42,645 matches
-
se rușineze foarte. Spune, frate Petru, ce te apasă pe suflet? Îndrăznește! Nu eu, Dumnezeu te ascultă, te iartă, te povățuiește. Trebuie doar să te căiești de cele păcătuite și să te rogi pentru cele dorite inimii tale. El ne judecă cu îngăduință, el ne mustră cu blândețe, el ne îndreaptă cu îndelungă răbdare. Fii cu inima deschisă, Dumnezeu nu bate în porți ferecate și nu primește ce i se aruncă pe fereastră. Omul rupe din sine și se oferă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin mărturisirea mea m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la tine iertarea păcatelor mele și dă, Doamne, ca toată vremea vieții să o petrec în dragoste față de tine și față de cea care-mi călăuzește pașii. Doamne, nu mă judeca pentru că o iubesc pe ea mai mult decât îți iubesc chipul descompus în icoane. Amin! 56. Fericirea are chipul celui care o poartă. Fericirea nu transfigurează, nu schimonosește, nu divide, nu transformă. Fericirea nu este o formulă algebrică în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
2, cine a umblat noaptea dezlegat prin bătătura schitului? Spune, că-ți tai gâtul, de nu-mi spui adevărul! Anchetă, eu fac anchetă! Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn, eu vă îngrop, derbedeilor! Eu am pus laba pe Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache, partizani împuțiți, ce unelteau împotriva revoluției socialiste! Eu, tovarășul maior Marcu! Auzi, mă? Tovarășul maior Marcu îți zboară creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer, Petre, și vei sta de-a dreapta neprihănirii, și vei fi unul în trup și în suflet precum lutul este unul într-un urcior plin, și vei domoli multe însetări cu dragostea ta, Petre." Părinte stareț, liniștiți-vă. O să-l judece Domnul pentru necugetările sale, și-a pierdut mințile, nici în lume nu se pedepsește un om rătăcit. Liniștiți-vă, vom zidi altă mănăstire, Maica Domnului este grabnic ajutătoare, frații sunt harnici, cei de la consiliu sunt milostivi, domnișoara Cătălina-i muiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nelocuiri. Sparge, Dumnezeule, această obscuritate ce nu-mi dă voie să mor cu ochii deschiși! Sfințenia este o luptă în care timpul capitulează. Tată Ceresc, treci cu vederea secunda descompusă-n în cenușă, dar mai ales, rogu-te, nu-mi judeca lașitatea de a rămâne în afara chipului tău! Am trecut pragul casei tale, Doamne, precum Lazăr a patra zi în afara mormântului. Să mor în lume, să mor în tine, nicio diferență. Ignoranța sfinților motivează identic absențe în sticla cu lapte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un ocnaș însemnat cu fierul roșul, pe când Tu te numești Dumnezeu și când dormi, pentru că pe tine nu te-a cioplit nimeni după vreo schiță a unui posibil antemergător al Universu-lui. Doamne, chiar dacă purtăm aceeași cămașă, rogu-te, nu-mi judeca păcatul după calapodul sfinților tăi, păcatele mele strâng în jurul inimii ca un cerc de foc, și nu ca un zbor. Doamne, tu ai îmbrăcat cămașa peste piele de Dumnezeu, pe mine m-ai născut în pielea lui Adam, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un zbor. Doamne, tu ai îmbrăcat cămașa peste piele de Dumnezeu, pe mine m-ai născut în pielea lui Adam, fără să mă întrebi vreodată dacă mă încape, dacă îmi este prea largă, dacă pute a netăbăceală sau a păcat? Judecă-mă, Dumnezeule, după ceea ce sunt și nu după intențiile tale neduse până la capăt! Mântuitorule, mijlocește pentru mine în fața Tatălui! Ai fost slab sunt slab, ai fost trist sunt trist, ai fost singur sunt singur, ai fost vândut mă vând, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
predestinat. Dacă totuși aș putea să mă întrețin cu tine, scria el lui Vettori, eu n-aș ști să mă împiedic de a-ți umple capul cu castelele mele din Spania; căci soarta a vrut ca eu să nu pot judeca nici asupra artei mătăsii, nici asupra artei lînii, neștiind să vorbesc nici despre cîștiguri, nici despre pierderi, eu sînt forțat să mă ocup de afaceri de stat. Și trebuie să mă decid, ori să tac, ori să discut politică." Cert
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
