179,812 matches
-
apreciază faptul că s-a păstrat forța expresivității primordiale, eroii fiind „personaje-vorbe, cuprinse într-un vârtej a cărui echivalență formală e greu de atins”. „Citită detașat de original, traducerea Monicăi Lovinescu, fără obsesia apropierilor și a calchierilor nici nu mai lasă impresia că ar fi traducere”. Aceleași bune cuvinte le are autoarea despre florilegiul din poeziile lui Blaga, sub titlul L’Etoile la plus triste, pe care-l datorăm Sandei Stolojan. Cum se poate conchide, „traiectoriile” Corneliei Ștefănescu sunt multiple, în
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la Înalta Poartă strigînd: Nene Victore, lasă-mă bre și pă mine să plec la Londra! Și avea să plece imediat.” (p. 73) Paginile de acest tip, chiar dacă dau sarea și piperul cărții (savuros este și portretul în aqua forte făcut lui Eugen Simion, „mediocrul șef al
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
o carte care ar trebui citită cu lupa; dacă talentul nu e molipsitor (deși cred că uneori e), poate e molipsitoare acea forță de a trage totul “în spatele colinei”, forța ca - după “o adolescență alcoolică și apolitică” - să nu te lași cumpărat sau devorat de nimeni, forța de a nu transforma vremurile în circumstanță atenuantă, forța de a-ți regăsi umorul muncind, muncind, muncind ... Parcurgînd această carte stufoasă, ca o pădure în care ai senzația că riști să te rătăcești, dacă
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
care nu ne-au aparținut. În 1990, Monica Lovinescu, notoriu factor al rezistenței anticomuniste din exil, revine în țară, după patruzeci de ani, spre a da cu ochii de un peisaj vulnerat, de imaginea decrepită a caselor pe care le lăsase curate, albe, proaspete, occidentale. Spre a lua notă de starea unei societăți profund divizate în urma a ceea ce se numise Revoluție, dar putea să fi fost numai o lovitură de stat, dacă nu un hibrid. Diarista regăsește și locuri neschimbate, bunăoară
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Elvira Sorohan Anticii ne-au lăsat istorisiri atractive despre tot felul de întâmplări. Unele păstrează atâta viață și similitudini cu actualitatea, încât pot captiva dacă cititorul de azi le percepe cu umor, apropiindu-le tacit de realitățile trăite. Indiferent dacă umorul e în text sau în
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
mai mult inventată de Titus Livius decât refăcută după memoria colectivă. De unde legea le cerea femeilor să treacă pragul casei numai în momente excepționale, ele ieșiseră acum pe străzi, acostându-i fără jenă pe consuli, cu rugămintea de a fi lăsate să se bucure, ca altădată, de podoabe, în condițiile în care Republica e în stare prosperă. Însă cel mai neînduplecat în fața insistenței lor era severul, legendarul frenator al corupției, censorul Porcius Cato, profund antipatic femeilor pentru că apăra menținerea legii. Argumentele
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
Printre texte era Istoria lui Ștefan cel Mare de N. Iorga, pe care Costel Constantin declară a o fi citit ca să-și prepare rolul. I-a plăcut critica pe care Iorga o face politicienilor vremii sale, autori de discursuri sforăitoare. Lăsînd la o parte cît de sforăitoare sînt discursurile politice ale lui Ștefan din piesa lui Delavrancea, ar trebui să fim mai prudenți în astfel de caracterizări. De la ultimul spectacol cu Apus de soare - cu George Calboreanu în rolul principal - de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
convins că „noi trebuie să venim cu lucruri noi, interesante, (ca) să prindem spectatorul tînăr”. Cel care navighează pe Internet. Dacă însă e vorba să-l atragem la teatru cu aproximații, inexactități și elogii aduse autocraților, mai bine să-l lăsăm să navigheze unde-i place lui. * O problemă interesantă semnalează revista Litere în numărul din nov.- dec. 2003. Referindu-se la un articol al Nicoletei Sălcudeanu din Vatra, semnatarul rubricii din Litere își arată uimirea în fața scepticismului cu care N.S.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
cu lapte. Scriitorul e un ales, nu-și poate permite să intre la concurență cu oamenii de rînd, la loterie. (Decît, eventual, ca să piardă, m-am gîndit.) Ba poate! zic. Cumpăr pîinea și-i spun la revedere domnișoarei. Nu se lasă - dintre pisălogii ăștia se aleg activiștii politici și misionarii. Nu-i așa că aș dona marele premiu, dacă l-aș cîștiga, societăților de caritate? Asta în nici unc az! După care mi-aduc aminte de zicerea ei cu românii puturoși. Și-
