4,444 matches
-
Afară încă mai era cald. Mă bucuram de vreme și mă gândeam la cele întâmplate azi. Mă gândeam la cât de fragilă e viața, la căldura Anei și la sentimentele mele și ale ei, începând să mă afund în acel labirint alcătuit din întrebări inutile. Oare mă iubește? Oare ce simt eu pentru ea e dragoste sau amiciție? Oare are deja pe cineva? Gelozia mă rodea prin interior când mă gândeam astfel, dar bucuria pe care o simțeam când mă imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aparținea liceului, căci grădina înconjura clădirea din trei părți, și îmi făcu semn să mă uit pe el. Abia ajunsesem lângă acel copil misterios, că o luase pe o alee și dispăru. Era aproape imposibil să găsești pe cineva în labirintul de alei din grădina colegiului. Acesta este un pretext excelent pentru a absenta de la orele nedorite, așa că "ilustra" conducere a liceului a decis ca accesul elevilor în grădină să fie permis doar în timpul în care nu sunt ore, adică noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorbesc cât mai rapid cu unul din acei puțini colegi care au putere de convingere în rândurile elevilor, ale maselor. Trebuia să-i salvez măcar pe ei, iar prin ei, pe mine. Am început să alerg și, în curând, din labirintul de ziduri vii începea să se întrevadă gangul prin care l-am urmat pe acel elev pitic. Drumul pe care am început să mi-l croiesc prin mulțimea de elevi se îndrepta spre scena anunțurilor și îmi oferea cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care mă bântuiau, și nu am putut să-mi abțin un zâmbet. Deși nu eram grupați complet, am decis să începem. La fiecare colț, din douăzeci în douăzeci de metri, făceam semn ca cineva să rămână în urmă. În acel labirint de garduri vii, la intervale egale se auzea cuvântul abia șoptit "Aici!", urmat de un semn cu mâna. Cei care erau desemnați dădeau complice din cap, se așezau pe iarba tunsă, gata să fugă la cel mai mic semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce am făcut? Vocea mea era aproape plângăreață și se auzea numai în urechile mele, de parcă creierul meu, încărcat cu atâtea lucruri pe care nu le putea înțelege, vroia neapărat și cu orice preț o cale de ieșire din acest labirint lipsit de logică. De ce se petreceau lucrurile astea? Exact ca în vis, își ridică leneș mâna, de parcă ar fi putut oricând să se prăbușească inertă, și arătă spre mine. Privește! Lumina începea să dispară din peșteră și limbi de întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Uniune și unde l-au adus niște puști descreierați care abia pășesc în vârsta bărbăției! zise Cozmin. În fața plutonului de execuție, spuse Soliteraj, izbucnind într-un acces scurt de râs maniacal. Tăceți! ordonă Corvium. Ajunseseră în fața ușii care dădea în labirintul subteran. Coborâră spre tunelul de alimentare al colegiului. Vor ieși pe acolo pe unde au intrat! Se opriră și se pregătiră. Simțurile li se ascuțiseră pe măsură ce adrenalina începea să fugă prin venele și arterele lor. Erau pe cale să părăsească tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită din partea principelui. Dacă o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simtă și ea - femeia păgână - suferința pe care i-a prici nuit-o, să se perpelească înfometată, fără să aibă pentru moment dreptul la hrană, să aștepte, să se căiască, să merite ce va primi, să alerge după el pierdută în labirintul plăcerii, să nu cunoască drumul întoarcerii. Să nu-l mai părăsească niciodată. Observă cu o strângere de inimă că acum are capul acoperit cu un voal. Nu-i distinge bine nuanța. Să fie cumva roșul stacojiu al trandafirilor ce poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint; Să, mai salut odată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniștiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice șoptiri. Aș vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală ce undula în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca niște fluturași de argint. E frumos răsăritul de soare pe Ceahlău, dar nici mânia naturii nu e mai puțin impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