inteligența unui conducător de stat", cunoscînd oamenii pe care îi are în jurul lui: dacă aceștia sînt capabili și credincioși, îl putem socoti un înțelept pentru că a știut să descopere însușirile lor... Atunci cînd sînt însă altfel, este cazul să-l judecăm întotdeauna defavorabil". Această nepricepere aduce în trena ei lingușirea, una din maladiile grave ale anturajului conducătorului de stat. Ambele capitole, un fel de "aviz amatorilor", au drept corolar fraza absolut memorabilă despre cele trei categorii mentale. E dreptul inteligenței să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tot de atunci datează obiceiul celor ce conduc state, de a-și întări dominația prin sacrificarea unor miniștri, potolind astfel neliniștile mulțimii, întîmplări de acest fel, ca și alte scheme descoperite de Machiavelli în istorie le observase spontan și le judecase cu îngîndurare, cronicarul nostru Miron Costin și, după el, Cantemir al Istoriei ieroglifice. Cînd vorbea despre machiavelismul lui Costin, Călinescu avea în vedere puterea cugetătorului de a pătrunde și de a prinde în maxime marile adevăruri ale istoriei universale, aceleași
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care le spun; deoarece am voit ca ea, sau să nu merite nici un fel de cinstire, sau să și-o dobîndească numai prin noutatea conținutului și prin însemnătatea lucrurilor despre care vorbește. De asemenea, nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așează jos în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
luptă, iar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît să o cîștige cu ai altora, judecînd că nu este o victorie adevărată aceea pe care o cîștigi cu arme străine. Nu voi șovăi niciodată să amintesc exemplul lui Cezar Borgia și al faptelor lui. Acest duce a intrat în Romagna cu trupele pe care le primise
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atunci cînd îl vezi și îl auzi să-ți pară că este numai milă, numai fidelitate, integritate de caracter și credință în Dumnezeu. Nimic nu este însă mai necesar decît să pară că ai această din urmă însușire. Și oamenii judecă în general mai curînd după ochi decît după mîini, întrucît fiecare știe să vadă, dar prea puțini știu să pipăie cu mîinile lor. Fiecare vede ceea ce pari, dar puțini își dau seama ce ești în realitate 40; iar acești puțini
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să trecem la Alexandru care a fost un împărat atît de bun, încît, între alte laude care i se aduc, se numără și aceea, că în paisprezece ani cît a condus imperiul, nimeni n-a fost ucis fără să fie judecat. Cu toate acestea, fiind socotit o fire prea molatică și spunîndu-se despre el că se lasă călăuzit de mama lui, și-a atras disprețul oamenilor, iar armata a conspirat împotriva lui și l-a omorît. Analizînd acum, dimpotrivă, caracterul lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care îi are în jurul lui: dacă aceștia sînt capabili și credincioși, îl putem socoti om înțelept pentru că a știut să descopere însușirile lor și să-i păstreze fideli față de el. Atunci însă cînd sînt altfel, este cazul să-l judecăm întotdeauna în mod defavorabil, deoarece prima greșeală pe care un principe o poate face privește tocmai alegerea oamenilor lui de încredere. Oricine îl cunoștea pe Antonio din Venafro, ministrul lui Pandolfo Petrucci, principe al Senei, își dădea seama imediat că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se spune că vocea poporului este vocea lui Dumnezeu. Vedem opinia publică pronosticînd evenimentele într-un mod atît de miraculos, încît am spune că poporul are facultatea ocultă de a prevedea și binele și răul. Cît despre modul de a judeca, rareori îl vom vedea înșelîndu-se; cînd îi este dat să asculte doi oratori cu același talent, propunîndu-i două poziții opuse, el demonstrează, hotărîndu-se pentru cel mai bun, că este capabil să discearnă adevărul." (1,5 8) "Cruzimea unui popor nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o aduc la principiile ei." (III, 8) "Astfel, toți cei care vor să opereze vreo schimbare în guvernarea unei republici, fie în favoarea libertății, fie în favoarea tiraniei, trebuie să examineze cu atenție stadiul în care se află acea republică și să judece potrivit acestuia dificultatea întreprinderii lor; căci, pe cît este de dificil și de periculos de a voi să dai libertatea unui popor care vrea să fie sclav, pe atîta este de greu și de periculos a voi să faci sclav
