13,725 matches
-
Flacăra, II, nr. 11 (63), 19 mart. 1949). * „Dumitru, feciorul văduvei cel mic, A intrat În ateliere ucenic. Carnetul de utecist e pitit la piept; pasul nu-i tremură, pasul e drept Ședințele ilegale de UTC, departe după gară, Lumina lămpilor de fochist pâlpâie: se stinge se aprinde iară Șinele subțiri se târăie În noapteă Cuvintele: șuvoaie ce șoptesc În șoapte „Tovarăși”Ă(cuvântul ăsta: uneori zâmbește, uneori scrâșnește din toate măselele) „Tovarășul Stalin” (se uită la noi din Kremlin) Să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
desemnând inconștient propria ființă. Una dintre imaginile de mai jos nu este credibilă, nu-i așa? Dacă spuneți „Eu” arătând spre brațul dumneavoastră stâng sau drept, nu spre piept, celor din jur li se va parea că „vă filează o lampă”. Și totuși, dacă stăm bine să ne gândim, gestul nu ar fi deloc absurd. Dacă zic „Eu” arătând spre brațul meu, este vorba despre brațul meu, așa că sunt Eu. Brațul meu mă reprezintă la fel de mult pe mine ca și trunchiul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Ca pentru a marca distanța de lumea în care s-a trezit aruncat, Marlowe întrerupe conversația cu personajul care năvălise în apartamentul său, Carmen Sternwood, pentru a se deda unei ocupații de-a dreptul ritualice: M-am apropiat de o lampă cu picior, am tras de cordon ca s-o aprind, m-am întors, am stins lumina din plafon și am traversat camera spre eșichierul așezat pe o masă de joc sub lampa cu picior. Pe tabla de șah era o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a dreptul ritualice: M-am apropiat de o lampă cu picior, am tras de cordon ca s-o aprind, m-am întors, am stins lumina din plafon și am traversat camera spre eșichierul așezat pe o masă de joc sub lampa cu picior. Pe tabla de șah era o problemă cu un mat în șase mutări. N-am putut-o rezolva, la fel ca multe dintre problemele mele. M-am aplecat și am mutat un cal, mi-am scos pălăria și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru unii, și pentru ceilalți. Refuzul de a-și trăda prietenul - pe Terry Lennox - îi atrage ura căpitanului Gregorius, șeful brigăzii criminale, un polițist dintr-o specie pe cale de dispariție, dar nu moartă încă, genul acela care rezolvă crimele cu ajutorul lămpilor puse în ochi, cu frânghia udă, picioare trase în șale, genunchiul lovind în vintre, pumnul în plexul solar și bastonul de cauciuc pe șira spinării. Incapabil să obțină de la Marlowe mărturia așteptată, Gregorius apelează la singura armă ce-i stătea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care urma să-l scrie cum și când avea chef, pe orice subiect i-ar fi trecut prin minte. Pe lângă suma enormă de bani, scenaristul avea să beneficieze și de un procent din drepturile rezultate din difuzarea filmului. O adevărată lampă a lui Aladin, care urma să-l îmbogățească fără a mai trece prin obișnuitele ordalii ale confruntării cu producătorii, regizorii, specialiștii în dialoguri sau năzuroasele vedete de cinema. Ca într-un miracol, Chandler și-a asigurat dintr-o singură lovitură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mihăescu menționează că Nicolae Moromete aplica la Chilia Veche bătaia În masă a deținuților și, În general, un regim de exterminare. „În timp ce animalelor de la fosta gospodărie agricolă de stat Chilia Veche li se asigurau condiții optime de cazare, până și lămpi infraroșii, cadrele de la penitenciar nu aveau niciun fel de condiții create, iar deținuții erau cazați În bordeie pline cu apă, ca urmare a infiltrării apei freatice”. Maiorul Gheorghe Constantin (șeful Serviciului Secretariat din DGP) semnala că, la unitățile penitenciare cuprinse
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
RFR, 1943, 9; Romulus Vulpescu, A murit un poet, GL, 1958, 4; Const. Ciopraga, Un însetat de armonii: Dan Botta, IL, 1958, 2; Aurel Rău, Dan Botta, ST, IX, 1958, 2; Laurențiu Ulici, Dan Botta, „Eulalii”, CNT, 1966, 34; Negoițescu, Lampa, 40-43; Emil Manu, Muzică și literatură, București, 1966, 63-64; Marin Mincu, Dan Botta, AFT, 1967, 14; Biberi, Eseuri, 154-183; Manolescu, Metamorfozele, 104-106; Piru, Panorama, 114; Mincu, Critice, I, 39-57, II, 165-174; Ștefănescu, Momente, 145-146, 151; Piru, Varia, II, 444-452; Tomuș
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și generozitate, AST, 1969, 4; Martin, Generație, 103-114; Al. Piru, Nicolae Breban, R, 1970, 9; Cristea, Interpretări, 88-93; Dimisianu, Prozatori, 60-69; Damian, Intrarea, 47-64; Negoițescu, Însemnări, 235-258; Adrian Isac, Reabilitarea unor personaje, ECH, 1971, 4; Ardeleanu, „A urî”, 119-124; Negoițescu, Lampa, 150-159; Stănescu, Cronici, 83-98; Vlad, Convergențe, 287-291; Ciobanu, Panoramic, 194-198; Petrescu, Scriitori, 125-128, 142-144; Dimisianu, Valori, 105-108; Ungheanu, Arhipelag, 87-101; Cristea, Domeniul, 202-217; Regman, Colocvial, 27-33; Iorgulescu, Al doilea rond, 222-228;Nicolae Manolescu, „Bunavestire”, RL, 1977, 24; Ștefănescu, Preludiu, 191-200
