugoslav, care a existat, în diferite forme politice, până în 2006, cănd Șerbia a redevenit un stat de sine stătător. În 18 februarie 2008, parlamentul provinciei sârbe Kosovo, având o populație majoritară albaneză, a declarat independența. Răspunsul din partea comunității internaționale a fost
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Război Mondial, Șerbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populației sale și 58 % din populația să masculină. În anul 1918, Șerbia fondă, împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, cunoscut mai tarziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial, Șerbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Șerbia Centrală de azi și partea vestică a Banatului. În 1945 Șerbia a devenit parte a unei federații, cea de-
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
din Kosovo dintre forțele de securitate sârbe și iugoslave, pe de o parte, și Armata de Eliberare din Kosovo, pe de altă parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite când președintele iugoslav Slobodan Milošević a acceptat să retragă forțele de securitate, inclusiv armata și poliția, din Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forță internațională, iar Kosovo a rămas, formal, în cadrul Federației Iugoslave. Între anii 2003 - 2006, Șerbia a fost parte a
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
78 de zile. Atacurile au fost oprite când președintele iugoslav Slobodan Milošević a acceptat să retragă forțele de securitate, inclusiv armata și poliția, din Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forță internațională, iar Kosovo a rămas, formal, în cadrul Federației Iugoslave. Între anii 2003 - 2006, Șerbia a fost parte a Uniunii Statale Șerbia și Muntenegru. În data de 21 mai, 2006, Muntenegru a hotărât, în urma unui referendum, ieșirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost în favoarea independenței. Pe 3 iunie
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Holocaustul" a devenit o parte inseparabilă a tragediei celui de-al Doilea Război Mondial. În mai și iunie 1945, mii de refugiați din Iugoslavia și Uniunea Sovietică au fost adunați de Aliații occidentali în Austria și au fost predați autorităților iugoslave și sovietice în timpul Operațiunii Keelhaul. Refugiații au fost executați sau deportați. (Vedeți și: Masacrul de la Bleiburg). Finlanda învinsă, dar și Suedia neutră, s-a simțit obligată să extrădeze refugiații din Ingria și țările baltice după un model asemănător.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
Singurul avion asemănător cu Boeing 727 a fost Tupolev Tu-154 (tot un avion trimotor de capacitate similară), dar, din cauza situației geo-politice (Războiul rece), nu a existat o concurență între cei doi fabricanți decât în foarte puține cazuri (JAT, liniile aeriene iugoslave, reprezintă poate singurul exemplu de astfel de concurență, ei optând pentru Boeing 727 în 1972). Pentru anumite rute, un concurent a fost Douglas DC-9, un avion bimotor, de capacitate și cu autonomie mai mică. Cu toate acestea, pe majoritatea rutelor
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
teza să de doctorat publicată sub titlul "Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije" (Beograd, Filološki fakultet Beogradskog Univerziteta, Monografije XXIV, 1969, 528 str. + 44 hărți). Tot din acest domeniu fac parte și "Atlasul lingvistic al graiurilor românești din Banatul iugoslav" (Lingvistički atlas rumunskih dijalekata iz jugoslovenskog Banata) și "Micul atlas lingvistic al graiurilor istroromane", două lucrări capitale care, din păcate, încă nu au văzut lumina tiparului în Șerbia. Grație angajamentului de mai mulți ani al actualei conduceri a Societății de
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
puțin importanți ai Germaniei. A semant Pactul Tripartit pe 1 mai 1941, dar principala sa contribuție la război a fost acordarea dreptului de tranzit pentru armatele germane care au atacat Iugoslavia și Grecia. Bulgaria a ocupat teritorii grecești, românești și iugoslave în încercare de restaurare a Bulgariei Mari din secolul al XIX-lea, dar nu a participat la războiul antisovietic. Pe 9 septembrie 1944, comuniștii bulgari au dat o lovitură de stat, în condițiile favorabile ale intrării Armatei Roșii în țară
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Dalmația în favoarea Iugoslaviei. La ora 05:15 a dimineței zilei de 6 aprilie 1941, trupele germane, italiene, ungare, și bulgare au atacat Iugoslavia. Luftwaffe a bombardat Belgradul și alte orașe importante ale țării. Pe 17 aprilie, reprezentanți ai diferitelor regiuni iugoslave au semnat armistițiul cu Wehrmachtul. Au fost luați peste 300.000 de prizonieri soldați și ofițeri. Puterile Axei au ocupat Iugoslavia și au creat o serie de state marionetă. Germanii au ocupat Bosnia și Herțegovina și unele regiuni ale Serbiei
