3,980 matches
-
împrietenisem repede cu ei și cu puii de țigani. Ne jucam împreună. Învățasem chiar și niște dansuri de-ale lor, însoțite de niște cuvinte porcoase, pe care nu le suportă hârtia de scris. Jucam „tananica”, cu bătăi de palme pe labele picioarelor și dansam, era mai mult un fel de țopăială, spunând: „A buri, buribu, ca murit Dumitru, pe-o scândură lată, cu...” Ne scaldam cu dănciucii deavalma în apa aceea tulbure, ieșeam afară și săream într-un picior, cu un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cum pe niște șine legate cu sfoară se poate valsa pe gheață, asta numai de-al dracului! Cum se prinde șina de încălțăminte? Simplu, se trece sfoara prin găurile de la câlcâi și prin cele din față, se adună sfoara deasupra labei piciorului și cu o bucățică de băț, se răsucește sfoara până simți că-i strânsă bine Moarte n-are, încercați! Eram răutăcioși, poate de pe atunci s-a format în noi ura pentru cei care au. Părinții mei se mutaseră tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și până la viitoarea oră de muzică mai dura o veșnicie! A doua iubire, paralelă cu prima, a fost Olga, o copilă cu codițe lungi, rotundă la față, cu ochii căprui, cu ciorapi albi trei sferturi, în sandale cu cheutori deasupra labei piciorului, cu fustița deasupra genunchilor, curată ca din cutie, cu dinții albi ca perlele, înșiruiți frumos, cu o gură mică, cu buze cărnoase și roșii. Poate nu mă îndrăgosteam de ea, dar timbrul vocii ei semăna cu cel al doamnei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Eu le-am spus să-și bage mințile în cap că nu știu cu cine stau de vorbă. Atunci ei m-au întrebat cine sunt. Le-am răspuns, foarte țeapăn, că sunt profesor. Și atunci unul mi-a tras o labă, de mi-a sărit dinții ăștia din gură - și-mi arătă palma în care avea trei dinți - iar celălalt mi-a spus răspicat: "Ei, dacă ești profesor, ia și de la mine una", după care m-a lovit în ochiul ăsta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cât trunchiul de nuc din care fusese dăltuită, acoperită sumar cu ștergare albe în locurile unde trebuiau puse tacâmurile comesenilor, își arăta splendoarea celor două tăblii care o susțineau, ornamentate cu frunze de acant și terminate fiecare cu câte două labe de leu. La capetele mesei nu era prevăzut să stea nimeni, pe o parte a mesei fiind două tacâmuri iar pe cealaltă alte două. Când intrară spătarul și Stanca, cei doi prinți stăteau la fereastră, Matei aprins la față povestind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe perete întâlni icoana sfântului său, a Cuviosului Gherasim, având alături leul căruia îi scosese din labă mărăcinele. Ștefan după ce se uită lung la icoană întoarse fața spre altar, unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul. O clipă doar și între cei doi se stabili acea legătură pe care nimic nu o mai putu zdruncina. Gherasim îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu să depene povestea sfântului pustnic și a leului pe care cuviosul l-a vindecat scoțându-i un ghimpe din labă; leul apoi, când sfântul s-a mutat din lumea aceasta, a plâns pe mormântul pustnicului până ce a murit și el. Au mers fără să mai doarmă în șa. Povesteau, când unul când altul, lucruri pe care simțeau că trebuie să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și interpretarea elementelor simbolice, imaginea ar putea fi considerată o simplă reprezentare a picturii de gen, specifică perioadei din care face parte artistul. Mielul înfățișat în centrul imaginii, evocă prezența unui profund mesaj simbolic, accentuat atât prin poziția încrucișată a labelor 127, făcând aluzie la răstignirea lui Iisus Hristos, cât și prin crearea unei atmosfere meditative încurajate prin subtilul joc de lumini și umbre, toate acestea amintind parcă de celebrul verset biblic " Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pentru efort, cât și în kinetoterapie, pentru corectarea unor atitudini vicioase sau deficiențe fizice. Exemple de variante de mers: mers normal (obișnuit); mers pe vârfuri; mers pe călcâie; mers pe vârfuri cu genunchii ușor îndoiți; mers pe partea externă a labei piciorului; mers pe partea internă a labei piciorului; mers cu vârfurile spre interior; mers cu vârfurile spre exterior; mers cu încrucișarea picioarelor; mers „șchiopătat” (cu un picior pe vârfur și celălalt pe călcâi); mers cu genunchii ușor îndoiți și încrucișarea
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
corectarea unor atitudini vicioase sau deficiențe fizice. Exemple de variante de mers: mers normal (obișnuit); mers pe vârfuri; mers pe călcâie; mers pe vârfuri cu genunchii ușor îndoiți; mers pe partea externă a labei piciorului; mers pe partea internă a labei piciorului; mers cu vârfurile spre interior; mers cu vârfurile spre exterior; mers cu încrucișarea picioarelor; mers „șchiopătat” (cu un picior pe vârfur și celălalt pe călcâi); mers cu genunchii ușor îndoiți și încrucișarea picioarelor; mers cu ridicarea alternativă a genunchilor
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
a sistemelor cardio-respirator și neuropsihic. 2. Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizică generală și parametrii care favorizează obținerea performanțelor în handbal. Un jucător de handbal trebuie să aibă statură înaltă, dimensiuni mari ale anvergurii, dimensiuni mari ale palmei și labei piciorului, dimensiune mică a diametrului bitrohanterian. Determinante pentru obținerea performanțelor de valoare sunt în primul rând, statura și anvergura brațelor, valorile acestora fiind condiționate de factori genetici. 3. Criteriile motrice determină în egală măsură nivelul de dezvoltare al aptitudinilor psiho