e Delta. Închipuiți-vă un parc uriaș, lăsat în paragină. Pădurile cresc în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie de vietăți fac pe călător să se creadă într-o țară cu totul depărtată. Mai întâi o mulțime de păsări-unele cu pene de o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și sentimentele pure exprimate Într-o formă pe care o puteam Înțelege și eu. Un tablou devenea o traducere a limbajului inimii mele. Acolo erau toate emoțiile mele - Într-o pictură, Într-o sculptură. Am vizitat muzeu după muzeu, prin labirinturile Încăperilor și implicit ale sufletului meu. Și acolo le-am găsit pe ele, sentimentele mele, toate naturale, spontane, autentice și libere. Inima mea făcea giumbușlucuri printre forme și umbre și pete, În modele, repetiții și linii terminate brusc. Sufletul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry În birmaneză, Întrebare pe care Harry, desigur, nu o Înțelese. Bărbatul mai solid deschise o hartă și-i ordonă lui Harry să-i arate destinația. Lui Harry i se păru că arăta ca harta unei comori pentru furnici, un labirint de cărări Întrerupte care se continuau cu niște linii la fel de subțiri ca acelea trasate de acele unui seismograf. Chiar dacă ar fi știut să citească harta, Își dădu seama că habar n-avea care era destinația lor. Nu asta era frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iritate din pricina Întârzierii și a fumului de țigări de foi. Eu stăteam la prova Încercând să-i avertizez să se Întoarcă. Am plutit printre ostroave de zambile de apă, dintr-un golfuleț În altul. Canalul era la fel de Întortocheat ca un labirint mocirlos din gard viu. După nenumărate ocoluri, barca ajunse la o rampă improvizată din stuf, așezată deasupra unor cauciucuri de camion uzate. —Ești sigur că ne ține? spuse Heidi ridicându-se ca să se dea jos din barcă. — Sigur, sigur, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
munte. După asta, spuse el. Dar pe măsură ce se apropiau, Își dădeau seama că era de fapt o prăpastie care se Întindea la stânga și la dreapta cât vedeau cu ochii, avea cam șase metri lățime și era Înspăimântător de adâncă - un labirint amețitor de coturi și curbe care se continuau În adâncime făcând imposibil de văzut unde era fundul prăpastiei. Părea că miezul pământului plesnise și despicase muntele În două. Ar putea fi o dolină, spuse Roxanne. Am văzut una În Galápagos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fabricii și apoi am pus tablourile cu polistiren expandat și Shiva deasupra. Restul de lucruri pe care vroiam să le ascundem le-am pus în niște altare provizorii. Am folosit scânduri secționate pentru a acoperi primul nivel făcut ca un labirint, știți, ca într-o expoziție de fotografii. Oricum, superiorii noștri ne-au spus să facem tot ce era necesar ca să păcălim lumea. CBI, (Divizia de Construcție), condusă de Hayakawa Kiyohide a făcut cea mai mare parte din treabă. Hayashi Yasuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în discuție și să analizez spiritualitatea, concepțiile sectei Aum, așa cum au făcut cei din mass-media sau criticii. Nu este mai ușor să analizăm din nou incidentul, eliminând termenii tehnici, revenind pe tărâmul oamenilor de rând, decât să ne pierdem în labirintul înțelesurilor. Kawai: Datorită comportamentului dumneavoastră, domnule Murakami, au apărut atâtea dezvăluiri. Am citit cartea și am înțeles perfect. Dumneavoastră erați ascultătorul. Nu ați ieșit deloc în față, dar acele dezvăluiri au ieșit la suprafață tocmai pentru faptul că dumneavoastră ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe propria sa cameră. Nu era casă pe care să nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește și droaia de copii cu ochii holbați și vâslește prin labirintul unor canale întortocheate până acasă... Adevărata tragedie o suportă ea, care trebuie să țină cu mai nimic o gospodărie să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu cele câteva kilograme de pește pe care bărbată-su n-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o clipă sub un felinar să-și noteze ceva în jurnal cum avea obiceiul ca apoi să și grăbească pasul pentru a-l ajunge din urmă. Dar nu... Nu era nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pasul pentru a-l ajunge din urmă. Dar nu... Nu era nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și înalte până în tavan ale arhivei Curții de Casație, în care-și petrecuse 47 de ani de viață. Un acces de claustrofobie începu să-i tulbure mintea, când se opri în fața unui zid înalt și orb, de culoarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare, din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de demult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced, aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa de rude, prieteni sau cunoscuți. După mulți ani, știa pe dinafară uriașa arhivă, putând găsi în câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]