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
taină amară,/căsuța cu sclipăt de salbă - / iluzia mea necesară”). Povestirile, eseurile, interviurile realizate de B. denotă un nivel de cultură elevat, gust și vervă publicistică. În ultimele cărți - Îngerul și croitoreasa (1998), Lamentația Semiramidei (2000; Premiul Național al Republicii Moldova), Lampa și oglinda (2001), Strictul necesar (2002) ș.a - apare o varietate de formule, prin care autorul își valorifică biografia și se dedă unui experimentalism radical, de esență postmodernă. Autoreferențialul - liric, eseistico-publicistic - se alimentează atât din cotidian, din „feliile de viață
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
Chișinău, 1997; Vieți neparalele, Alba Iulia, 1997; Îngerul și croitoreasa, Cluj-Napoca, 1998; Gladiatorul de destine sau Bal (de)mascat, București, 1998; Identificare de adresă, Timișoara, 1999; Lamentația Semiramidei, Timișoara, 2000; Student pe timpul rinocerilor, Chișinău, 2000; Arlechinul și delfinul, Chișinău, 2001; Lampa și oglinda, Chișinău, 2001; Strictul necesar, Chișinău, 2002; Ceasornicul din măr, Deva, 2002; Balul racului, Chișinău, 2003; Cu ce seamănă norii?, Chișinău, 2003; Cetatea nu e gata de război, Iași, 2003; O umbrelă cu dantelă, Deva, 2003; Pe lângă ștreang, steag
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
Considerații, I, 106-112; Pavel Bellu, Blaga în marea trecere, București, 1970; Mariana Șora, Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, București, 1970; Negoițescu, Însemnări, 67-82; Paleologu, Spiritul, 73-94; Balotă, Labirint, 315-317; Drăgan, Aproximații, 171-176; Zaciu, Glose, 77-95; Negoițescu, Lampa, 11-14; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 64-92; Marin Bucur, Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; Nicoletta Corteanu-Loffredo, Profili di estetica europea, Roma, 1971, 13-91; Ulici, Recurs, 59-68; Manolescu, Teme, I, 58-60, II, 74-77, 100-102; Crohmălniceanu, Literatura, I, 79-86, II, 192-256
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Mai era și difuzorul ăla de pe un camion, care încă de dimineață revărsa pe străzi apelurile la calm și proclama binefacerile noului regim... Întorcând ușor capul, vedeam mâinile care băgau într-un sac un tranzistor, o haină și chiar și lampa înșurubată de marginea mesei și pe care i-ai ajutat s-o desfacă, izbutind să nu trădezi latura comică a participării tale. Știai că o infimă schimbare de dispoziție putea provoca mânia gata coaptă și scuipatul scurt al unui automat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și pe care i-ai ajutat s-o desfacă, izbutind să nu trădezi latura comică a participării tale. Știai că o infimă schimbare de dispoziție putea provoca mânia gata coaptă și scuipatul scurt al unui automat. Soldatul care a scos lampa și-a însușit și bancnotele etalate pe birou. Și cum gestul ăsta aducea mai mult decât precedentele a simplu furt, a crezut necesar să-l justifice, vorbind, pe un ton amenințător și moralist totodată, de corupție, de imperialism și de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și s-au făcut nevăzute, în bezna de unde ieșiseră. Ai venit alături de mine și, zărind detaliul care-mi scăpase, ai șoptit zâmbind: „Privește, albumul nostru...“ Era un album mare de fotografii, pe care jefuitorii mortului îl neglijaseră, luând cu ei lampa și îmbrăcămintea. Un album ale cărui clișee, savant executate și așezate într-o ordine voită, trebuiau să confirme identitatea sub care trăiam în momentul acela: un cuplu de cercetători canadieni, care conduceau o prospecțiune geologică. Fotografii de familie, ale familiei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
greoaie de lemn. Femeia s-a schimbat prea puțin în acești zece ani, copilul a devenit un adolescent de doisprezece ani, cu chipul slab, cu părul tuns scurt, cu mâinile și încheieturile roșii de frig. Femeia, cu capul plecat spre lampă, citește cu voce tare. Adolescentul o privește fix, dar n-o ascultă. Are privirea celui care cunoaște un adevăr dur și urât, privirea care înțelege că celălalt e pe cale să camufleze acest adevăr sub inocenta rutină a unei ocupații obișnuite
