2,450 matches
-
putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur, să le privească. Asta ne-a apropiat și mai mult. 11 În spatele biroului la care lucra Moașa se afla un afiș ironic: „Orice izbândă e suspectă”. Dar prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească drumul și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dar nu mă puteam remarca În niciun fel. O dată la două zile ne vizita un medic. Era o persoană În vârstă, destul de comunicativă, care, după obișnuitul control(nota mereu Într-o fișă tot felul de observații), Încerca, fără sorți de izbândă, să mai destindă aerul cu cate o glumă nevinovată, În speranța că va reuși să descrețească fruntea crispată a mamei mele. Aceasta, cu un glas alb, Îl tot Întreba despre șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o privire melancolică, pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu repezit În ușa noastră, cu ciocănituri puternice. Tata s-a ridicat ușor, foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă sau rușine să se atingă de noi și de lucrurile din jur. A rostit un NUUU rece, prelung
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu care Îmi voi deschide calea spre izbândă. A devenit arma mea deosebită, arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi fiecare gest, fiecare mișcare. Nu-l voi lăsa să aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru izbândă. Pentru victoria care nu trebuia să se lase prea mult așteptată. M-am aruncat dintr-un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seară l-a trezit puzderia de „cioricei care Îi rodeau stomagul”, așa cum spunea bunicu’ Ghiorghi atunci când „Îl năpădea foamia”. A mâncat două feliuțe de pâine cu parizer, s-a săturat și la un moment dat a surprins privirile sigure de izbândă și libidinoase ale oacheșului tovarăș de călătorie, a văzut fulgerele de supărare din ochii bunicii sale și, cuprins de neputința din Cociobana, și privindu-l furios pe celălalt ocupant al compartimentului trenului de noapte a strigat indignat: Ganu’! Ganu’ rău
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu trebuie decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care sunt nevoiți să fie egoiști. Dacă nu-și apară viața, o pierd. Răul trebuie căutat nu în "lașitatea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
zilele noastre de ceremonia cea mai somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un grup de rafturi, și cum n-avea nici o suspiciune, nu mi-a fost greu să fac să se „nimerească” la mine corpul unde știam că se găsește ceea ce căutam. Cred totuși că am comis o mică eroare: am anunțat izbânda cam prea repede, dar am contat pe faptul că, Încântată de succes, Eveline n-o să se mai piardă În speculații pe tema norocului care Îmi căzuse pleașcă după mai puțin de o jumătate de oră de pseudocăutare. N-a comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cădea documentul. Dar dacă pentru un străin el comporta inerente dificultăți, pentru un român era floare la ureche! Mai ales pentru unul care se exersase temeinic În materie și care adulmeca acum ca o sălbăticiune excitată de sânge fraged posibila izbândă. Am pus rapid la punct metodologia de lucru. Primul pas a fost și primul succes. Am scris pe coală ALEXANDRU CEL MARE și am numărat literele: 16. Câteva dintre ele se repetau Însă: A apărea de trei ori, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
începuturile timpurilor. Atacul asupra "lumii noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor, Cosmosul, și se străduiește s-o nimicească. Dușmanii se numără printre puterile Haosului. Orice distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să învingă Dragonul și să-l ciopârțească astfel încît să se poată naște Cosmosul. Marduk a alcătuit lumea din trupul monstrului marin Tiamat. Iahve a creat Universul după ce l-a învins pe monstrul primordial Rahab. Dar, după cum vom vedea, această izbândă a zeului asupra Dragonului trebuie să se repete în chip simbolic în fiecare an, pentru că lumea trebuie creată din nou în fiecare an. La fel, izbânda zeilor asupra puterilor Tenebrelor, Morții și Haosului se repetă cu fiecare victorie a cetății
