2,625 matches
-
elină, membru al Junimii, membru fondator al Academiei Române și unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor. s-a născut în localitatea pindeană Avdela, Grecia, de unde proveneau, între alții, Nuși Tulliu, autentic creator de poezie în dialectul aromân, Take Papahagi, cunoscutul lingvist, etnograf și dialectolog și familia istoricului Nicolae Șerban Tanașoca. Caragiani se trage dintr-o familie de oieri, care vara își duceau oile la munte, și iarna se întorceau cu ele la șes, în zona Salonicului, activitate din care, cu multă
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
a început studiile liceale la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș în anul 1943, obținând diploma de bacalaureat la Cluj, în anul 1951. La Liceul „Samuil Vulcan” a fost coleg de clasă cu alți doi viitori membri ai Academiei Române: Marius Sala (lingvist) și Mircea Flonta (filosof). În anul 1951 a început cursurile Facultății de Matematică a Universității din București, devenind licențiat în științe matematice în anul 1955. La 1 octombrie 1955 și-a început cariera didactică, fiind numit preparator în cadrul Catedrei de
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
(n. 7 septembrie 1930, Dăișoara, Brașov - 14 mai 2011, București) a fost un lingvist și filolog român, membru titular (2004) al Academiei Române. Este fiul Ilenei (n. Oancă) și al lui , țărani. În satul natal frecventează cursurile școlii primare (1937-1943), apoi, este elev la Liceul de băieți (azi Liceul „Mircea Eliade”) din Sighișoara (1943-1949). Ajuns
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
A. Leskien (1983), "Cronica universală" a lui Mihail Moxa (1989), "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare" (2005). Personalitate cu vocație enciclopedică, spirit critic și polemic, M. se afirmă nu doar ca un eminent slavist, lingvist, ci și ca românist și istoric literar. Autoritatea sa științifică s-a manifestat în dezbaterea unor probleme majore ale culturii noastre: formarea limbii și a poporului român, vechimea și dinamica raporturilor lingvistice și culturale româno-slave, circulația europeană a textelor românești
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
său Theodosie". Ediție facsimilată după unicul manuscris păstrat. Transcriere, traducere în limba română și studiu introductiv de prof. G. Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române. Cu o prefață de Dan Zamfirescu, București, 1996; Repere bibliografice: Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, "Dicționar de lingviști și filologi români", București, 1978, "180-181". "Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente" (coord. Dim Păcurariu), București, 1979; Mihai Mitu, " Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 60-a aniversare", Rsl, XXVIII, 1990, "303-306" (și lista lucrărilor pe anii 1954-1990); Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
în domeniul care l-a consacrat, dar rămânând informat la zi, conducând teze de licență și de doctorat sau fiind doar referent, în ambele domenii. În lingvistica matematică a beneficiat la început de sprijinul a doi eminenți academicieni, Alexandru Rosetti, lingvist, cel mai de seamă editor român interbelic și Grigore C. Moisil, matematician de mare suprafață, prin înființarea Comisiei de cibernetică a Academiei, ca și unei comisii de lingvistică matematică la aceiași instituție și prin editarea unei publicații de mare circulație
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
lingvistică. Fiecare limbă are un set specific de reguli și deci o structură gramaticală distinctă. În mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale limbii: fonetica, fonologia, ortografia, semantica și pragmatica. Lucrări românești de specialitate
Gramatică () [Corola-website/Science/307277_a_308606]
-
sanscrită vedică sugerează că atât protogreaca, cât și proto-indo-iraniana erau încă foarte similare ori cu proto-indo-europeana târzie, ceea ce ar plasa limba sanscrită în ultima parte a mileniului IV î.Hr., sau cu o protolimbă post-PIE greco-ariană. Greco-ariana are puțină susținere printre lingviști, având în vedere că atât distribuția geografică, cât și cea temporală a greacăi și indo-iranienei se potrivesc bine cu ipoteza Kurgan a proto-indo-europenei. Greaca este o limbă Centum, ceea ce ar plasa o posibilă protolimbă greco-ariană înainte de satemizare, făcând-o identică
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
dialectele clasice. Greaca tsakoniană este o limbă din ramura doriană care a supraviețuit, descendentă a doricului laconian (spartan), vorbit încă pe coasta sudică Argolidică a Peloponesului, în prefectura modernă a Arcadiei. Astăzi, tsakoniana este o sursă de mare interes pentru lingviști, și o limbă aflată în prag de dispariție. Dialectele grupului doric sunt următoarele: Laconiana era vorbită de populația Laconiei din Peloponesul de Sud și, de asemenea, de coloniile sale, Tarentum și Heraclea (Lucania), în sudul Italiei. Laconia era scaunul Spartei