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îl trezi pe Nikolai, care adormise așezat pe un scaun. A fost imediat luat. A avut doar timp, ca dintr-o sorbitură în grabă să țină minte ce lăsa în urmă: chipurile lor, fluturarea șovăitoare a unei mâini, lumina unei lămpi pe masă... În ajun, chiar înainte de începutul interogatoriului, judecătorul de instrucție declarase că președintele colhozului le spusese „totul, absolut totul“, că le fusese „demascat“ complotul și că era în interesul lor să mărturisească faptele. Întrebările începură să curgă, dar, în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să ia cu el și câinele... Se supuse. Glasul îi rămase vesel, dar nu putu ascunde o vibrație sonoră și, mai ales, accentul rusesc, dintr-odată mai perceptibil. Paznicul apucă de zgardă câinele și dispăru în fundul grădinii. Șirul întrerupt al lămpilor de-a lungul aleii se stinse, iar chipul lui Vinner nu mai era acum luminat decât de valul albăstrui ce venea dinspre felinar. Încercă să zâmbească, vru să vorbească... Și tăcu, auzind printr-o fereastră deschisă vocea soției sale, care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
avea nevoie mâine, am anunțat scoțând din sac un magazin. Zâmbi cu un aer distrat, ca și cum abia atunci mă zărise în întuneric, și se îndepărtă spunând noapte bună, fără să se adreseze cuiva anume. În mijlocul aleii, lângă una dintre micile lămpi înșirate, se aplecă pentru a ridica de jos o lopățică din plastic, uitată de copii. Materialul din care era făcut halatul, foarte fin și mătăsos, îi desenă linia spatelui, șoldurile arcuite. Într-o imagine închipuită, m-am gândit deja la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În curte, în puțul acela de piatră cu ziduri sonore, a ridicat capul: un copac părea singurul element treaz în acea clipă de ivire a zorilor, iar pe deasupra crengilor lui cu frunze palide, se vedea o fereastră unde lumina o lampă. Adevărul acelei întoarceri a soldatului nu putea fi demonstrat, dar avea pentru mine forța unui pariu mortal. Dacă el nu avea nici un sens, nimic nu mai avea sens. Mai vedeam, în mine și foarte departe de mine, pe bărbatul și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-o așa, până spre prânz. Parcă suna sfârșitul lumii [...]. Îndată, flăcările s-au ridicat spre cer. Prin ferestrele mici ale caselor, oamenii priveau prăpădul dinspre miazăzi. După o oră, s-a făcut atât de întuneric, încât au trebuit să aprindă lămpile. Mai târziu, a început să cadă o ploaie neagră. Picăturile mânjeau ferestrele ca o funingine și mirosea a gaz. Totul era numai flăcări și fum. Când s-a mai luminat puțin, s-a putut vedea că rezervoarele, altădată albe, netede
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Călinescu, „Versuri”, LCF, 1970, 9; Dan Laurențiu, Detașare și eleganță, ARG, 1970, 7; Al. Călinescu, Conceptul modern de poezie, CL, 1970, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, „Eseuri despre literatura modernă”, RL, 1970, 46; Bugariu, Incursiuni, 138-141; Manolescu, Poezia, 68-70, 237-245; Negoițescu, Lampa, 219-224; Ciobanu, Panoramic, 302-305; Vlad, Convergențe, 44; Stănescu, Poeți și critici, 102-108; Grigurcu, Idei, 115-116; Raicu, Structuri, 286-297; Tomuș, Răsfrângeri, 71-74; Petrescu, Scriitori, 65-69; Felea, Secțiuni, 60-64, 354-357; Eugen Simion, „Viața și opiniile lui Zacharias Lichter”, RL, 1990, 2; Laurențiu
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Rabi Lev, strivit de Golem, sunt surprinse în vers alexandrin, solemn și puternic. SCRIERI: Trica-Tot, București, 1965; Dor de patrie, Ierusalim, 1971; Golem, Ierusalim, 1972; Meteorii, Ierusalim, 1973; Anotimpul de cenușă, Tel Aviv, 1982; Idolii, Tel Aviv, 1984; La lumina lămpii, Tel Aviv, 1985; Șlefuitorul de lentile, Tel Aviv, 1988; Cu dragoste, cu patimă, cu ură, Tel Aviv, 1994; Zilnicele prăbușiri, Tel Aviv, 1995; [Poezii], AMI, 40-51; Cu și fără Ea, Tel Aviv, 1998; Sertarul cu iluzii, postfață Andrei Strihan, Iași
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
puține toloace, cei care voiau să țină o vacă ori un purcel năvăliră către țarină. Atunci, din vechea uliță, născură câteva hudicioare. Dar asta n-a durat mult. Se electrificase satul din deal iar ulițele din țarină rămaseră doar cu lampă. Atracția pentru vatra cea nouă se potoli și, una după alta, casele se desfăceau, strămutându-se în sat. Prefăcută după foc, în câțiva ani, numai străvechea casă a holteiului mai stăruia între copaci, lăsată din nou într-o râlă și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aplecată din șale, cărând în spate un tăbultoc legat cruciș cu frânghioară. în urma lor se lăsa o dâră de miros amestecat - urină, sudoare și tutun -, vestitul miros de țigan. ANCHETA Când înseră, gazda lui Zalomir intră în odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]