KorAP: Find »[drukola/base=lift & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...135 >

3,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

am urlat eu, la care el a chicotit, a apăsat butonul și, clic, mi-a dat drumul Înăuntru. De ținut minte: A discuta cu Eduardo când și unde e cazul să mă facă de băcănie. Am sărit din nou În lift și am dat năvală pe lângă Sophy, care mi-a deschis binevoitoare ușile de pe etaj Înainte de a apuca eu să o rog. Mi-am amintit chiar și să mă opresc Într-una dintre chicinete, ca să pun niște gheață Într-unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
deasupra celuilalt, cu mici spații Între ele, așa fel Încât până la urmă să formeze un fel de evantai. Women’s Wear Daily era singura excepție la regulă: acesta trebuia pus În mijlocul biroului ei. — A venit! Andrea, vino Încoace! E În lift! am auzit-o pe Emily șuierând din Încăperea alăturată. Uri tocmai m-a sunat și mi-a spus că a coborât din mașină. Am pus Women’s Wear Daily pe birou, apa San Pellegrino pe un colț al biroului, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de plastic și a Început iar să vorbească la telefon. Nici o problemă, mă descurc eu. În fond, ce atâta tevatură pentru o carte și niște nădragi? Liftierul mi-a zâmbit cu blândețe și a apăsat În tăcere butonul ca să cheme liftul, după ce a răsucit o cheie. Descurajat și trist cum era, semăna cu o nevastă bătută care nu mai are putere să lupte și care s-a obișnuit cu ideea nefericirii sale. — Te aștept aici, a zis el, cu ochii În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
direcția „Apt. A“, dar am auzit pe cineva dregându-și vocea, am ridicat privirea și l-am văzut pe micul și tristul liftier, care se uita la mine și mă aștepta răbdător. — Scuză-mă, am murmurat În timp ce mă urcam În lift. Nici o problemă, a răspuns el aproape În șoaptă, analizând atent podeaua de lemn. Cu timpul o să fie mai ușor. — Poftim? Îmi pare rău, dar n-am auzit ce ai... — Nimic, nimic. Iată, am ajuns, domnișoară. O seară plăcută. Ușa s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
umplut de bucurie ziua cuiva, și am pornit pe jos spre Madison 640. Deși clădirea se numea Elias-Clark, JS Bergman, una din cele mai prestigioase (evidentă bănci din oraș, Închiriase jumătate din ea. Noi nu Împărțeam nimic cu ei, nici măcar lifturile, dar asta nu-i Împiedica pe bogații bancheri să se ciocnească zilnic cu splendorile noastre la modă și să se măsoare reciproc din cap până-n picioare În hol. — Bună, Andy. Care mai e treaba? Nu ne-am văzut de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
venit să râd În gura mare. — Bună, bag de seamă că ești singura care vine așa devreme În fiecare zi, a murmurat el În direcția mea, În vreme ce eu făceam săpături prin poșetă să-mi găsesc rujul Înainte de a intra În lift. Care e treaba? Părea atât de obosit, așa bătut de soartă, Încât am simțit un val de simpatie pentru el. Pe urmă Însă am simțit că mi se taie picioarele de extenuare și, colac peste pupăză, mi-am amintit cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cu altcineva decât cu Lily, cu Alex sau cu părinții mei și nu mă puteam stăpâni să nu o bârfesc pe vrăjitoarea aia. — Hei, nu e cazul să fii prea jenată, a strigat el În urma mea În timp ce mă Îndreptam spre lift. Eu lucrez aici abia de joia trecută. Și cu asta a aruncat mucul Încă fumegând al țigării și l-a strivit cam fără entuziasm de pavaj. ↔ — ’ Neața, Eduardo, am zis eu și i-am aruncat cea mai obosită și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de naștere. Nu știu cum aflase care e ziua mea de naștere, dar Îi plăcea la nebunie că era aceeași cu a lui. Și, din motive neștiute, chestia asta devenise parte din ritualul nostru matinal. În fiecare afurisită de zi. Erau opt lifturi În partea de clădire ocupată de Elias-Clark, jumătate pentru etajele unușaptesprezece, și cealaltă jumătate pentru cele de la șaptesprezece În sus. Numai prima jumătate conta de fapt, pentru că toate firmele faimoase Își aveau birorile la primele șaptesprezece etaje; iar acestea Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
