KorAP: Find »[drukola/base=legăna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...165 >

4,107 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

și Îi deschise capacul. Băgă mâna sub cununile de nuntă și sub șuvițele de păr și scoase ceva ce Îi scăpase Capitolului Unsprezece: o lingură de argint. Legă o bucată de sfoară de mânerul lingurii. Apoi, aplecându-se În față, legănă lingura peste burta umflată a mamei mele. Și, prin extensie, peste mine. Până În acel moment, Desdemona se putea lăuda cu un palmares perfect: douăzeci și trei de preziceri corecte. Știuse că Tessie avea să fie Tessie. Ghicise sexul fratelui meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
prietenelor ei de la biserică. Singurii copii al căror sex nu-l profețise erau ai ei, pentru că o mamă care sonda misterele propriului pântec aducea ghinion. Pe al mamei mele Îl sonda Însă fără teamă. După niște ezitări inițiale, lingura se legănă de la nord la sud, ceea ce Însemna că aveam să fiu băiat. Stând pe scaun cu picioarele crăcănate, mama mea se străduia să zâmbească. Nu voia un băiat. Avea deja unul. De fapt, era așa de sigură că o să fiu fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
liniști. Lingura se Învârti; eu dădui un șut; mama țipă. Și apoi, Încet, mișcată de un vânt pe care nu-l simțea nimeni, În felul acela nepământean al meselor de spiritism, lingura de argint Începu să se miște, să se legene, la Început Într-un mic cerc a cărui orbită devenea din ce În ce mai eliptică, până când traiectoria s-a turtit și a devenit o linie dreaptă, arătând dinspre cuptor Înspre banchetă. De la nord la sud, cu alte cuvinte. Desdemona strigă: ― Koros! Și camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Își dezlipește prima bancnotă de un dolar de pe o casă de marcat, În 1931. Părăsim de tot America; suntem În mijlocul oceanului și muzica din fundal sună caraghios, de-a-ndoaselea. Apare un vapor și, sus pe punte, o barcă de salvare se leagănă ciudat, dar apoi vasul intră În port, cu pupa Înainte, și suntem din nou pe uscat, unde filmul intră la loc În bobină și o ia de la capăt... În vara târzie a anului 1922, bunica mea, Desdemona Stephanides, nu prezicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
scoată din sertarul de jos al biroului său. Acum Desdemona studia catalogul pe furiș, memorând pozele, pentru a putea să le recreeze mai târziu. Le spuse lui Lucille și Victoriei să treacă pe la ea În fiecare după-amiază. Intrau În casă legănându-și șoldurile, așa cum fuseseră instruite, și treceau prin via unde Îi plăcea lui Lefty să citească. De fiecare dată purtau altă rochie. Își schimbau coafurile, mersul, bijuteriile și stilul. După indicațiile Desdemonei, cele două fete monotone se multiplicară Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
chiar În dreptul prorei vaporului, arătând drumul spre New York. Luna a răsărit, aruncând o fâșie argintie peste ocean. În obișnuitul său tur de noapte pe punte, căpitanul Kontoulis coborî din camera pilotului și o luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
bătând ritmul pe scânduri și ridicând-o, o pereche de aripi. ― Lefty! spuse acum Desdemona, epuizată. Cred c-am simțit-o. ― Ce-ai simțit? ― Știi tu. Senzația aia. ― Însurățeii, spuse căpitanul Kontoulis, uitându-se la barca de salvare care se legăna. Of, tinerețea! După ce prințesa Si Ling-chi - pe care constat că mi-o Închipui ca pe versiunea imperială a biciclistei văzute În metrou zilele trecute; nu știu de ce, dar nu mi-o pot scoate din minte; mă uit după ea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să fixeze Întâlniri și alegând locuri de livrare fără pregătiri suficiente. Mai mult, Banda Violetă Își consolida supremația În contrabanda din oraș. Era doar o chestiune de timp până când aveau să intre În conflict. Între timp, pe strada Hurlbut se legăna o lingură. Sourmelina stătea Întinsă pe spate la ea În budoar, cu picioarele bandajate, În timp ce