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Universul după ce l-a învins pe monstrul primordial Rahab. Dar, după cum vom vedea, această izbândă a zeului asupra Dragonului trebuie să se repete în chip simbolic în fiecare an, pentru că lumea trebuie creată din nou în fiecare an. La fel, izbânda zeilor asupra puterilor Tenebrelor, Morții și Haosului se repetă cu fiecare victorie a cetății asupra cotropitorilor. Sistemele de apărare ale așezărilor și ale cetăților au fost probabil la început magice: aceste sisteme, alcătuite din șanțuri, labirinturi, valuri de apărare, erau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului; pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câțiva ani în urmă, Împăratul Braziliei, Don Pedro, își pierde Tronul și se hotărăște să se întoarcă în Europa, să izgonească pe "uzurpator" și să proclame regină pe fiica lui, Dona Maria. Încercare îndrăzneață, și, în aparență, fără sorți de izbândă - pentru că Don Miguel era regele legitim și domnea liniștit de câțiva ani, adorat de marea majoritate a poporului. Dar Don Pedro se bizuia pe un grup de emigrați politici și, mai ales, pe ajutorul Angliei - care, firește, nu vedea cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela și față de întreaga lui clasă socială. Ducele de Terceira - mediocru, dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui Don Pedro în Europa, se începe cu febrilitate pregătirea războiului civil. Anglia și Franța îi dau tot ajutorul. Sub un pretext oarecare, escadra franceză apare pe neașteptate la gura Tagelui și confiscă o bună parte din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cortegii și o mare manifestație populară. Dar Regele nu mai are timp să plece la Vila Real. În noaptea de 3 spre 4 octombrie, revoluția izbucnește la Lisabona. O revoluție care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
geniu semit al revoluției, spunea despre Costa: "este un ciclon și un cronometru". Machado dos Santos îl demască drept "cel mai îndrăzneț, mai inept și mai imoral dintre toți tiranii". Iar tribunul poporului, José Antonio de Almeida, aflat curând după izbânda republicană în luptă deschisă împotriva lui Afonso Costa, prevestea că "va fi osândit pentru totdeauna la muncă silnică, în galerele istoriei". Adevărul este că Afonso Costa izbutește să rupă unitatea partidului republican și să dobândească, de partea lui, majoritatea parlamentarilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apucase un drum greșit, trădîndu-și tradițiile și anihilîndu-și, printr-o seamă de creații hibride, propria sa istorie. Răul venea de departe, de la cele dintâi reforme ale Marchizului de Pombal. Dar acest fel de a înțelege istoria nu avea sorți de izbândă într-o Portugalie a cărei cultură și opinie publică erau dirijate, încă de pe timpul lui Alexandre Herculano, exact de forțele antitradiționale: demoliberalismul, masoneria anticatolică și republicanismul. Înainte de orice acțiune era indispensabilă o campanie de interpretare critică a istoriei portugheze și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit cu stindardul alb-albastru. Așa cum au fost începute, ambele mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa mare aventură monarhică, putea crede că, după o lună de la moartea lui Sidonio Paes, și numai răspândind printre ofițerii monarhiștii vestea că fostul suveran, Don Manuel, ordonă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
părăsească Lisabona și se retrag la câțiva kilometri de Capitală, la Monsanto. Rareori se mai întîlnește în istoria vreunei insurecții o mișcare atât de lipsită de sens ca retragerea spre Monsanto. Părăsind Lisabona, militaro-monarhiștii renunțau la singura lor șansă de izbândă. Toate încercările revoluționare debutaseră, cum era și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere ar putea fi fatală mișcării. Numărul morților și al celor din închisori crescuse destul de mult, de la Sidonio Paes încoace. Trebuia găsit alt drum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În ziua de 26 mai, la cinci și jumătate după amiază, generalul coboară treptele locuinței lui Manuel Murias cu îndoiala în inimă. Nu știu ce să fac... să mă duc?... să nu mă duc?!..." Ca în toate revoluțiile portugheze, militare sau monarhiste, izbânda atârna de câteva detalii. De data aceasta, norocul stă de partea revoluționarilor. Gomes da Costa ajunge cu bine la Braga, dobândește adeziunea majorității ofițerilor diviziei a VIII-a, și, în dimineața zilei de 28 mai, comunică prin radiograme tuturor diviziilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
va rodi. Evident, pentru cine îl cunoștea, Salazar se preocupa prea puțin de recompensă, de glorie, de notorietate, îi era cu totul indiferent dacă oamenii îl vor lăuda sau îl vor huli. Cerea, însă, încredere: nu pentru a trece cu izbândă un examen în fața națiunii, ci pentru a putea salva Statul - și aceasta cât mai era timp. Salazar și-a început dictatura într-un moment când aproape totul era pierdut. Dar, în acest ceas al 11-lea în care fusese chemat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]