117,747 matches
-
Geo Vasile Între aspectul de etern petent persecutat (cu cravată și plasă de plastic/ servietă) și tenacitatea poetului Nicolae Sinești nu e nici o legătură. Între osârdia sa de odinioară de a oferi revistelor texte despre natura și serbările partinice ale patriei și volumul Povara celor zece porunci (poeme inevitabile), postfățuite de prof. Valeriu Filimon, nu e nici o legătură. Reciclarea e absolut remarcabilă. Mai ales
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
poetului Nicolae Sinești nu e nici o legătură. Între osârdia sa de odinioară de a oferi revistelor texte despre natura și serbările partinice ale patriei și volumul Povara celor zece porunci (poeme inevitabile), postfățuite de prof. Valeriu Filimon, nu e nici o legătură. Reciclarea e absolut remarcabilă. Mai ales din partea unui autodidact ce versifică acum cu frica lui Dumnezeu dar și cu elanul redundant, inerțial al poetului inevitabil. Intrând în deja răsuflatul cadru de imitatio Christi, autorul declamă incontinent, căzând în plasa verbului
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvența debarcării ratate când, după o plonjare în adâncuri, la suprafață plaja geme de corpurile neînsuflețite ale soldaților deja înghițiți de nisip. Infirmitatea fizică dobândită atunci se va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuța sa prietenă însă îi strecurase printre rânduri un mesaj de înțelepciune orientală - "Totul are un sfârșit!" - prin care de fapt își reafirma dragostea imposibil de împlinit în vremuri atât de ostile, precum cele ale atacului armat de la
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
hostis, dezvăluie fantasma înghițirii, a devorării, a canibalismului. Să fii oaspete, înseamnă să te lași pradă unei disoluții a eului, ceea ce Derrida notează în legătură cu ospitalitatea absolută sau incondițională. Între logica darului și a contra-darului și cea a sacrificiului, există o legătură de complementaritate paradoxală. Derrida crede că ospitalitatea absolută sau incondițională "presupune o ruptură cu ospitalitatea în sensul curent, cu ospitalitatea condițională, cu dreptul sau pactul de ospitalitate". El vede în aceasta "o pervertibilitate ireductibilă". Povestea încearcă să figureze și să
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
chestiune de spațiu: ei sînt în plus în spațiul familial și trebuie prin urmare să fie expulzați în exterior, în pădurea sălbatică. Ei sînt în plus pentru că li s-a născut un frate sau o soră, dar și datorită compunerii legăturilor pe care le antrenează recăsătoria tatălui, cu consecința introducerii de noi copii în familie. Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă copiii sînt moartea părinților. De unde alungarea, expulzarea, abandonul, plecarea însoțită uneori de o sarcină imposibilă impusă ființei lipsită de mijloace. Mama vitregă ca figură a gazdei (fără legături de sînge) pune problema locului, a legitimității și a uzurpării. Stăpînă a casei, ea ia locul mamei și transformă în oaspete indezirabil copilul care locuia legitim în spațiul familial. Evicția sa finală și reintegrarea exclusei fac să dispară figura neospitalieră
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
mine ne revedem adesea de la prima întîlnire în cafeneaua pustie. Sînt tot felul de pretexte prostești: puțin cinema, teatru, muzee, grădina Luxembourg, Tuilleries.(...) Ezitare, panică și încîntare de partea mea. De-a lui: tactică de cochetărie războinică." (p. 17-18) Această legătură nu-i lasă indiferenți pe prieteni: "Ah, îl lăsați pe acest foarte frumos băiat să vă facă curte?", "acest băiat e mult prea tînăr pentru tine" (p. 18). Prima declarație: "(...) el m-anunță/ - Vă iubesc./ Adăugînd foarte repede;/ - Te iubesc
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
doar aparent transparent, pentru că deși anunță dintru bun început o viziune aparte asupra dragostei, el lansează totodată întrebarea evidentă: care sînt ceilalți demoni? Înainte de a-i căuta un răspuns, care depinde, evident, de felul în care citim cartea, merită constatată legătura implicită dintre dragoste și acești "alți demoni". În virtutea acestei legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