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
măsură de securitate, într-un bloc care amenință să se prăbușească la cea mai mică vijelie, și când pătrunzi într-un apartament cu plafonul jos, ale cărui uși par făcute din carton, pentru a descoperi un fel de capelă, te lași surprins: lămpi vechi, lumini difuze, covoare pe podea și pe pereți, icoane de colecție și picturi contemporane pe sticlă. Ești cuprins de o emoție puternică care se naște din acest contrast între înăuntru și afară; absența de repere tulbură și
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
o băutură contrafăcută, oferită cetățeanului naiv cu scopul ca, o dată ce este dată pe gîtlej, pe lîngă plăcerea înghițirii, să mai fixeze în capul băutorului și un nume de partid. Care ? Cel de pe sticlă.” * Zăpezile care au blocat România de sărbători, lăsînd Bucureștiul blocat de Crăciun au stîrnit zîzanie între prefectul Ovidiu Grecea și doi dintre primarii de sector aflăm din ADEV|RUL: “Primarii Onțanu și Darabont s-au supărat pe prefectul al Capitalei. Deszăpezirea nu e Carnavalul de la Rio. Școala de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
apropiat, foarte mulți abia își duc zilele de azi pe mîine, recunosc că puterea nu face nimic pentru îmbunătățirea situației lor, dar... românii, întrebați cu cine ar vota, zic că tot cu PSD ! Este de neînțeles cum de se pot lăsa atît de mulți amăgiți de transformarea adevărului în minciună chiar sub privirile lor. În mod normal, oricine ar trebui să știe că are puterea să schimbe ceva, să contribuie la îmbunătățirea situației, prin modificarea opțiunii de vot. Dar cum noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
care acoperă recursul la semne grafice diferite. Mai rar e verbul a debifa (cu derivatul substantival debifare), format tot în legătură cu programele de computer, în care ștergerea semnului e o operație curentă („se deselectează bifa din stânga”, seattle.ro) și care nu lasă urme: „casetele (...) se pot bifa / debifa funcție de situația proprie a angajatului”; „ / debifarea se realizează cu click mouse” (dgfpbh. rdsor. ro). Operația esențială care a determinat evoluția semantică a verbului a bifa nu este totuși cea a testului-grilă sau a opțiunilor
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
scuză mai lamentabilă. Adică dacă ești în concediu și te trezești martor la un accident, spui pardon și te faci că plouă ?! Nu mai vorbesc că omenia elementară te obligă să sari în ajutorul celui accidentat. Demnitarii noștri l-au lăsat pe colegul lor rănit în grija șoferului și s-au topit, să nu se afle că au fost și ei pe acolo. Dacă n-ar fi fost un moment mai secetos în subiecte de presă, probabil că accidentul lui Ilie
Vînătoarea penală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13273_a_14598]
-
pentru că e un mare critic... Nici nu era un mare critic, nici nu-l invidiam, nici eu, cu puținele mele cărți, cu atît mai puțin Nego, care avea tot dreptul să aspire la un astfel de calificativ...”. Gelu Ionescu îl lasă pe cititor să deducă numele „marelui critic”, ceea ce nici nu e prea greu... În fond, cartea de care ne-am ocupat în prezentul comentariu, Copacul din cîmpie, e mai mult decît un excelent exercițiu al memoriei. E un exercițiu necesar
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
lumii în care trăim. Tot ce ființează stă parcă sub puterea unui blestem. Din care pricină spiritul se impregnează de angoasă, se fracturează, decade. Simțind apropierea sfîrșitului, se livrează înainte de vreme acestuia printr-o contabilitate sepulcrală: „nu știu exact ce las în urmă./ mă simt cum trebuie să se simtă/ o familie ce tocmai se mută în altă casă./ o parte din lucruri încă mai este aici,/ o parte deja este dincolo. nu mă înșel:/ uneori patruzeci sau cincizeci de procente
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
Cristian Teodorescu Prin ’87, ’88, purtam discuții lungi cu Radu Cosașu pe culoarele Casei Scînteii. Bîrfeam și cîrteam, iar dacă mai apărea și dl Albala făceam un mic pocher din replici literar politice. Plusînd fiecare pe cît îl lăsa inspirația de moment. “Mîna” se încheia cu o observație mai miezoasă a vreunuia dintre jucători urmată de cîteva secunde de tăcere admirativă a celorlalți doi. Atunci l-am auzit pe Cosașu teoretizînd birul pe talent. Se apropia nu mai știu