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
ca unul dintre rezultate pierderea a numeroase vieți de civili nevinovați în toate regiunile Iugoslaviei. Pierderile de populație au fost estimate de Vladimir Jerjavici și Bogoljub Kociovici la peste un milion de oameni, o estimare acceptată de ONU, în vreme ce autoritățile iugoslave au pretins că țara a pierdut aproximativ 1.700.000 de cetățeni. Cele mai grele pierderi s-au înregistrat printre sârbii din Bosnia și Croația, dar și printre evrei și țigani și membrii altor etnii care au refuzat colaborarea cu
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
fie o federație. Această ultimă dată avea să fie sărbătorită ca Ziua Republicii după încheierea războiului. Partizanii comuniști au reușit să elibereze Serbia în 1944 și restul Iugoslaviei în 1945. Armata Roșie a ajutat la eliberarea Belgradului și alte regiuni iugoslave, dar nu a staționat pe teritoriul național iugoslav după încheierea războiului așa cum s-a întâmplat în celelalte state eliberate de sovietici. În mai 1945, Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei a făcut joncțiunea cu forțele din afara granițelor fostului regat iugoslav
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
fie sărbătorită ca Ziua Republicii după încheierea războiului. Partizanii comuniști au reușit să elibereze Serbia în 1944 și restul Iugoslaviei în 1945. Armata Roșie a ajutat la eliberarea Belgradului și alte regiuni iugoslave, dar nu a staționat pe teritoriul național iugoslav după încheierea războiului așa cum s-a întâmplat în celelalte state eliberate de sovietici. În mai 1945, Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei a făcut joncțiunea cu forțele din afara granițelor fostului regat iugoslav, după ocuparea orașului Trieste și a unor regiuni
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
iugoslave, dar nu a staționat pe teritoriul național iugoslav după încheierea războiului așa cum s-a întâmplat în celelalte state eliberate de sovietici. În mai 1945, Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei a făcut joncțiunea cu forțele din afara granițelor fostului regat iugoslav, după ocuparea orașului Trieste și a unor regiuni ale provinciilor sudice austriece Styria și Carintia. Aceste teritorii erau populate predominant de sloveni și croați (Istria). Partizanii s-au retras până în cele din urmă din Trieste. Încercările occidentalilor de a reuni
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
în data de 22 noiembrie 1956, o delegație română, formată din Valter Roman, Nicolae Goldberger și Iosif Ardelean, a sosit la Budapesta pentru a avea convorbiri cu Imre Nagy și ceilalți participanți la Revoluția ungară din 1956 refugiați la Ambasada iugoslavă, spre a-i convinge să vină în România care este dispusă să le ofere azil politic. Se urmărea de fapt scoaterea lor din localul ambasadei și predarea ulterioară sovieticilor. În ziua următoare Nagy și cei cinci miniștri ai săi au
Nicolae Goldberger () [Corola-website/Science/306488_a_307817]
-
Korce. Este demis din postul său de profesor în 1939, după invadarea Albaniei de către trupele mussoliniene, pentru refuzul său de a adera la noul partid fascist format în Albania. Apropiindu-se de mișcarea comunistă, este ajutat în 1941 de către comuniștii iugoslavi, să fondeze Partidul Comunist Albanez (numit mai apoi „Partidul Muncii”), devenind mai apoi primul secretar al Comitetului Central al partidului și comisar politic în cadrul Statului Major al Armatei de Eliberare Națională, înființată la 10 iulie 1943. După eliberarea Albaniei din
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
mai multe acorduri, printre care și- în iulie 1946- a unui tratat de prietenie, cooperare și ajutor reciproc. În contextul relațiilor slabe pe care Albania le avea cu celalalte state occidentale, și chiar cu Uniunea Sovietică, aceasta găsea în statul iugoslav unul dintre puținii aliați. În acest cadru Albania lui Hodja primea din partea Iugoslaviei ajutoare atât materiale cât și de natură tehnică - consilieri și tehnicieni iugoslavi - atât de necesare refacerii economice și dezvoltării acesteia. Este de notat că în iulie 1947
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
le avea cu celalalte state occidentale, și chiar cu Uniunea Sovietică, aceasta găsea în statul iugoslav unul dintre puținii aliați. În acest cadru Albania lui Hodja primea din partea Iugoslaviei ajutoare atât materiale cât și de natură tehnică - consilieri și tehnicieni iugoslavi - atât de necesare refacerii economice și dezvoltării acesteia. Este de notat că în iulie 1947, guvernul albanez a primit din partea iugoslavă un credit de 40 de milioane de dolari, cifră ce reprezenta aproximativ 58% din bugetul Albaniei.<br> Treptat însă
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
