3,802 matches
-
totul rămânea la fel, nemișcat. Curând, însă, s-ar repeta de trei ori numele. Ca un descântec, de data asta. Parcă pentru a-i trezi. Simonetta Vespucci. Si-mo-net-ta Ve-spuc-ci, Si-mo-net-ta... și ar recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul atât de limpede și bizar al pictorului Piero di Cosimo, din Quattrocento-ul florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu s-ar fi ridicat să-l întâmpine : unduirea mijlocului și a picioarelor perfecte, luminoase, libere și tinere ca demult. Nu mai avu când să-și amintească suavul chip rotund și roz, sub bucle tinere, perplexat, interzis, bruscat de glasul limpede și fierbinte pe care memoria îl regăsi cu spontană înseninare. Glasul rămăsese același, într-adevăr, nu se putu sustrage nici în următoarele săptămâni forței sale gingașe, arzătoare. Prefera să asculte fără a privi chipul. Din când în când, întâlnea zbaterea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Prietenia, ca remediu contra monotoniei ?“ Duhoarea care a tot fiert și umflat burta de hipopotam a zilei îl trage, îl înlănțuie. „M-a acceptat, m-a acceptat, până la un punct. Până la un punct, apoi paranteză...“ Se-aud, undeva, aproape, lovituri limpezi. Ritmul unei copite de argint pe ghețarul nopții. O dată și încă o dată, cu mari pauze, același tropot. Într-adevăr, în fereastră, capul lunar al asinului. — Nu, nu prea s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic. Toate se mișcă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mintea să mai găsească vreo două cuvinte potrivite. Dar nu mai găsi nimic și, după o pauză scurtă, repetă mai apăsat: ― Sunt mândru... foarte mândru... Și iar îi întinse mâna, gata să-l concedieze. Atunci însă Bologa, liniștit, cu glasul limpede și uitîndu-se drept în ochii lui cenușii, îi zise: ― Excelență, vă rog, dați-mi voie să vă fac o rugăminte! Generalul Karg, neplăcut surprins că locotenentul, mai ales după ce i-a arătat atâta cinste, cutează să vorbească neîntrebat, și încă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
preotului, triumfător și puternic, vesel ca o trâmbiță de argint: ― Hristos a înviat din morți... Apostol sări în picioare. Toți oamenii cântau, cu fețele albe de bucurie. Și glasurile fâlfâiau ca niște stegulețe de pace și se ridicau în văzduhul limpede și se înălțau tot mai sus, până la tronul mângâierilor cerești... 7 În duminica Paștilor avu mai mult de lucru la cancelarie, totuși la prânz făcu o pauză și luă masa împreună cu Vidor și cu Ilona. Groparul îi povesti a doua
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
jelind după limbile clopotului, făcậndu-mi cruci mari și implorậnd Divinitatea să-l redea în totalitate ființei mele, cu lumea senină, cu oamenii aceia cu sufletul curat ca aurul, cu verdeața parfumată a livezilor și dumbrăvilor, cu dealurile împodobite, cu pậrậiele limpezi și cu troițele frumos îngrijite, în care vedeam forma cea mai corectă de reluare a contactului cu lumea imensă a forțelor naturii creatoare. În ziua aceea, satul era scăldat de o ploaie de raze clare ca diamantul și-mi păruse
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
incită curiozitatea. Dacă în rai ar fi fost interzis șarpele, scăpa cu viață mărul. Nu doar întrebările greșite rămân fără răspuns. Artistul are o curiozitate de copil rămas singur acasă. Incertitudinile mișcă spiritul uman. Ideile mari nu pot fi decât limpezi. Omul contemporan pendulează între hăurile sufletului și transcendent. Extratereștrii nu pot intra în contact cu noi. Așa cum nici noi nu o putem face cu protozoarele. Întrebările geniilor nu pot fi decât răzvrătitoare. Avem totuși în noi prea multe uși zăvorâte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de la noi 100 de stupi... În afară de aceasta, am dat Mitropoliei noastre via care se află între Socola și Bucium,... cu heleșteul care se află la Bucium, în hotarul târgului Iași”. Îl ascult pe ieșean declamând cu avânt actoricesc aceste fraze limpezi care fixează momentul când se pomenește pentru prima oară de o vie pe meleaguri ieșene. Când s-a oprit, l-am întrebat curios: Și când spunea Marele Ștefan Vodă acestea? Ascultă mai departe ce spune vodă și ai să afli
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
seara aceea, ca niciodată, ea oftă, își aprinse o țigară, se lăsă pe spătarul scaunului și murmură: Terry, copil fără minte ce ești, iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
împreună să ne atingem părțile nebronzate de pasiunea amintirilor... am sorbit lacomi în ciuda Împăratului Verde dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cartiere îndepărtate, de ce căutam mereu acele case în ruine. De ce mintea mea era scindată aproape patologic. Pentru că eram locuit de altcineva, și el căuta locuri în care mai fusese odată. Acele locuri care existau și-n visele mele cele mai limpezi... După o lună am primit în cutia poștală un mandat de 300 de lei: plata pentru scurta mea carieră de pontator. Bucureștiul meu* Un complex dragoste-ură mă leagă de orașul în care mi-am trăit întreaga viață, ca de orice