viziune aparte asupra dragostei, el lansează totodată întrebarea evidentă: care sînt ceilalți demoni? Înainte de a-i căuta un răspuns, care depinde, evident, de felul în care citim cartea, merită constatată legătura implicită dintre dragoste și acești "alți demoni". În virtutea acestei legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși însingurați de vreo nefericire petrecută cîndva în existența lor, răvășiți
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
despre această disimulare a formei, a formei ideale - s-o numim așa - pe care toți artiștii o fac mai mult sau mai puțin instinctiv... Nu e tocmai așa, pentru că arta abstractă a exaltat forma pură. Forma pură, detașată de orice legătură cu Adevărul. Nu cred că e vorba despre anamorfoză, căci anamorfoza e o deformare a ceva de ordinul unui obiect exterior; ori, tocmai acel obiect exterior e refuzat de arta abstractă. E mai degrabă ruptura cu lumea de forme naturale
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
imenselor masacre ale secolului - este el o groapă comună, sau e necesar un alt cimitir?! Iată problemele pe care le discut în această carte care va fi tradusă în România, motiv pentru care sunt foarte fericit și mândru.*) Vedeți vreo legătură între planul politic și planul gândirii artistice, filosofice, istorice? Există în mod sigur o legătură, dar e foarte îndepărtată și, a vorbi despre ea necesită mai multă energie de care nu mă simt capabil azi. *) Cartea Nenorocirea secolului a apărut
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Iată problemele pe care le discut în această carte care va fi tradusă în România, motiv pentru care sunt foarte fericit și mândru.*) Vedeți vreo legătură între planul politic și planul gândirii artistice, filosofice, istorice? Există în mod sigur o legătură, dar e foarte îndepărtată și, a vorbi despre ea necesită mai multă energie de care nu mă simt capabil azi. *) Cartea Nenorocirea secolului a apărut în vara anului 1999 (după publicarea ei, în 1998, de către Editura franceză Fayard), în traducerea
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
îndemîna unui tînăr universitar. Nici conflictele domestice nu sînt eufemizate, Fumiko, soția lui Oki, suferă de o gelozie îndreptățită și manifestă, mama lui Otoko îl roagă pe Oki s-o ia în căsătorie pe fiica ei, Fumiko se opune suburban legăturii dintre Taichiro și Keiko. Nici sexualitatea nu e tratată pudibond, cu atît mai puțin legătura homosexuală dintre Keiko și Otoko. Secretul? O artă a echilibrului pe care scriitorul o are sau nu, indiferent de proveniență, mixtura de love and squalor
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
de o gelozie îndreptățită și manifestă, mama lui Otoko îl roagă pe Oki s-o ia în căsătorie pe fiica ei, Fumiko se opune suburban legăturii dintre Taichiro și Keiko. Nici sexualitatea nu e tratată pudibond, cu atît mai puțin legătura homosexuală dintre Keiko și Otoko. Secretul? O artă a echilibrului pe care scriitorul o are sau nu, indiferent de proveniență, mixtura de love and squalor din titlul unei povestiri de Salinger, îndemînarea aproape gastronomică a potrivirii ingredientelor. Aflat în trenul
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
și prin aceasta o autonomie literaturii? M. M.: "L'art pour l'art"... Da, cred că zona artei este de fapt specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va lua cu sine în
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va lua cu sine în carte, deși cel dintîi angajament al său este
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
că în România trăiesc mulți țigani, cred că vreo 2-3 milioane... R.B.:. Da, sunt țigani romi. M.M.: Țiganul meu este și el "rom", deși în Olanda trăiesc mai ales "sinti". Am optat pentru această identitate și pentru a face o legătură cu Europa Centrală. Mai pare interesant un lucru: olandezii mei tind să adopte adeseori o atitudine moralizatoare și să se creadă mai buni decît ceilalți. Dar dacă trec peste istoria acestui roman, trebuie să spun că nici olandezii nu sunt
