3,080 matches
-
după o lungă suferință, cel pe care aș vrea să-l evoc aici a lăsat în urma sa, dincolo de o familie îndurerată și de prieteni triști, și amintirea unui timp auroral al presei ieșene pe care îl reprezenta vasta sa experiență jurnalistică. Ne-am cunoscut în urmă cu mai bine de un sfert de veac, în vremurile aurite ale studenției. Eu eram secretarul general de redacție al revistei de cultură Dialog, editată de Universitatea "Al. I. Cuza", în timp ce el devenise secretarul general
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politehnice, anormal dezvoltate atunci în comparație cu cea umanistă, și care îmbia cu soluții de carieră mai facile. Nu s-a simțit confortabil în mediul Universității "Gh. Asachi", mai strict și mai conservator, și de aceea s-a dedicat complet fabuloasei experiențe jurnalistice a Opiniei studențești. E greu de explicat azi de ce presa studențească de atunci era o lume paralelă, vrăjită și amețitoare, o lume în care puteai experimenta, ca nicăieri altundeva în spațiul public românesc, drogul legal al libertății de gândire și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
animator, coordonator și patron de ziar. A format tinere generații de jurnaliști, și a negociat, în calitate de angajator, cu asociațiile sindicale ale angajaților săi. A reușit, finalmente, cu sprijinul PF Daniel, atunci Mitroplit al Moldovei, să dea viață unui proiect editorial, jurnalistic și confesional inspirat din programul impresionant al celebrei La Croix. Știind toate astea, mi-e greu să spun acum, cu un nod în gât, "Odihnească-se în pace!", căci nu m-ar mira să-l revăd, neobosit, așteptându-ne în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că ne-am săturat de nomenclaturiștii din centru. 19 februarie 2010 Unul dintre lucrurile care lipsesc lumii noastre pentru a se însănătoși după cei cincizeci de ani de comunism bolșevic este reconstrucția literară, susținută artistic, a acelei societăți. După excesele jurnalistice, după stângăciile resentimentare sau evocările umorale, după minciunile puzderiei de autori "liberi" care și-au inventat, post factum, jurnale în care se ipostaziau ca eroi, a venit, în fine, și timpul ca lumea nomenclaturii comuniste românești să învie, sub pana
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zgomotos și obscen, părând că o secțiune importantă din societate este la fel, chiar dacă nu îl și urmau efectiv la vot. Nu în ultimul rând, s-a dovedit că a fost portavocea poliției politice ceaușiste și multe dintre făcăturile lui jurnalistice cu minciuni, invenții și răstălmăciri pot fi astăzi găsite în forma primară a denunțurilor spurcate care distrugeau vieți și destine în anii dictaturii. Dosarele de la CNSAS ale unor mari oameni de carte (Steinhardt și Noica, printre alții) au în alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imediate, de formulările abrazive și de plasticitatea ideilor și a limbajului din comentariile sale. M-am solidarizat cu cei care i-au luat apărarea când a fost dat afară de la BBC și m-am simțit alături de domnia sa în multe demersuri jurnalistice până de curând. Astăzi, acceptând sinecura la Parlamentul European oferită de președinte (tot un fel de mogul în această ipostază, dar pe banii noștri!), domnul Ungureanu nu mai e liber, și asta e trist, catastrofal chiar, nu atât pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ziarist este una dintre cele mai nobile și curajoase, implicând inteligență, stil, îndrăzneală și curățenie morală. Am crescut în tipografia ziarului de la Botoșani, condus de tatăl meu între 1968 și 1973 și unde mama, deși avea aceeași pregătire și har jurnalistic, era împiedicată de fățărnicia comunistă să fie altceva decât corector. De mic m-am jucat în zețărie sau la nenea Muraru la linotip, știam ce e calandrul sau rotativa înainte de a învăța să fac operații matematice cu numere mari. În
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de a-și depăși, până la strivire, modelul de import de la care au plecat, francezul Le Canard Enchaîné. Acesta fiind azi doar un fel de Arici Pogonici în materie de inventivitate umoristică fața de surata sa valahă. Desigur, anchetele și investigațiile jurnalistice explozive au rămas, și pe malurile Senei, la fel de dure și de documentate, dar în privința umorului, asta e!, ai noștri i-au învins fără drept de apel. Cum a fost posibil acest tur de forță? Mi-e greu să răspund, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