unușaptesprezece, și cealaltă jumătate pentru cele de la șaptesprezece În sus. Numai prima jumătate conta de fapt, pentru că toate firmele faimoase Își aveau birorile la primele șaptesprezece etaje; iar acestea Își anunțau prezența mulțumită unor panouri luminoase, dispuse chiar deasupra ușilor liftului. La etajul al doilea ființa, numai pentru angajați, o sală de sport gratuită ultimul răcnet, cu un circuit complet Nautilus, cu cel puțin o sută de aparate de urcat scări, benzi de alergare și biciclete eliptice. Vestiarele erau dotate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
sa cu angajații. Sus, sus, tot mai sus - am trecut pe lângă de toate celelalte faimoase nume de firme. Majoritatea coexistau, probabil, pe același etaj unele cu altele, dar fiecare cu recepționerele ei, dincolo de uși separate de sticlă. Am ieșit din lift la etajul șaptesprezece cu o privire aruncată spre partea dorsală a fustei. Într-un impuls de amabilitate și geniu, arhitectul plasase, din fericire, oglinzi În lifturile de pe Madison 640. Ca de obicei, Îmi uitasem cardul de acces - cel care ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
altele, dar fiecare cu recepționerele ei, dincolo de uși separate de sticlă. Am ieșit din lift la etajul șaptesprezece cu o privire aruncată spre partea dorsală a fustei. Într-un impuls de amabilitate și geniu, arhitectul plasase, din fericire, oglinzi În lifturile de pe Madison 640. Ca de obicei, Îmi uitasem cardul de acces - cel care ne monitoriza toate mișcările, achizițiile și absențele din clădire - așa că a trebuit să intru prin efracție. Sophy nu venea decât la ora nouă, drept care m-am aplecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ultimele treizeci și trei de ore de muncă nici măcar nu era pe 70 Street sau așa ceva. Mi-am amintit astea toate În timp ce notam ultimele ordine ale Mirandei, lăsate pe robot În ore târzii din noapte, Înainte de a porni În goana mare spre lift să mă Întâlnesc cu Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață Îmi explica În amănunt unde parcase ca să Îl pot Întâlni, teoretic vorbind, la mașină. Dar În fiecare dimineață, indiferent cât de repede ajungeam la parter, el era deja Înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
banii risipiți - era ceea ce ar fi scos-o de fapt din pepeni dacă ar fi aflat. Când am ajuns În hol, Pedro, băiatul cu pronunțat accent mexican care livra mâncarea de la Mangia, stătea la palavre În spaniolă cu Eduardo lângă lift. — Hei, iat-o și pe fătuca noastră, a zis Pedro și câțiva care se-nvârteau pe-acolo s-au holbat la noi. Am adus totul, ca de obicei: slănină, cârnați și un soi scârbos de cașcaval. Ai comandat un singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mă perfecționasem de la o vreme, adică să fie destul de tare ca Miranda să-l audă, dar nicidecum destul de tare ca să poată obiecta - mi-am pus din nou haina pe mine și mi-am mișcat prin puterea voinței picioarele În direcția liftului. Avea să fie din nou o zi foarte, foarte lungă. Al doilea drum după cafea a mers mai ușor; coada la Starbucks se rărise binișor, iar Marion venise deja. S-a apucat să prepare personal cafeaua latte a Mirandei imediat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a cumpăra Încă o cană de cafea Starbucks. Încărcată de disprețuitoare indignare am năvălit În clădire, fără să acord vreo atenție privirilor dezaprobatoare ale unui grup de Tocători dintr-un colț. L-am văzut pe Benji coborând dintr-unul dintre lifturile Bergman, dar m-am Întors repede cu spatele, ca să nu mai pierd timpul și cu el, mi-am trecut cardul prin cititor și am dat cu șoldul În ușile turnante. La dracu’! Bara metalică a rămas Înțepenită, mi-a izbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
avântat un braț În sus. I-am făcut un semn aprobator și am auzit declicul de deschidere al ușii metalice. — Poftă bună, Andy! mi-a strigat el, Încă rânjind. — Și ție la fel, Eduardo, și ție la fel. Drumul cu liftul a fost liniștit și lipsit de evenimente și abia când am ajuns la ușa biroului nostru am decis că nu-mi puteam da demisia. Sigur, era Înspăimântător să o fac așa, pe nepusă masă, și era pe de-a-ntregul posibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