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
război, subsemnatul inventase chiar și un joc. Ne întîlneam la un colț de stradă și porneam de acolo urînd: " Vine furtuna, vine furtuna!" Și, într-adevăr, în cîteva minute se adunau norii. Știam prea bine că în mine există o legătură strînsă între cuvintele pe care le rosteam și puterile de care am pomenit. (...) Rămîneam acolo pînă plecau toți și atunci o porneam și eu. Nu mă grăbeam, dar în momentul în care închideam ușa după mine, începea și ploaia: cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
afacerii Costea, cu incontestabile implicații politice în rîndurile puterii de pînă în 1996 fac din ea o afacere de partid. Un partid din care s-a desprins alt partid. Dar la momentul în care omul de afaceri Adrian Costea avea legături politice și de afaceri în România, PDSR-ul se ocupa de gestionarea țării. Iar președintele de atunci, Ion Iliescu, era somat chiar de oameni din PDSR-ul încă nefracturat să se delimiteze de corupții din acest partid, în vederea alegerilor. Dl
Afacerea Costea și imaginea președinției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17082_a_18407]
-
ci este o operă plină de speranță. Se va spune că aceasta e atitudinea unui țăran... Foarte bine, în acest caz, bravo pentru țărani! Este opera unui mistic fără religie - și cred că ceea ce caracterizează primele sale opere importante este legătura lor directă cu moartea. Sculptura reprezentând Sărutul - unde suntem în plină unire, este vorba de iubire, de erotism, dacă vreți, însă e așezată pe un mormânt. Pe deasupra, unele dintre marile sale opere, aproape toate operele sale mari, sunt legate de
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
unele dintre marile sale opere, aproape toate operele sale mari, sunt legate de o celebrare a vieții și a morții. Există și opere care n-au ajuns să fie realizate, ca de pildă templul la care visase, și ele arată legătura făcută de Brâncuși între sculptură și arhitectură, legătura cu spațiul, cu spațiul public. O operă e altceva decât ceea ce se pune într-un salon, e ceva pentru toată lumea. E o mare generozitate la Brâncuși. Dimpotrivă, printre lucrările realizate există ceea ce
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
sale mari, sunt legate de o celebrare a vieții și a morții. Există și opere care n-au ajuns să fie realizate, ca de pildă templul la care visase, și ele arată legătura făcută de Brâncuși între sculptură și arhitectură, legătura cu spațiul, cu spațiul public. O operă e altceva decât ceea ce se pune într-un salon, e ceva pentru toată lumea. E o mare generozitate la Brâncuși. Dimpotrivă, printre lucrările realizate există ceea ce, după părerea mea și a multor sculptori, este
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
piciorul stîng (ar trebui să închei fiecare întrebare cu 3 puncte)... E.G.P.: Autograful pornește cu o spirală comprimată care, la un moment dat, se destinde. A propos, scrierea (la 2, 4, 8, 16... mîini) m-a întors, după o scurtă "legătură" cu Yorica mea, la scrisul de mînă! M.V.: Fiecare carte a dvs. de poezie (în afară de Lumina proprie) e scrisă ca ultima dvs. carte de poezie, parcă vă rescrieți propriile cărți. E.G.P.: Ai o intuiție formidabilă. Scriu o singură carte de
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
francez sau european, ci și cel american. Prin urmare, istoria pe care o scrie are în subsidiar criterii comparatiste, deci valorice. Nu uit că am pornit de la aniversarea centenarului Gadamer și de la discursul rostit cu acest prilej de Richard Rorty. Legătura între cele două și volumul semnat de Dosse e poate mai greu de bănuit, dar, cum se va vedea, sper, destul de interesantă. Dosse își deschide cartea constatînd că lumea intelectuală franceză este divizată în două tabere aparent ireconciliabile: cea a
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]