greu să răspund, dar cred că una dintre cele mai la îndemână explicații pleacă de la realitatea că, fundamental, creativitatea românească este una de gradul doi, una bazată pe imitație și prelucrare a ceva existent, pe parodie, pe maimuțăreală, pe clovnerii jurnalistice și morale. Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miștocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere bășcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care modifică umoristic ceva preexistent. Bula e regină în țara lui Bulă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Guvernului) a devenit aproape regulă, ceea ce face ca executivul să încalce prea des separația puterilor în stat, legiferând în exces. E bine de reamintit, de asemenea, că nu există o justiție per se, imanentă, și, pe cale de consecință, de nediscutat jurnalistic, în absența efectelor naturale ale justiției divine. Judecătorii, ni se reamintește mereu, sunt și ei oameni și, evident, pot greși. Cu bună sau cu rea-credință. Judecătorii au și ei interese, lipsuri sau scăpări și de regulă se pun la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care se referă la Finlanda, la noi sau în țara de origine, și ar fi deschis noi punți de relevare a acestor raporturi. Este de dorit pentru o cercetare viitoare o completare a materialului informativ, cu investigarea spațiului cultural și jurnalistic finlandez, printr-o sistematizare cronologică și o tratare pe domenii de activitate a unora din capitolele și subcapitolele cărții (acum prea infeudate acestei dependențe de tip scripturistic), deoarce nu e cazul să extrapolăm "studiile de caz" doar la oamenii care
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
una amplă, este intitulată Singur printre ambasadori și propune o abordare de tip jurnal de bord a perioadei petrecute de autor ca ambasador în Finlanda. Partea a șasea, Rapsodii cromatice, redă fotografii din arhiva personală a autorului. Autorul folosește stilul jurnalistic, telegrafic, propoziția scurtă. Multe conținuturi au structură de conspect, din nevoia unei documentări generoase. O parte importantă din cele relatate are aspect informativ, metaforele generoase ale autorului nelipsind. Există cifre multe, nume multe, cu un caracter descriptiv, enciclopedist, variat. Nu
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
România și Finlanda sunt întărite prin înființarea unui lectorat românesc la Helsinki, lucru care a deschis calea numeroaselor conferințe, concerte, proiecții de film, reprezentații teatrale, conferințe radio, publicări de cărți, traduceri (traducerea operei Kalevala de Barbu Brezianu, în 1942), vizite jurnalistice, vizite ale unor artiști români, precum pianistul și dirijorul Sergiu Celibidache, pianiștii Silvia Șerbescu și Dinu Lipatti, dansatorul Iris Barbura și violonistul Virgil Pop. Dintre personalitățile finlandeze care au vizitat România îl amintește pe renumitul dirijor Georg Schneevoight, profesorul V.
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
a îngrășat (însemnând că avea un pic peste limita anorexiei); avea rădăcinile părului nevopsite (și aici presa, foarte pe fază, a aflat că s-a certat cu stilistul chiar înaintea show-ului). Associated Press a numit-o, cu toată obiectivitatea jurnalistică, „o epavă“. CNN a titrat „Rușinos. Oribil. Dureros. Chinuitor“. „Entertainment Weekly“ a catalogat numărul drept „un talmeș-balmeș bizar“. Ochii celor care au asistat la show, filmați de MTV din când în când, nici nu au avut nevoie de cuvinte. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
întrebare, Elkins prezintă o serie de terapii "impracticabile" pentru reformarea criticii de artă, bazate atât pe discuțiile lansate de revista October, cu privire la necesitatea sofisticării teoretice și a dezvoltării anumitor niveluri de complexitate ale discursului critic, cât și pe dorințele criticii jurnalistice de a scurtcircuita orice conexiune cu piața. Potrivit lui Elkins, soluțile propuse par a fi legate de o anumită nostalgie față de anumite momente din trecut. Astfel, unul din dezideratele de reformare a criticii de artă ar ține de reîntoarcerea criticii la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
constructiv (propunându-și să faciliteze perceperea, înțelegerea și valorificarea unei opere de artă), comportându-se uneori chiar prescriptiv (oferind tactici și strategii de interpretare, decodificare și utilizare a mesajului artistic). În general, critica de artă se divide simplificativ în critica jurnalistică (journalistic art criticism) scrisă pentru un public larg sub forma unor cronici / recenzii de expoziții publicate în ziare, reviste ori cataloage sau prezentate prin intermediul altor canale mass media și critica academică (scholarly art criticism) scrisă pentru un public specializat, și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contestă capacitatea "explicației dominante" de a da seama de "diferențele de percepție și evaluare în sânul variatelor tipuri de public ale lui Reagan, de diferențele dintre sprijinul acordat lui Reagan și cel acordat strategiilor sale, sau de faptul că analizele jurnalistice și academice ce spulberau competența și sinceritatea sa au fost în general irelevante pe parcursul celei mai mari părți a președenției sale"518. Pentru a da, totuși, seama de astfel de diferențe, Lewis propune ieșirea din cadrele constrângătoare ale unor astfel
