2,389 matches
-
Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și capcane. Ia-ți un ghid. Să ai la tine vaccinul antiviperin și antidotul contra săgeților otrăvite. Ia lucrurile în serios. Trebuie să prinzi ceva din șiretenia junglei. Acum mă îndreptam, în cușca mea fierbinte, spre țara pieței de carne de pe maidanul din West Village. Aici magaziile din cărămidă roșie adăpostesc carcasele animalelor tranșate și roiurile de șobolani, fauna din Manhattan fojgăind printre cei vii și cei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
expediat în obraz cea mai rea și fierbinte respirație a ei. Eram pe Eighth Street, la vest de Fifth Avenue, cu nuanță roșiatică a pârâiașelor secate din august, și multe taxiuri din Honolulu cu bluzele lor, și toată agitația de junglă cu strălucirea atracțiilor și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și fumul New York-ului, în toiul verii. La vreo cincizeci de pași, un bărbat dezlănțuit își arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și până și ultimul dintre polițiști a umplut aerul cu vocea ei lansată prin megafoanele puternice, cu un regizor secund - „Okay, spectacolul s-a terminat. Circulați, vă rog. Haideți să mergem. S-a terminat“ - mulțimea s-a împrăștiat iar prin junglă, iar eu am rămas cu Butch și cu mâna mea pe sânul ei, spunându-i: — Hai acasă. * Unde rămăsesem? A, da, în buda lui Butch, în salonul recondiționării lui Butch. De fapt semăna mai mult cu un laborator botanic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am regăsit. Iată-ne, deci, zdrăngănindu-ne coarda, trântiți pe spate ca niște chitare strâmbe de-ale lui Picasso. E ridicol - dar ce pot să fac? Doar știi cum e cu femeile de pe stradă în orașele pline de agitație, în jungla de beton. Problema nu e că vremea le scoate afară din case. Problema e că vremea le dezbracă de cele mai multe din haine. În nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul străzilor, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Da, dă-i drumul, am spus eu. E liniștit. — Ar putea să fugă. Odată și-odată tot va trebui să încerci. Piața Washington. Ziua Muncii în New York cu aerul greu ca picăturile de pe pereții bucătăriei. O altă sărbătoare în calendarul junglei, plină de participanți tribali, șmecherași care se sparg în figuri pe patinele lor, cu poponarii care sar cu toții și se-ntind după discurile lor de plastic (farfuriile zburătoare par să atârne pe vecie în pâcla dogoritoare), jocuri de table și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lung îi tremura și-i clănțănea, în timp ce o labă moale arăta, arăta spre nord. În el intervenise o schimbare de natură fizică, un detaliu pe care nu reușeam să-l reperez. Zgarda, îi dispăruse zgarda. Un singur ceas petrecuse în junglă și fusese atacat, jefuit - despuiat de tot ce avusese, fără nume. S-a întors spre mine cu ochi apatici și s-a uitat într-o parte. Tocmai se pregătea s-o pornească ușurel spre forfota bulevardului, dar i-am lătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le spune multe lucruri încălzite la flacăra tinereții, dar prin comportament, ele arătau a fi asemenea unor ființe sălbatice, abia sosite din jungla tropicală. Văzând că aceste fete trăiesc pe alte paralele și meridiane, tinerii în cauză le tratau cu o discreție simulată, lăsându-le să-și urmeze nestingherite traseul. Trotuarele erau pline de fete, care de care mai apetisante. Și nu era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
generale și mai grave”; “totul ne îndeamnă a crede că există un anumit punct al spiritului de unde viața și moartea, realul și imaginarul(...) încetează a mai fi percepute contradictoriu.” Imaginea lumii ca enigmă, universul dedalic asociat cu motivul lumii ca junglă sunt numai câteva dintre imaginile emblematice ale literaturii secolului al XX lea. Într-o lume în care tragicul este declanșat de legile societății industriale de consum, individul trăiește drama depersonalizării, a pierderii identității, ceea ce-i provoacă o stare perpetuă de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
omul contemporan trăiește o puternică “criză a apartenenței” și reacția sa de apărare este retragerea neputincioasă din viața publică în viața particulară. Motivul literar al lumii ca vis este din ce în ce mai rar întâlnit, locul său fiind luat de motivul lumii ca junglă, care creează premisele dezvoltării unui univers grotesc în care valorile sunt răsturnate, non(eroii) sunt alienați, anxioși, puternic instinctuali, iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
individuale aparțin mai multor obiecte în același timp, un obiect are o dublă identitate. Lumea organică este redată demonic. Mugurii plantelor, crescând enorm, produc flori ce sfârșesc cu fețe animale iar peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în acestă lume metamorfozată, devenită străină, ostilă uneori, lipsită
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