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
comun este neclară încă din timpurile antice. În timpul epocii elenistice, majoritatea erudiților considerau Koine ca fiind rezultatul amestecării celor patru mari dialecte grecești antice, "" (compunerea celor patru). Acest punct de vedere era susținut, în prima parte a secolului XIX, de lingvistul austriac P. Kretschmer, în cartea sa, "Die Entstehung der Koine" (1901), în timp ce eruditul german Wilamowitz și lingvistul francez Antoine Meillet, bazându-se pe elementele atice ale dialectului comun — cum ar fi în loc de () — considerau Koine ca fiind o formă simplificată a
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
amestecării celor patru mari dialecte grecești antice, "" (compunerea celor patru). Acest punct de vedere era susținut, în prima parte a secolului XIX, de lingvistul austriac P. Kretschmer, în cartea sa, "Die Entstehung der Koine" (1901), în timp ce eruditul german Wilamowitz și lingvistul francez Antoine Meillet, bazându-se pe elementele atice ale dialectului comun — cum ar fi în loc de () — considerau Koine ca fiind o formă simplificată a dialectului ionic. Răspunsul final, care este acceptat de lumea academică de astăzi, a fost dat de lingvistul
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
lingvistul francez Antoine Meillet, bazându-se pe elementele atice ale dialectului comun — cum ar fi în loc de () — considerau Koine ca fiind o formă simplificată a dialectului ionic. Răspunsul final, care este acceptat de lumea academică de astăzi, a fost dat de lingvistul grec G. N. Hatzidakis, care a dovedit că, în ciuda "compunerii celor patru", "nucleul stabil" al greacăi comune este atic. Cu alte cuvinte, greaca Koine poate fi privită ca rezultatul amestecării celor trei dialecte grecești vechi cu cel atic. Gradul de
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
lipsește din schemele mai timpurii, prezentate aici. Dialectele grecești sunt definite ca fiind colecții distinctive de însușiri lingvistice. Însușirile individuale sunt rareori distinctive, ci împărtășite de diferite alte dialecte. Astfel, selectarea unui grup este, într-o anumită măsură, arbitrară. Totuși, lingvistul care definește grupul, începe, de obicei, de la o clasă geografică și un centru, cum ar fi atica și centrul Atena. Lingviștii care au făcut aceste diviziuni au luat în considerare reputația și credința politică a vorbitorilor antici; de exemplu, grecii
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
rareori distinctive, ci împărtășite de diferite alte dialecte. Astfel, selectarea unui grup este, într-o anumită măsură, arbitrară. Totuși, lingvistul care definește grupul, începe, de obicei, de la o clasă geografică și un centru, cum ar fi atica și centrul Atena. Lingviștii care au făcut aceste diviziuni au luat în considerare reputația și credința politică a vorbitorilor antici; de exemplu, grecii antici înșiși au recunoscut o distincție între dorieni și atenieni. Într-o oarecare măsură, fiecare oraș mare avea un mod de
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
a cerut să afle opinia actorului Mircea Albulescu (aflat în juriul competiției) privitoare la muzica lui Guță. Răspunsul a fost: „"deși nu sunt un fan al manelelor, dacă mă uit numai la dânsul, îmi place cum cântă, nu ce cântă"”. Lingvistul George Pruteanu, militant împotriva manelelor, a intrat în contact cu cântărețul în mai multe rânduri. Pruteanu a dezaprobat organizarea unui concert cu participarea lui Guță în sediul unei case de cultură, motivând că instituțiile de stat nu ar trebui să
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
intrat în contact cu cântărețul în mai multe rânduri. Pruteanu a dezaprobat organizarea unui concert cu participarea lui Guță în sediul unei case de cultură, motivând că instituțiile de stat nu ar trebui să permită difuzarea manelelor. În decembrie 2005, lingvistul a purtat un dialog cu Nicolae Guță în emisiunea televizată "Nașul", unde a dezbătut caracterul facil al muzicii și vulgaritatea versurilor lui Guță. Numele cântărețului apare în afara României sub forma Nicolae Gutsa, popularizată prin lansarea în Franța a discului cu
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
(n. 12 noiembrie 1872, Galați - d. 2 august 1950) a fost un lingvist român, licențiat în filologie și cu doctorat la Halle, în Germania. Este autorul unui sistem ortografic fonetic, caracterizat, printre altele, prin absența notării articolului hotărât "-l" și prin reintroducerea semnelor "ŭ" și "ĭ" ("Ortografia românească", 1912). Opera sa principală este