Desdemona dădea primul dintre multele ei pronosticuri, care aveau să se Încheie cu mine. ― Spune-mi că-i fată. ― Nu vrei o fată. Fetele sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de mulți copii? Ce-i cu oamenii ăștia? Femeile mavro ar trebui să-și alăpteze copiii mai mult. Să le spună cineva! Acum vedea pe alei bărbați care se spălau la cișmele, În aer liber. Femei pe jumătate dezbrăcate Își legănau șoldurile la balcoane. Desdemona se uita cu uimire și cu teamă la toate chipurile care apăreau pe la geamuri, la toate corpurile ce furnicau pe străzi - aproape jumătate de milion de oameni Înghesuiți În douăzeci și cinci de cvartale. Încă de pe vremea primului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Desdemona se scuză și urcă scările. Se opri În fața dormitorului lui Milton, Încruntându-se la auzul muzicii de dinăuntru. Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața ferestrei, ținând clarinetul ridicat, Milton cânta mai departe cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează mai târziu. Se uită pe geam, cu ochii mijiți, la pensiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
urmă: ― Nu mai vreau să fac asta! Înțelegi? Lasă-mă-n pace! În fiecare sâmbătă, pe tot restul verii, Michael Antoniou trecu pe la pensiunea O’Toole ca s-o ia pe Tessie. În timp ce se plimbau, Îi lua poșeta și o legăna de curea, prefăcându-se că ține o cădelniță. ― Trebuie să o faci foarte precis, Îi spuse el. Dacă n-o legeni suficient de tare, se Îndoaie lanțul și cade tămâia din ea. Mergând În josul străzii, mama mea Încerca să ignore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
trecu pe la pensiunea O’Toole ca s-o ia pe Tessie. În timp ce se plimbau, Îi lua poșeta și o legăna de curea, prefăcându-se că ține o cădelniță. ― Trebuie să o faci foarte precis, Îi spuse el. Dacă n-o legeni suficient de tare, se Îndoaie lanțul și cade tămâia din ea. Mergând În josul străzii, mama mea Încerca să ignore rușinea pe care o simțea fiindcă era văzută În public cu un bărbat care legăna o poșetă. La cofetăria din magazinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Îi spuse el. Dacă n-o legeni suficient de tare, se Îndoaie lanțul și cade tămâia din ea. Mergând În josul străzii, mama mea Încerca să ignore rușinea pe care o simțea fiindcă era văzută În public cu un bărbat care legăna o poșetă. La cofetăria din magazinul universal Îl privea cum Își Îndeasă un șervețel În gulerul de la cămașă Înainte să-și mănânce Înghețata. În loc să arunce cireașa din vârf În aer și s-o prindă cu gura, așa cum ar fi făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
comentariu. Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind Înainte și Înapoi peste bocancii tuturor. Milton se uita În sus, Încercând să ia o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca pe valuri și se prăbușea, zguduindu-și carena. Se apropiau de țărm, unde se spărgeau valurile. Ceilalți bărbați Își potriviră rucsacurile și se pregătiră de asaltul simulat, iar marinarul Stephanides Își abandonă singurătatea din cască. ― L-am văzut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Înaintând mereu, grăbindu-se, acum doar au mai rămas acum de parcurs câteva curbe, Annapolis și un vânător de submarine... până când zeii biologiei Își dădură seama că ăsta era momentul, asta așteptaseră de atâta timp, și, pe când o lingură se legăna și o yia yia se Îngrijora, mi se hotăra și mie destinul... La 20 martie 1954 apăru Capitolul Unsprezece și zeii biologiei dădură din cap, hm, nu, ne pare rău... Dar mai era Încă timp, totul era la locul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și bazine pentru păsări. Când mă uit În sus, la coronamentul de ulmi, cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-un copac s-a Înțepenit un zmeu. Pe o cracă a altuia se leagănă tenișii cuiva, cu șireturile legate. Chiar sub ei văd un indicator. E ciuruit de gloanțe, dar reușesc să-l citesc: Pingree. Dintr-o dată Îmi dau seama unde sunt. Uite Carne Calitatea Întâi! Și Haine de la New York! Mă bucur atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur se descheia la doi nasturi, când lumina Îi scotea În evidență centura scapulară legănându-se Între cupele sutienului, avea oare Calliope vreo bănuială despre adevărata ei natură biologică? Se gândea vreodată, când Obiectul Obscur trecea pe hol, că nu era În regulă ce simțea? Da și nu. Dați-mi voie să vă amintesc unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