guvernul albanez a primit din partea iugoslavă un credit de 40 de milioane de dolari, cifră ce reprezenta aproximativ 58% din bugetul Albaniei.<br> Treptat însă, au început să se manifeste nemulțumirile. Existau opinii în rândurile albanezilor cum că intențiile guvernului iugoslav s-ar limita strict la exploatarea resurselor, invocându-se prețurile extrem de mici plătite de iugoslavi la anumite materii prime. Existau și disensiuni care priveau direcția economică a Albaniei. În timp ce aceștia doreau dezvoltarea sectorului industrial, consilierii iugoslavi se exprimau în direcția
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
cum că intențiile guvernului iugoslav s-ar limita strict la exploatarea resurselor, invocându-se prețurile extrem de mici plătite de iugoslavi la anumite materii prime. Existau și disensiuni care priveau direcția economică a Albaniei. În timp ce aceștia doreau dezvoltarea sectorului industrial, consilierii iugoslavi se exprimau în direcția extinderii sectorului agricol și al exploatării de minereuri. Toate acestea au produs conflicte de idei și în interiorul guvernului albanez; existau tabere pro și contra-iugoslave. „Moderații” se exprimau în direcția îmbunătățirii relațiilor cu Occidentul și pentru menținerea
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
exploatării de minereuri. Toate acestea au produs conflicte de idei și în interiorul guvernului albanez; existau tabere pro și contra-iugoslave. „Moderații” se exprimau în direcția îmbunătățirii relațiilor cu Occidentul și pentru menținerea unui curs independent, în timp ce „militanții” erau pentru adoptarea politicilor iugoslave. Enver Hodja, prim-ministru, ministru de externe, ministru al apărării și comandant șef al Armatei, s-a alăturat taberei militanților; motivațiile erau în principal de natură economică. Cu toate acestea nemulțumirile față de influența iugoslavă nu au încetat să se manifeste
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
în timp ce „militanții” erau pentru adoptarea politicilor iugoslave. Enver Hodja, prim-ministru, ministru de externe, ministru al apărării și comandant șef al Armatei, s-a alăturat taberei militanților; motivațiile erau în principal de natură economică. Cu toate acestea nemulțumirile față de influența iugoslavă nu au încetat să se manifeste. De notat este cazul lui Nako Spiru, șef al comisei de stat a planificării, apropiat prin natura funcției de oficialii iugoslavi, care, în 1947, fiind convins că guvernul iugoslav urmărea controlul total asupra Albaniei
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
motivațiile erau în principal de natură economică. Cu toate acestea nemulțumirile față de influența iugoslavă nu au încetat să se manifeste. De notat este cazul lui Nako Spiru, șef al comisei de stat a planificării, apropiat prin natura funcției de oficialii iugoslavi, care, în 1947, fiind convins că guvernul iugoslav urmărea controlul total asupra Albaniei, și neputând schimba această politică, s-a sinucis. Situația la nivel diplomatic se schimbă în luna iunie a anului 1948, odată cu expluzarea Iugoslaviei din Kominform. Acesta este
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
toate acestea nemulțumirile față de influența iugoslavă nu au încetat să se manifeste. De notat este cazul lui Nako Spiru, șef al comisei de stat a planificării, apropiat prin natura funcției de oficialii iugoslavi, care, în 1947, fiind convins că guvernul iugoslav urmărea controlul total asupra Albaniei, și neputând schimba această politică, s-a sinucis. Situația la nivel diplomatic se schimbă în luna iunie a anului 1948, odată cu expluzarea Iugoslaviei din Kominform. Acesta este momentul în care Albania își schimbă poziția. În
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
schimba această politică, s-a sinucis. Situația la nivel diplomatic se schimbă în luna iunie a anului 1948, odată cu expluzarea Iugoslaviei din Kominform. Acesta este momentul în care Albania își schimbă poziția. În luna iulie se procedează la expulzarea consilierilor iugoslavi, precum și la denunțarea tuturor acordurilor economice. De asemenea Hodja se exprimă împotriva planurilor de constituire a unei federații cu Iugoslavia, considerate ca fiind intenții de anexare a Albaniei. În acest context se produc schimbări la nivelul conducerii interne; Xoxe este
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
să atace Grecia și a început să prospecteze posiblitatea de a obține acordul Iugoslaviei pentru a anunge pe calea terestră în Albania. Regentul Iugoslaviei, prințul Pavel, și-a dat seama că germanii se gândeau la posibilitatea de a traversa teritoriul iugoslav pentru a ajunge în Albania. Cum Ungaria, România și Bulgaria erau deja aliații germanilor, Pavel a considerat că țara sa este silită să semneze Pactul Tripartit. Ca urmare, pe 25 mai 1941, Pavel a cedat presiunilor Axei și a aliat
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]