August Scriban () [Corola-website/Science/308703_a_310032]
-
Renumitul savant român a fost un distins profesor universitar, om de știință și cultură, scriitor, dramaturg, istoric și critic literar, folclorist, autor de antologii, de manuale școlare, de cursuri pentru uzul studenților, cercetător al relațiilor sârbo-române, traducător, dar, înainte de toate, lingvist și dialectolog de marcă, respectiv lexilocog și lexicograf. Dialectologia a fost disciplină științifică de baza căreia prof. dr. Radu Floră i-a acordat cea mai mare atenție. Drept mărturie stă cartea " Dijalektološki profil rumunskih banatskih govora să vršačkog područja" (cu
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
anul 2003, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosseti” al Academiei Române a publicat cartea despre cercetările profesorului Radu Floră făcute la istroromani și a facilitat oamenilor de știință să se informeze mai bine despre concluziile acestui renumit om de știință, lingvist și dialectolog prezentate în "Micul atlas lingvistic al graiurilor istroromane". A fost membru permanent al renumitei instituții științifice Mâțica Srpska din Novi Sad iar, din anul 1953, a fost și collborator al Centrului Internațional pentru Dialectologie din Louvain (Belgia). A
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
fiind citată mult mai târziu și anume, în anul 1919, de italianul Marcolongo în studiul: "Il problema degli tre corpi de Newton ai nostri giorni". Fiul său, Piu-Șerban Coculescu, cunoscut și sub pseudonimul "Pius Servien", a fost un scriitor și lingvist român. Prin studiile sale de teorie a ritmurilor a pus bazele lingvisticii matematice. Coculescu publică un prim memoriu în legătură cu viitoarea teză de doctorat în matematică în: "Comptes rendus des seances de l’Académie des sciences de Paris" în 1894. Urmează
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
dedica scrisului. A scris însă multe studii și articole de specialitate, a ținut cursuri universitare și a participat cu lucrări la numeroase simpozioane și congrese. S-a format de la bun început ca indoeuropenist, sub influența și cu îndrumarea unor mari lingviști indo-europeniști, precum Theofil Simenschy, Vlad Bănățeanu, Aram Frenkian sau Alexandru Graur. Preocuparea pentru vechea macedoneană - care îl apropie de un alt mare filolog clasic și indoeuropenist al nostru, Ioan I. Russu - denotă interesul său, încă de foarte tânăr, pentru balcanistica
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
literele M-R). Etimologia aplicată îl conduce spre unele concluzii de ordin teoretic, pe care le expune în același an în revista "Limba Română", sub titlul "Probleme actuale ale etimologiei românești". În 1968 publică volumul dedicat lui Hasdeu ("B.P. Hașdeu, lingvist și filolog", București), un autor pe care l-a iubit și admirat, de care vorbea deseori la cursuri, îndemnându-și studenții să-l citească complet și cu atenție. Hașdeu, cu care de altfel și semăna în unele privințe, i-a
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
lume. Istoria frământată a Georgiei a fost marcată de lupta națională pentru existență și supraviețuire. Această națiune veche a reușit să supraviețuiască timp de 4.000 de ani, în ciuda tuturor invaziilor străine care i-au amenințat existența. Cei mai mulți istorici, antropologi, lingviști și arheologi sunt de acord că strămoșii georgienilor de azi au locuit zona din sudul Caucazului și Asia Mică încă din neolitic. Cercetătorii îi numesc de obicei pe acești înaintași ca triburi proto-kartveliane. Triburi proto-gerorgiene: Atât colchianii și iberianii au
Georgieni () [Corola-website/Science/306732_a_308061]
-
puteau legitima mai ușor teoriile protocroniste. Este folosit astăzi pentru a desemna această tendință de manieră generală, sensul putându-se extinde asupra unor fenomene similare din alte state. În mediul academic aceeași noțiune este denumită peiorativ și "dacomanie" sau "tracomanie". Lingvistul Dan Alexe o numește "dacopatie". Susținătorii curentului, însă, preferă să se autointituleze "dacologi", denunțând o ipotetică cenzură a „științei oficiale” și reclamând dreptul de a-și prezenta părerea și argumentele. Una dintre cauzele des invocate ale fenomenului este legată de
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
(n. 26 decembrie 1927, Voinești, Iași - d. 11 decembrie 2011) - lingvist român. Absolvent al Facultății de Litere din Iași, secția română-germană (1950), apoi membru al "Catedrei de limba română al Universității ieșene", pe rînd asistent, lector, conferențiar și profesor. A avut responsabilități publice, fiind șef de Catedră, prodecan, decan și prorector
Vasile Arvinte () [Corola-website/Science/306936_a_308265]