scăzut de glucide Îmi provoca amețeli. Nu eram sigură că sunt În stare să-i car tava cu friptură În birou, chiar dacă avea să se Întoarcă În secunda următoare. — Andrea, fii rațională! Dacă dai nas În nas cu ea În lift sau la recepție? O să-și dea seama că ai ieșit din birou. Ar sări În sus! Nu merită riscul. Stai un pic, mă duc eu să-ți aduc ceva. Și-a Înhățat portofelul și a ieșit din birou. După nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
prea sigură că o să scapi de concediere și n-am nici un chef să instruiesc iarăși pe cineva nou, a răspuns ea prompt. Am plecat În căutarea Înghețatei perfecte și am sunat-o pe Lily de pe celular În secunda În care liftul a ajuns la parter. — Îmi pare foarte rău, pe cuvânt că da. Atâta doar că... — Uite ce e. N-am timp de așa ceva, a răspuns Lily pe un ton indiferent. Cred că exagerezi puțin, tu nu crezi la fel? Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cataramă cu noul meu (designeră portar, cu omul care avea, În chip inevitabil, să Îmi cunoască fiecare aspect al vieții particulare. Holul arăta cam retro, dar decent altminteri. Era construit dintr‑un soi de piatră de culoare deschisă, iar În fața lifturilor și În spatele oficiului de la intrare erau câteva bănci care păreau extrem de incomode. Apartamentul nostru era numărul 8C și avea ferestre spre sud‑vest, ceea ce, din câte auzisem, era bine. John a deschis ușa cu cheia administrației și s‑a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pornit spre ușă. Poate că domnul Fisher are un cărucior, ceva. Poate aducem mai multe cu un singur drum. Ne Întoarcem imediat. M‑am uitat la Alex și am așteptat amândoi până am auzit deschizându‑se, apoi Închizându‑se ușa liftului. Am vorbit cu Lily, a zis el cu glas scăzut. — Doar nu cumva e și acum supărată pe mine? S‑a purtat ciudat toată săptămâna. — Nu, nu cred că asta e problema. — Atunci care e? — Păi, nu era acasă... — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
nu le confruntam. — Mesajul de la Judith e ultimul, am zis eu, extenuată de efortul de a termina tastarea și printarea Înainte ca Miranda să intre În birou. Eduardo ne sunase din hol și ne comunicase că ea o pornise cu liftul. Nu primisem Încă telefon de la Sophy, dar știam că urma să ajungă În câteva secunde. — Recepționerul de la Hotel Ritz, din Paris, a sunat după aceea, aproape că a strigat Emily triumfătoare și a prins lista pe clipboard. Am scos lista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cu ea. Vrei să‑ți aduc și ție ceva? — Vrei să‑mi aduci o Cola light? a Întrebat ea. — Sigur. Mă Întorc Într‑un minut, am zis eu și mi‑am croit drum printre rafturile de haine de pe hol spre liftul de serviciu, de unde o auzeam pe Jessica și James care fumau și se Întrebau cine va fi invitat diseară la petrecerea dată de Miranda la Met. Ahmed a reușit, În sfârșit, să Îmi dea un exemplar din Women’s Wear

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să le primesc cu siguranță În drumul pe care Îl aveam de parcurs Între recepție și birou. Eram atât de preocupată de analiza fotografiei color a lui Tommy Hilfiger de pe prima pagină, Încât nici nu am observat că unul din lifturi se deschisese și era disponibil. Cu colțul ochiului am prins o sclipire de verde, un verde foarte aparte. Demn de a fi observat mai cu seamă pentru că Miranda avea un costum Chanel de tweed exact În nuanța respectivă, nuanță pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Miranda avea un costum Chanel de tweed exact În nuanța respectivă, nuanță pe care nu o mai văzusem până atunci, dar care Îmi plăcea foarte mult. Și, deși am bănuit ceva, nu mi‑am putut opri ochii să privească În lift, unde nu au fost extrem de surprinși să constate că Miranda mă privea la rândul ei. Stătea acolo dreaptă, de parcă Înghițise un par, cu părul strâns sever, ca de obicei, cu ochii ațintiți drastic asupra a ceea ce trebuie să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
rândul ei. Stătea acolo dreaptă, de parcă Înghițise un par, cu părul strâns sever, ca de obicei, cu ochii ațintiți drastic asupra a ceea ce trebuie să fi fost fața mea extrem de șocată. Nu aveam absolut nici o alternativă, trebuia să urc În lift Împreună cu ea. — Ăă, bună dimineața, Miranda, am zis eu, dar vocea mea a fost un soi de șoaptă. Ușile s‑au Închis În urma noastră: aveam să fim singurele persoane din lift pe durata Întregii călătorii de șaptesprezece etaje. Nu mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]