toate la un loc. Dacă Dumnezeu nu te ajută, trebuie să te ajuți singur. ― E stomacul, am spus. ― Ce-ai mâncat? ― De fapt, nu știu dacă stomacul. Ceva mai jos. ― Te simți slăbită? Părintele Mike trecu din nou pe lângă noi. Legăna cădelnița atât de sus, că aproape mi-a atins vârful nasului. Așa că mi-am lărgit nările și am tras În piept cât fum am putut, ca să mă fac și mai palidă decât eram deja. ― Simt de parcă ar răsuci cineva ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
zici, te tentează? ― Credeam că se petrece Într-o școală cu internat. ― M-am hotărât s-o fac o școală cu internat pe coclauri. Jerome stătea destul de aproape de mine. Mâinile Îi fluturau prin buzunare și mă privea cu ochii mijiți, legănându-se pe călcâie. ― Mergem jos? am Întrebat În cele din urmă. ― Ce? Ah, chiar! Da. Hai să mergem. Jerome se Întoarse și o luă la goană. L-am urmat jos, trecând prin bucătărie. Pe când traversam sufrageria, am auzit voci afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
O să fie ud? Întrebă ea. Am teniși de pânză În picioare. ― Hai, spuse Rex Reese, trăgând-o de mână. Udă-te. Ea țipă teatral. Se dădu pe spate, de parcă s-ar fi ținut de o funie, apoi se lăsă trasă, legănându-se, printre copaci. M-am oprit și eu, privind În desiș și așteptând ca Jerome să facă același lucru. Însă el n-o făcu. În schimb, intră direct În mlaștină și apoi se topi Încet, până sub genunchi. ― Aoleu! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mea. Manevrându-l puțin, am reușit să văd În celălalt capăt al Încăperii, unde erau Rex și Obiectul. Stăteau deja Întinși. Cămașa albastră a lui Rex părea să fluture În lumina care clipea. Dedesubtul lui, unul dintre picioarele Obiectului se legăna În afara patului, cu tivul de la pantaloni plin de noroi. I-am auzit șoptind și râzând, apoi s-a lăsat din nou tăcerea. Mă uitam la dansul piciorului murdar de noroi al Obiectului. Mă concentram la acel picior, așa că nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
iar ochii i se muiară, implorând. ― Mă urăști? ― Mă mai gândesc. ― Ești așa de rea! Îmi spuse ea, strâmbându-se comic, și trase perdeaua dușului cu o smucitură. După micul dejun am stat pe balansoarul din verandă, bând limonadă și legănându-ne Înainte și Înapoi, ca să facem curent. Eu țineam picioarele pe barele de susținere, Împingându-mă În ele. Obiectul stătea perpendicular pe mine, cu picioarele Întinse În poala mea și cu capul sprijinit de unul din brațele balansoarului. Avea pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
timp, Obiectul Își Îndoia picioarele foarte subtil. Eram conștientă de movila de sub șortul ei, care se ridica spre mine foarte vag. Se ridica și se insinua. Mi-am pus mâna pe coapsa Obiectului, cu palma În jos. Și, cum ne legănam În continuare, uitându-ne una la alta În timp ce greierii scârțâiau din scripcă În iarbă, am lăsat mâna să-mi alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mă alătur sexului greoi. Scheletul meu era de bărbat: avea centrul de greutate mai sus. Stimula un mers ordonat, apăsat. În schimb, Îmi dădeau de furcă genunchii. Aveam tendința să umblu cu picioarele În X, ceea ce făcea să mi se legene șoldurile și să mi se smucească fundul. Acum Încercam să-mi țin bazinul nemișcat. Ca să mergi ca un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și Îți ții picioarele mai depărtate. Învățasem toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]