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
vârsta de 20 de ani privind „ocupațiunea mea, care va rămâne întotdeauna științifică (s.n.) și literară” (pp. 48-49). Se poate constata fără prea mare greutate preocuparea constantă pentru întemeierea științifică a însuși demersului poetic, dar, mai cu seamă, a prozei jurnalistice, o exigență ce îl singularizează în întreg secolul XIX al literaturii române. Ar merita comentată și aprecierea ziaristului Eminescu despre limba ce se vorbea în Cameră: „...Nu există în toată adunarea decât doi oameni poate care pot construi o frază
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea proiectelor romanești și nuvelistice din tinerețe, deși, mai sigur, se referea la proza cu caracter jurnalistic, unde pune la contribuție serioase cunoștințe științifice: istorie, logică, politologie, psihologie, biologie, demografie, drept etc. Se știe că, începând cu perioada vieneză, Mihai Eminescu participă cu dăruire și pathos intelectual la mișcările din interiorul comunităților românești din AustroUngaria. Autoritățile imperiale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avântului” economiei românești este pură copilărie! Să-ți imaginezi ce sperietură trăgeau mașinile BMW, Volvo sau Ford la apariția neînfricatei noastre Dacii pe șoselele europene - iată o figură de stil demnă de pana regretatului (și regretabilului) Adrian Păunescu. O enormitate jurnalistică este și presupunerea conform căreia Ceaușescu nu a ordonat construcția de autostrăzi dintr-o genială strategie: pe acelea construite spre Est ne-ar fi călcat rușii! Iar pe acelea construite spre Vest ar fi fugit românii!). Așa că ne-a pricopsit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Revenind la episodul cu jurnalistul care l-a agasat pe președintele țării cu o întrebare ce poate fi considerată „de bun simț”, observăm că și acesta din urmă a contraatacat cu o chestiune de deontologie: cât de moral este actul jurnalistic, recompensat perfect legal de un anume patron de presă, fost „turnător” al Securității (declarat în justiție) și recent condamnat pentru fraudarea averii Statului? Poate că jurnalistul vizat va fi meditat cât de cât la problemă. Ca și alți colegi ai
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vârsta de 20 de ani privind „ocupațiunea mea, care va rămâne întotdeauna științifică (s.n.) și literară” (pp. 48-49). Se poate constata fără prea mare greutate preocuparea constantă pentru întemeierea științifică a însuși demersului poetic, dar, mai cu seamă, a prozei jurnalistice, o exigență ce îl singularizează în întreg secolul XIX al literaturii române. Ar merita comentată și aprecierea ziaristului Eminescu despre limba ce se vorbea în Cameră: „...Nu există în toată adunarea decât doi oameni poate care pot construi o frază
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea proiectelor romanești și nuvelistice din tinerețe, deși, mai sigur, se referea la proza cu caracter jurnalistic, unde pune la contribuție serioase cunoștințe științifice: istorie, logică, politologie, psihologie, biologie, demografie, drept etc. Se știe că, începând cu perioada vieneză, Mihai Eminescu participă cu dăruire și pathos intelectual la mișcările din interiorul comunităților românești din AustroUngaria. Autoritățile imperiale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avântului” economiei românești este pură copilărie! Să-ți imaginezi ce sperietură trăgeau mașinile BMW, Volvo sau Ford la apariția neînfricatei noastre Dacii pe șoselele europene - iată o figură de stil demnă de pana regretatului (și regretabilului) Adrian Păunescu. O enormitate jurnalistică este și presupunerea conform căreia Ceaușescu nu a ordonat construcția de autostrăzi dintr-o genială strategie: pe acelea construite spre Est ne-ar fi călcat rușii! Iar pe acelea construite spre Vest ar fi fugit românii!). Așa că ne-a pricopsit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Revenind la episodul cu jurnalistul care l-a agasat pe președintele țării cu o întrebare ce poate fi considerată „de bun simț”, observăm că și acesta din urmă a contraatacat cu o chestiune de deontologie: cât de moral este actul jurnalistic, recompensat perfect legal de un anume patron de presă, fost „turnător” al Securității (declarat în justiție) și recent condamnat pentru fraudarea averii Statului? Poate că jurnalistul vizat va fi meditat cât de cât la problemă. Ca și alți colegi ai
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]