H A N D B A L I I I Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecţiilor de educaţie fizică by Şufaru Constantin () [Corola-publishinghouse/Science/1197_a_2223]
-
un paleativ de moment, nu și de viitor. -Dă-i drumu! -Stăpâne al infernului am nevoie de tine-invocă astrologul magician. În odaie apăru un cavaler îmbrăcat în armură neagră, purtând pe cap un coif cu coarne de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să intre în țară. -Mefistofel execută ordinul, dar cine plătește? -Eu-răspunse Petru. -Da? De acord-chicoti Mefistofel, plecând în trombă. Grațiani luă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
am luptat pentru numerus clausus în universități, conduși de Căpitan, care a văzut pericolul încă din '22, și dacă atunci n-am învins total, e pentru că jidovimea avea presa în mâna ei, banii, aurul, industriile. Acum însă o să le tăiem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai simțeam plictiseală, ci o apăsătoare și nedefinită neliniște. Tata nu era un om foarte umblat, totuși făcuse un război și străbătuse oricum țara în care trăia. Nu-l auzisem niciodată spunând ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
povestesc întîlnirea mea cu acel șef legionar. Nu știam să-i redau exact discuția, totul se îndepărtase de mine considerabil, se și îngropase în adâncul uitării, îmi rămăsese în minte doar amenințarea la adresa evreilor, că o să li se taie curând labele lor pistruiate... - Așa a zis?! - Da. - Hm! Or s-o și facă! Avem și noi semne... Și îl văd că pune mâna pe umărul, apoi pe părul femeii, pipăind... - Te-ai coafat azi, îl aud că îi spune. - Da, i-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la ochi și prima ființă pe care o văzusem cu ei fusese ea și mi se păruse mai bătrână, cu accentuate riduri la coada ochilor. Dar de-atunci am observat că toți avem, chiar și cei tineri, acest început de labă de gâscă deasupra pomeților și opticiană, gândeam în clipa aceea, abia dacă putea fi mai mare decât mine cu doi-trei ani. Am intrat înăuntru. Eram liniștit, știam de ce veneam și asemeni lui Julien Sorel aveam în cap un plan pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se auzi deslușit urletul vântului, și ceața minerală care învăluia autobuzul se făcu și mai deasă. Pumni întregi de nisip se prăvăleau acum peste geamuri, azvârliți parcă de mâini nevăzute. Musca mișcă dintr-o aripă amorțită și își îndoi ușor labele, luându-și zborul. Autobuzul își încetini mersul, ca și'cum ar fi vrut să se oprească. Apoi vântul păru a se mai liniști, ceața se risipi puțin și mașina porni ceva mai repede. Ochiuri de lumină se deschideau în peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vrăjitorul i-a dat drumul cu un țipăt, muzicanții s-au întors cu fața la perete, în timp ce îndărătul măștii cu ochi pătrați țipătul se umfla până la nebunie, iar femeia se zvârcolea pe pământ, cuprinsă de un fel de criză, apoi, în patru labe, cu capul ascuns în brațele împreunate, a țipat și ea, dar înăbușit, și atunci, urlând întruna și neluându-și ochii de la idol, vrăjitorul a posedat-o repede, cu răutate, fără să se vadă ceva din chipul femeii, îngropat în cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ajunseseră la o învoială, că orașul se învoise să primească o garnizoană de douăzeci de oameni dar numai cu condiția să-și așeze tabăra în afara zidurilor și să respecte obiceiurile locului. Soldatul a râs, "i-am pus cu botul pe labe", dar ofițerul nu știa ce să creadă, oricum, era prima oară când se învoiau să primească la ei pe cineva care să le îngrijească copiii, acel cineva va fi preotul, apoi se vor ocupa și de teritoriu. Dar cealaltă voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tichete de tren și de vapor, hanorace, discuri, decorații, ceasuri cu cuc și cucuvea, papuci, cărți de joc, brelocuri, repartiții, ventilatoare, biciclete, trotinete, piuneze, ochelari de soare și iar cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înainte ; dinții lungi și lați, mica privire coclită. Valiza, apa minerală, coletul, caietul, caietul cu scoarțele verzi pe care nu-l poate ține în palmă, lunecă pe genunchi. Tresare, trezit, se apleacă : apucă marginea caietului care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul și gura sunt arse de sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trecem direct la jocul propriu zis, a decretat Sandu, iar ceilalți doi au aplaudat Încântați. Voi driblați cu talent cât mai multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini! Bere rece, atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nici tu de Cant al meu. Eu cu Cant, tu cu Țuțea, Gore cu Șop al lui, că nu reușesc să-i pronunț numele până la capăt. Și află de la mine, Sandule, de nu te-oi pune eu cu botul pe labe la capitolul cultură să nu-mi spui mie pe nume... Gore râde În hohote. Bă, până acum discutam de femei, de fotbal, de politică, de alea, de alelalte. Da’ acu’, cu Țuțea, Șop și Cant, or să zică alții că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia peste picior, fiindcă portocalii lui intenționează să pună și presa cu botul pe labe. În interior le dă dreptate, vede În fiecare zi cum rânjește disperarea pe la colț de stradă, iar faptul că este membru de partid la pedele a Început să-i provoace insomnii. De-aia nici nu a avut curaj să se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
preface că Își șterge o lacrimă. Fraților care mai sunteți, bețivilor care mai suntem! Luați aminte la ce spune Sandu Șpriț În această sfântă zi În care nevastă-mea a zis că mă primește acasă și dacă vin În patru labe. Am demisionat din pedele, gata, m-am dus la sediul de sector și le-am dat cu carnetul pe la bot. Au zis de ce, nea Sandule, cu ce ți-am greșit, vrei să te punem pe lista neagră? Nu, zic, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]