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
destinul omului-marionetă etc.) și mâna de pictor naiv a lui Ionesco. Zürich. Din tramvaiul 10, care coboară pe Universität Strasse zăresc, pentru o fracțiune de secundă în vitrina galeriei de la numărul 9, un tablou; culorile primare, intense, linia neagră, robustă lasă pe rețină în mișcare o impresie puternică. La prima ocazie mă opresc o clipă în fața vitrinei. Cand citesc în colțul din dreapta jos al guașei (sau litografiei?) Eugène Ionesco (în creion), clipă se transformă în lungi minute de contemplare, urmate de
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école” tiranic, cu chipul triunghiular de pasăre de pradă, sau de o teribilă “méchante dame” - inconfundabila reprezentare a morții. Este oare acesta iadul, universul coșmaresc al lui Bosch, al cărui discipol Ionesco se declară? Doamna
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
că unele instituții finanțate din exterior, specializate în combaterea fenomenelor pe care și el le-a combătut și le combate, se întâmplă să dea un fel de „cartes blanches” indivizilor ce ilustrează la modul paroxistic tocmai deraierile în discuție. Îl lasă, cum se zice, în off-side. Textul meu era de-o perfectă limpezime în acest sens: „Curg avertismentele spre România, dar gură-mare de Butimanu își vede liniștit de planul apocaliptic, anume, de-a ne șterge de pe harta țărilor cât de cât
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
căror calități — umane și intelectuale — sunt atât de dubioase (despre improprietățile și greșelile de exprimare, atât în română, cât și în engleză, nici nu mai vorbesc: vezi doar rizibila formulă „alți membrii”, pentru care în clasa a patra primară ești lăsat repetent!). De-acum înainte, Vadim ne va ușor închide gura, reamintindu-ne că doar nouă ni se pare că e antisemit. Într-adevăr, cu ajutorul d-lor Katz și Florian el a renăscut întru democrație și filo-semitism! Am simțit pe propria
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
obiectiv, obișnuit să analizeze cu lupa și să spună lucrurilor pe nume (chiar dacă, uneori, exageratele sale precauții stilistice și civilitatea înnăscută, urbanitatea tonului i-ar putea face pe unii naivi să confunde echilibrul și moderația cu excesul de generozitate), a lăsat pentru o clipă locul unui artist sentimental și melancolic. În aceste texte confesive, Gabriel Dimisianu a renunțat la inexpugnabila platoșă a criticului dezvăluind cîte ceva din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
tînăr de 20 de ani din epocă, realitatea anilor ’50 arată puțin altfel decît este ea reprodusă în manualele de istorie cu pronunțat iz ideologic. Gabriel Dimisianu își amintește astăzi că ea nu a fost una liniară în teroare așa cum lasă să se înțeleagă sintagma „obsedantul deceniu”. Terorii inițiale i-au urmat ușoara relaxare din perioada hrusciovistă și, mai apoi, după zdrobirea revoluției ungare din 1956, o nouă strîngere a șurubului. Nici oamenii din vremea respectivă (inclusiv cei angrenați în diverse
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
pe cineva într-o asemenea stare. - Betty, nu e vina ta. - Dar a cui? - Oh, toate laolaltă sunt de vină. Evreii din Polonia nu mai au scăpare. Când am spus asta la Clubul scriitorilor, m-au contrazis vehement. S-au lăsat prinși în mrejele unui optimism prostesc, dar eu sunt sigur că vom fi cu toții nimiciți. Polonezii vor să se descotorosească de noi. Ne socotesc o națiune înăuntrul altei națiuni, un corp străin și dăunător. N-au curajul să ne extermine
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
azi nu mai vor să fie evrei. E, însă, prea târziu pentru o asimilare deplină. Oricine va câștiga războiul ce se apropie ne va lichida. - Poate că-l vor câștiga democrațiile. - Democrațiile sunt pe cale să se sinucidă. - Bine, nu-ți lăsa cafeaua să se răcească. Dacă nu te-ai hotărât s-o cari în spinare pe nătânga asta de Șoșa, ai putea ajunge ușor în America. Acolo, evreul se mai descurcă. Eu mă pot întoarce, dar gândul ăsta mă-nfioară. Sam nu
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]