obiectului și al animalului este Franz Kafka. Ducând până la ultimele sale consecințe absurdul camusian, Kafka percepe întreaga existență ca o farsă absurdă, în care drama omului se datorează sentimentului angoasei, care-i paralizează voința. Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură cuiburile a o sută de specii autohtone. Închipuiți-vă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află peste tot și la un cactus în deșert aș bea apa lui îmbrăcând armura grațioasă a țepilor aș înflori când gândul tău m-ar zămisli prin jungla urbană mă gândesc de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic de mine pe stradă ar putea fi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aparține de yin. Natura yin face ca femeia să se încălzească încet, dar să fie și satisfăcută încet. În lumea animalelor și insectelor, natura a creat femela ca specimen superior, singurul dotat pentru supraviețuire și pentru perpetuarea speciei. Conform „legii junglei”, masculul există doar ca să ofere sămânța pentru generațiile viitoare și să protejeze cuibul, în timp ce femela îngrijește puii până la maturitate. Relațiile sexuale au loc în timpul sezonului de împerechere și, în timp ce toate femelele „în călduri” sunt fecundate, doar un mic procent dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu claritate, căci este nevoie de un milion de spermatozoizi pentru a fertiliza un singur ovul. Acel unic ovul este esențial pentru concepție, dar peste 99,99% dintre spermatozoizi sunt absolut de prisos. Într-un fel de microcosmos al „legii junglei”, doar spermatozoidul cel mai puternic câștigă cursa fertilizării ovulului, iar toți ceilalți trăiesc și mor în zadar. Unirea spermatozoidului cu ovulul declanșează energia vieții și lansează viața în acțiune prin stabilirea polarității energiilor yin și yang în interiorul celulei abia fertilizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
acri ai ei de lăstăriș și pășune țepoasă erau o dovadă de sănătate mentală (cel puțin Îi arendasem și obținusem o sumă simbolică) față de această nouă revelație a smintelii. I se părea o nebunie să te apuci de o asemenea Junglă“ și nu m-a crezut când i-am spus că nu aveam de gând să mă Îngrijesc de ea În nici un fel, ci s-o las În bună măsură să-și facă de cap, dând-o pe seama eo-chiriașilor mei, păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
actuala accesibilitate generală a unor copii ale imaginilor și părerilor altor oameni despre lucruri și evenimente reale; Însă, ca și În cazul sistemului lui Linnaeus, toate au un preț. Transportarea noastră cu ajutorul camerei de luat vederi În cea mai adâncă junglă africană, peste Întinderile arctice, la treizeci de picioare adâncime În mare, poate părea un „miracol al tehnologiei moderne“; Însă ea nu va aduce privitorul mai aproape de realitatea naturii, sau de o relație umană adevărată cu natura reală din jurul lui, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
În junglă-i conducător, Este rege-al tuturor. Are colții ascuțiți, Ochii reci și ațintiți, Iar celor ce uită de lege Le-amintește că e rege Și-i judecă-nțelept Pedepsindu-i cum e drept. Asta face el mereu, Să-l ghicim
Leul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83638_a_84963]
-
profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atârnat poza unui deșert gălbui, cu un cer metalic, sub care se vălureau până la orizont dune de nisip. În felul acesta, când mă închideam în camera mea, ceea ce se întâmpla din ce în ce mai des, aveam de ales între două imperii. Uneori, alegeam jungla. Alteori, deșertul. Simțeam nisipul pe buze și în ochi sau mă împiedicam de liane ceasuri întregi în care visam cu ochii deschiși fără să-mi fie nici foame, nici somn. Îmi cunoșteam în amănunt imperiile. Dună cu dună și copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
copac cu copac. Și îmi erau la fel de dragi. Îmi fixam reședința temporară în funcție de preferințe, însă în oricare dintre aceste imperii eram singurul stăpân. Nu mă mai contesta nimeni. Adevărata mea copilărie s-a petrecut, poate, sub soarele deșertului și al junglei, pregătindu-mă, fără să știu, pentru sala cu oglinzi de la azil. Tata venea uneori să-mi facă morală. Mă învinuia că-mi pierdeam timpul și mă amenința că mătură „gunoaiele” de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: „Îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine polițist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai lăsat să scape. Curând după moartea mamei, a început să se poarte ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel, primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote suspecte, pe care nu le luam însă în seamă; mergeam cu capul în pământ ca să mă feresc de șerpi. Deodată, am înghețat. Undeva în fața mea lătrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?” „Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic”. Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși, dar trăiau numai cei care izbuteau să-și facă loc cu crengile pentru a ajunge la lumină. Ceilalți mureau deoarece, deasupra, copacii victorioși își uneau frunzișurile și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]