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răscumpăra cu aur pedeapsa ce le era hărăzită." (III, 19) Frederic II ANTI-MACHIAVEL sau ANALIZA PRINCIPELUI LUI MACHIAVELLI Traducere de Lăcrămioara PETRESCU CAPITOLUL I [Cîte feluri de principate există și cum se poate ajunge la conducerea lor] Dacă vrem să judecăm drept, trebuie să începem prin a aprofunda natura subiectului despre care intenționăm să vorbim, trebuie să mergem la originea lucrurilor, pentru a cunoaște cît mai bine primele lor principii; este ușor a deduce atunci progresele făcute și toate consecințele care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
urîte de neamul omenesc, că principii care comit nedreptăți și violențe împotriva noilor supuși vor îndepărta pe oameni în loc să-i cîștige; că nu este profitabil să justifici crima și că toți aceia care vor vrea să-i facă apologia vor judeca la fel de strîmb ca Machiavelli. A întoarce arta raționamentului împotriva binelui umanității înseamnă a ne răni cu o sabie care ne este dată pentru a ne apăra. CAPITOLUL IV [De ce regatul lui Darius nu s-a răsculat după moartea lui Alexandru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întoarce arta raționamentului împotriva binelui umanității înseamnă a ne răni cu o sabie care ne este dată pentru a ne apăra. CAPITOLUL IV [De ce regatul lui Darius nu s-a răsculat după moartea lui Alexandru, care-l cucerise] Pentru a judeca bine geniul națiunilor, trebuie să le comparăm unele cu altele. Machiavelli face în acest capitol o paralelă între turci și francezi, foarte diferiți în privința obiceiurilor, moravurilor și opiniilor; el examinează motivele pentru care cucerirea primului imperiu este atît de dificilă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așadar, să populeze o țară, s-o facă înfloritoare, și nu s-o devasteze și s-o distrugă. Dacă răutatea lui Machiavelli este oribilă, raționamentul lui inspiră milă, încît ar fi făcut mai bine să înceapă prin a învăța să judece, înainte de a da lecții de politică monstruoasă. Un principe trebuie să-și stabilească reședința într-o republică proaspăt cucerită. Este a treia maximă a autorului, și este mai moderată decît celelalte. Am arătat însă, în capitolul al III-lea, dificultățile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
putem presupune), n-ar putea fi privit decît ca impostor, care s-ar servi de Dumnezeu aproape la fel ca poeții care se folosesc de zei cînd le lipsește un deznodămînt. Moise era, de altfel, atît de puțin abil (omenește judecînd), încît a condus poporul evreu, timp de 40 de ani, pe un drum pe care l-ar fi putut face foarte lejer în șase săptămîni. El a profitat foarte puțin de știința egiptenilor și era, din acest punct de vedere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
găsesc întotdeauna generali destul de pricepuți în armată, iar principele nu are decît să le urmeze sfaturile. Războiul va fi întotdeauna mai bine făcut decît în cazul în care generalul este sub tutela unui conducător care, nefiind în armată, nu poate judeca lucrurile, punînd adesea pe cel mai abil general în imposibilitatea de a face dovada capacității sale. Voi încheia acest capitol citînd o frază a lui Machiavelli, care mi s-a părut foarte ciudată: "Venețienii, neavînd încredere în Ducele de Carmagnol
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
arbitrii supremi ai justiției. Cei care sînt buni suverani văd în această putere, atît de lăudată, asupra vieții supușilor, greutatea cea mai apăsătoare a coroanei lor. Ei știu că sînt și ei oameni, ca aceia pe care trebuie să-i judece; ei știu că greșeli, nedreptăți, injurii pot fi reparate în această lume, dar o condamnare la moarte precipitată este un rău ireparabil: ei nu dau curs severității decît pentru a evita o consecință mai supărătoare, pe care o prevăd, în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumea de curioasă; e un animal care vede tot, aude tot și divulgă tot ce a văzut și auzit. Cînd curiozitatea acestui public examinează comportarea oamenilor de rînd, aceasta este pentru a omorî timpul și pentru amuzament; cînd, însă, îl judecă pe suveran, aceasta este în propriul interes. De aceea principii sînt expuși, mai mult decît oricine, judecății lumii. Ei sînt ca aștrii, spre care un popor de astronomi a îndreptat o mulțime de lunete și astrolaburi; curtenii care-i observă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]