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
marilor obsedați, care uneori ies în locuri deschise și descriu mari cercuri umblând ore în șir. Abia atunci am conștientizat faptul că nu cunoșteam orașul, că Bucureștiul era pentru mine (și avea să rămînă) doar ceea ce percepeam în acele vise limpezi și ciudate, în care uneori mă ridicam în aer la cel mai înalt rând de ferestre ale câte unei clădiri semețe și izolate, privind înăuntru în odăi cu dactilografe verzui. Terminam școala generală la 28, lângă Circul de Stat, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor sângele. Când sânt atins, viața îmi scade, puterea se duce. Din fericire, pe pământ sânt presărate Cristale. Violacee, roze sau limpezi ca gheața. Ele sânt forță și sănătate. De câte ori ating unul, o mare lumină iradiază și mă simt deodată mai bine. Pătrund acum în temnițe. E o cetate a morții și a vicleniei. Meterezele-i depășesc norii, iar pe frontispicii sânt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
buzele lui veștede îngăimară: - Dar steaua asta? Auta se întoarse repede într-acolo, după aceea își plecă ochii în pământ și nu putu să spună nimic. Trecu un răstimp de tăcere. Auta privi din nou steaua, apoi pe Iahuben. Apa limpede a unui zâmbet îi spălă fața de amărăciune. Deci soldatul nu era numai soldat: își punea și întrebări. Mai stătură astfel un timp alături, fără să vorbească. Noaptea trecuse pe jumătate. Erau amândoi obosiți, deși dormiseră toată ziua. Sclavul zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fără stăpâni. - Am venit pentru că mi-au poruncit să vin. Trebuie... mi-au cerut să aleg... - Vezi, ți se încurcă și vorbele! Cum să te cred? spuse arcașul cu amărăciune. - Nu mi se încurcă, dar le caut pe cele mai limpezi ca să mă înțelegi mai bine... Ei m-au trimis în țarc ca să aleg dintre voi pe cei care sunt mai ageri. Dar iată care e taina: stăpânii mi-au spus că, pe cei pe care nu-i voi socoti ageri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grâu. Când cei trei ajunseră în fața locului unde se deschisese puțin înainte ușa luminată, Auta se opri și spuse ceva ca un fel de cântec (așa li se păru celor doi preoți), căruia glasul lui gros nu-i asprea sunetele limpezi și dulci. Bătrânul își privi sclavul cu ochii plini de mulțumire. Tefnaht însă și-i ascunse pe ai săi spre a nu i se cunoaște pizma. Marele Preot nu răbdă să nu strige încîntat: - Și pe aceasta ai învățat-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În cealaltă am știut eu că n-au fost zeii! Și intră cu Ntombi a sa. După ce se așezară, Nefert îi dădu cârmaciului din coșurile aduse o bucată de fagure, învățîndu-l cum să mănânce mierea. Necunoscând încă decât numai mierea limpede, își întrebă tovarășul din ochi. Acela îi făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai dulce decât zeița mea Mehituasehet! Am spus bine? Și numaidecât după
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
suntem din lumi atât de deosebite și mai sunt atâtea la voi pe care nu le înțeleg... Auta, tu ești încredințat că oamenii aceștia suferă din pricina noastră? Auta îl privi un timp fără să-i răspundă. Căuta cuvintele cele mai limpezi și părea că nu le găsește. Hor simțea și se uita la el așteptând. Apoi îl rugă din nou să-i răspundă, și Auta rosti încet, sfios: - Nu din pricina voastră, dar... nu știu cum să-ți spun... Cred că dacă stăpânii robilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spiritul să fie la fel de clar și de luminos ca un răsărit de soare fără nori, și oceanul zbuciumat al minții să fie tot atât de senin și de calm precum un lac de munte într-o zi fără vânt. Doar o minte limpede și calmă poate servi drept oglindă interioară care să reflecte adevărurile eterne ale filozofiei taoiste. Nu este nimic misterios sau magic în legătură cu această meditație. Este un exercițiu tot atât de precis, practic și de efect pentru minte, cum sunt flotările pentru corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un fir de 1,5 mm. S-a așezat în locul meu pe scaun, a legat un cârlig pe care l-a scos din buzunarul său, apoi l-a agățat de bățul noduros. Ca un profesionist aruncă „undița” improvizată spre balta limpede și îmbietoare întrebând din nou: - Ce fel de râme folosiți? - De tot felul, albe, roz, verzi și negre, dar degeaba. Nici n-am terminat de zis și moș Vasile apucă bățul și trage. În undiță atârna un crap, de circa
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]